Referitor la ce este vehiculat in media ca fiind un raport confidential al FMI si erori recunoscute, opinia mea este ca FMI s-a confruntat cu o situatie cu totul si cu totul exceptionala ca problematica, din punct de vedere al procedurilor si modului in care a lucrat in “echipa”. Sunt deci mai multe aspecte de examinat.
- In ce priveste mersul crizei, cam peste tot in lume s-a dat gres in estimari
Unul tine de criza propriuzisa, care nu are egal in perioada de existenta a FMI, a institutiilor Bretton Woods. In ce priveste mersul crizei, cam peste tot in lume s-a dat gres in estimari. Partial ai gasi aici o explicatie, intrucat cei care transmit semnale adesea aleg sa priviligieze un scenariu mai bun pentru a nu nelinisti pietele mai mult. Dar este evident ca modelele cu care s-a lucrat au subestimat dinamica negativa, chiar FMI subliniind multiplicatorii fiscali eronati ( impactul subestimat al taierii cheltuielilor asupra dinamicii PIB-ului). Dar merita sa spunem ceva: ca FMI a inteles mai bine ca altii rolul nefast al abordarilor individuale in zona euro, cu programe care nu erau corelate intre ele, care nu beneficiau de sprijinul unor politici comune.
Aici, eu zic ca expertii acestei organizatii au fost mai realisti decat cei ai Comisiei (Bruxelles), decat estimari ale unor analisti independeti reputati precum Alesina, Giavazzi, etc. Unele tari au insistat in mod miopic numai pe corectii la nivel national fara a accepta o evidenta eclatanta si anume, ca mai multe programe de austeritate practicate in acelasi timp intr-o arie monetara comuna accentueaza cercuri vicioase –mai ales daca tarile care au “spatiu fiscal” nu incearca sa limiteze din necazurile celor aflate in situatia cea mai grava. Vedem de altfel ca, in timp, au fost initiate unele masuri de stimulare a unor investitii (prin BEI, de exemplu) si, mai ales, s-a dat frau BCE sa actioneze ca imprumutator de ultima instanta. Dar totul a fost prea incet si cu inconsecvente.
Vedem ca si proiectul Uniunii Bancare este minat de lipsa de decizie in a promova solutii la nivelul zonei euro, ceea ce va zdruncina in continuare eforturile de a rezolva aceasta criza. FMI a avertizat si in legatura cu legatura ombilicala intre situatia bancilor (cu portofolii de credite neperformante ) si starea bugetelor publice, sau privind cat de bune au fost testele de stress. In plus, unele tari au refuzat sa puna in miscare Mecanismul pentru Stabilitate Financiara, care ar fi trebuit sa ajute ruperea acestei legaturi teribil de amenintatoare. Una peste alta gasim aici elementul cheie care explica de ce in SUA criza financiara este mai bine gestionata decat in Europa; fiindca pe continentul nostru criza financiara se impleteste cu criza zonei euro, care ilustreaza incapacitate de guvernanta, disonante intre guverne, in pofida unei retorici optimiste, nu arareori.
- Argumentul ca criza zonei euro pericliteaza economia globala prin implicatii nu este un argument de tip self-serving; este o realitate dramatica
Cat priveste aspecte procedurale, aici trebuie spus ca FMI a “mladiat” propriile reguli pentru ca nu avea ce sa faca in conditiile date. Dar sa nu uitam ca nicio regula nu este un dat pentru vecie. Esential insa este ca schimbarea unor proceduri (reguli) sa se faca in mod justificat, plauzibil. Sunt unele tari/economii emergente care au reprosat FMI ca au facut in anii de criza ce nu ar fi facut in cazul unor tari din alte regiuni ale lumii, in alte episoade de criza (vezi Asia intre anii 97-99). Pe de alta parte, argumentul ca criza zonei euro pericliteaza economia globala prin implicatii nu este un argument de tip self-serving; este o realitate dramatica. De meditat asupra unui aspect este, totusi, necesar.
Ca daca FMI a fost pus la treaba preponderent in sprijinul tarilor UE (nota bene: grosul finantarilor acordate de FMI in ultimii ani a mers spere Europa....ceva de neimaginat acum 10-15 ani), alte tari din lume au de ce sa fie intrigate de neputinta guvernelor tarilor din zona euro de a gasi o cale eficace la criza. Au dreptate in opinia mea cei care arata fractura intre tari creditoare si tari debitoare, care este provocata in principal de design-ul prost si aranjamente de politici defectuoase in zona euro –dincolo de erori de politici nationale. Si daca asa este, acest design trebuie schimbat tot cum alte politici trebuie introduse. Uniuna Bancara este un demers binevenit, dar schioapata serios.
- Au fost si erori regretabile; una flagranta fiind declaratia nenuantata ca cei cu depozite in banci din tari UE vor participa la operatiuni de bail in
In fine, in ce priveste “echipa: aici situatia este complicata rau. Intrucat se impletesc viziuni uneori diferite, cu interese care nu sunt mereu congruente. Tarile creditoare vor sa contribuie cu cat mai putin, din varii motive. BCE are si ea abordari care nu mereu sunt in empatie cu ce vrea Comisia. Berlinul a avut intotodeauna un cuvant decisiv. Si este principal oponent al mutualizarii datoriilor. Au mai fost si erori regretabile; una flagranta fiind declaratia nenuantata ca cei cu depozite in banci din tari UE vor participa la operatiuni de bail in. Si mai sunt si alte vorbe hazardate.
Cat priveste Romania, FMI a subestimat ca si alte centre de analiza probabiala cadere economica din 2009. Eu am fost surprins de anticiparea avand in vedere deficitele externe de doua cifre, care odata cu “sudden stops” (inghetarea pietelor financiare) nu aveau cum sa nu provoace o diminuare majora a activitatii economice nterne. FMI, ca si Comisia de altfel, au subestimat importanta absorbtiei fondurilor europene, ca mijloc de politica anticiclica –de contracarare a comprimarii economiei provate si inevitabilitatii unei corectii a deficitelor economiei noastre. Pachetul de asisteta financiara externa a fost necesar.
Fapt este ca traim o criza a suprafinancializarii unor economii, care are un caracter structural, care va dura; Aici gasim explicatia pentru care se reuseste asa de putin in incercarile de stimulare economica. Criza profunda are efecte sociale si politice ce se extind. Iar Romania este prinsa in acest vortex nenorocit avand cu propriile slabiciuni de ordin institutional si legate de inapoierea economica (chiar daca intre 2000-2008 s-a realizat un proces de convergeneta economica, dar fragil, bazat pe un model de crestere, probabil, epuizat).
4
4
