Reforma institutionala propusa de Forumul Constitutional nu contine o viziune constitutionala coerenta ci este formata dintr-o serie de reactii la conflictele politice recente. Raportul in sine nu analizeaza puterile in stat intr-o maniera sistemica, limitandu-se la alterarea unor mecanisme constitutionale specifice. Dat fiind ca aceste propuneri vor fi discutate de Comisia parlamentara in urmatoarele zile, ele se cuvin analizate cu toata antentia.
Per ansamblu, Raportul transeaza conflictele politice recente in defavoarea institutiei prezidentiale. O asemenea solutie este valida si perfect legitima in masura in care reprezinta vointa cetatenilor romani. Regimul semi-prezidential actual ar ramane insa nemodificat in natura lui ca urmare a implementarii propunerilor din Raport. Unele propuneri din Raport, spre exemplu alegerea Presedintelui de catre Parlament, ar apropia regimul de unul parlamentar desi chiar si autorii Raportului comenteaza cat de putin probabila este adoptarea acestei propuneri. Comentariul meu se refera punctual la cateva dintre propuneri si pune accentul pe efectul lor cumulativ la nivelul intregii structuri institutionale. Orice modificare a Constitutiei trebuie sa creeze structuri institutionale ce credibilizeaza si intaresc institutiile statului.
Considerate in ansamblu, propunerile Forumului prezinta un risc ridicat de dezechilibru constitutional. Dat fiind contextul politic si istoria Romaniei, ele creeaza, pe termen mediu, riscul vulnerabilizarii statului si al incapacitarii institutiilor acestuia.
§1. Raportul propune modificarea prevederilor privindsuspendarea Presedintelui. Consider gresita atat modificarea in sine a acestor prevederi cat si modificarea punctuala in sensul propus in Raport. Curtea Constitutionala a dezvoltat deja o jurisprudenta coerenta si sofisticata in aceasta materie ce este suficienta pentru interpretarea si aplicarea Art 95. Conform Curtii, suspendarea Presedintelui nu este un mecanism de sanctiune politica – adica, un mecanism electoral -, ci are natura de sanctiune juridica.
Noua formulare a suspendarii presedintelui este atat de vaga incat pune in pericol separatia puterilor in stat (scopul Raportului fiind tocmai clarificarea separatiei puterilor). Astfel, s-ar permite suspendarea presedintelui pentru “manifestari repetate a unor comportamente incompatibile cu rolul atribuit de Constitutie, prin care altereaza execitarea functiei de mediere si provoaca sau intretine conflicte inter-institutionale” (pagina 120 din Raport). Aceasta formulare trasforma suspendarea presedintelui intr-o sanctiune politica, nu juridica, modificand fara nici o logica sau motiv ciclul electoral. Efectul este permanentizarea tensiunilor institutionale si polarizarea politica.
In plus, Raportul preia o recomandare a Comisiei Stanomir potrivit careia se propune dizolvarea Parlamentului in cazul in care referendumul de demitere a presedintelui “invalideaza” decizia Parlamentului de suspendare. Evident, aceasta recomandare nu are sens in cazul in care Presedintele insusi este ales de Parlament, dupa cum Forumul propune ca o posibila varianta. Insa, mai aproape de realitate, riscul fragmentarii politice si al destabilizarii institutionale crescand exponential, ca efect al altor propuneri din Raport, nu este recomandata includerea inca unui mecanism de destabilizare precum dizolvarea Parlamentului in aceste situatii.
Aceleasi observatii privind caracterul vag si calitatea foarte proasta a tehnicii constitutionale se observa in propunerile contradictorii de modificare a Art 84 (1): “In timpul mandatului, Presedintele Romaniei trebuie sa fie neutru, independent si impartial, nu isi poate exprima sprijinul pentru un partid sau un candidat, nu poate participa ca invitat la manifestarile organizate de partidele politice si nu-si poate exprima public opiniile in legatura cu activitatea partidelor politice sau oamenilor politici.” (Raport, pagina 119). No comment.
§2. Modificarea prevederilor privind Curtea Constitutionala (vezi paginile 142-146 din Raport). Raportul propune modificari importante privind rolul Curtii si numirea judecatorilor constitutionali. Aceste propuneri incearca punerea Curtii sub control politic si sunt profund dezonorante pentru autorii care si-a pus numele pe Raportul Final al Forumului Constitutional. Chiar daca Raportul sistematizeaza propunerile primite, era de datoria lor sa ia pozitie ori sa explice, asa cum o fac in alte parti ale Raportului, riscurile unor asemenea modificari.
Cea mai importanta propunere priveste cresterea numarului de judecatori de la 9 la 14. Toate partidele politice la putere, aproape oriunde in lume, care au incercat sa limiteze independenta judecatorilor constitutionali au incercat sa o faca prin aceasta metoda. Justificarea este mereu aceeasi: “volumul de munca” al judecatorilor constitutionali. La fel si Forumul Constitutional (vezi pagina 145). Nimic din realitatea constitutionala nu justifica o asemenea reforma, mai ales in acest moment tensionat din istoria Romaniei. Chiar daca numarul de cauze pe rolul Curtii este mare, majoritate acestora sunt exceptii de neconstitutionalitate ridicate de cetateni, pe care Curtea le respinse in proportie de peste 95%. Ele nu pot fi considerate, dupa cum Raporul o face la pagina 144, drept “decizii politice cu grad inalt de conflictualitate.” In plus, reducerea volumului de lucru si cresterea calitatii se pot face fara a limita independeta judecatorilor constitutionali, si anume prin modificarea regulilor privind jurisdictiea Curtii.
Nu e cazul a intra in detalii privind alte propuneri din acest capitol. Mentionez doar propunerea introducerii referdumului ca mecanism de anulare a unei decizii, o procedura deloc necesara in masura in care un referendum care anuleaza o decizie a CCR este, de fapt, un referendum de modificare a Constitutiei ce nu are nevoie de reglemantare speciala.
§3. Raportul propunelimitarea migratiei politice prin instituirea unui proces de revocare – prin referendum – a parlamentarilor care isi schimba afilierea politica in timpul exercitarii mandatului pentru care au fost alesi. Propunerea este ingenioasa (cu exceptia ideii organizarii referendumului “pe cheltuiala” demnitarului), insa adoptarea ei ar fi o eroare. In primul rand, imposibilitatea migratiei politice blocheaza raportul de forte din Parlament si creste exponential riscul imposibilitatii formarii si mentinerii la putere a unui guvern stabil. Aceasta are ca efect alegeri anticipate frecvente care, pe fundalul neincrederii publicului in partidele politice, a coruptiei endemice si a lipsei de responsabilizare si reinnoire a vietii politice, vor continua sa erodeze increderea in Parlament si in sistemul constitutional. In al doilea rand, limitarea migratiei politice trebuie corelata cu sistemul electoral. La vot uninominal, migratia nu ridica problemele pe care le-ar ridica la un vot pe lista. Mai mult, interzicerea schimbarii afilierii politice ar putea fi considerata, in anumite conditii, ca o violare a dreptul la libera asociere. In fine, oricat de mult este discutata si criticata, migratia politica nu este o problema ce trebuie ridicata la rang constitutional. Ea tine de cultura politica si disciplina de partid. Intarirea rolului legislativului trebuie facuta in paralel cu masuri ce permit deblocarea procesului legislativ in situatii dificile. Desi migratia politica este evident o sabie cu doua taisuri, riscul care trebuie evitat cu precadere este blocajul legislativ.
§4. Un subiect (mult prea) mediatizateste structura – unilaterala sau bicamerala – a Parlamentului. Dupa cum se cunoaste, desi Raportul Forumului nu face nici o precizare in acest sens , populatia s-a exprimat la referendum pentru un parlament unicameral. Forumul aminteste ca, in propriile sondaje, exista mult mai mare suport pentru structura bicamerala si recomanda parlament bicameral, desi aminteste ca alegerea este intr-o oarecare masura aleatorie.
Consider pastrarea parlamentului bicameral o solutie corecta din cateva considerente. In primul rand, bicameralismul face parte din traditia constitutionala a Romaniei. Continuitatea constitutionala este importanta si nu trebuie intrerupta fara motive temeinice. In al doilea rand, bicameralismul instituie un proces de “checks and balances” suplimentar la nivelul Parlamentului. Este adevarat ca procedurile legislative iau timp, insa aceasta este tocmai una dintre virtutile – nu viciile – lor. In al treilea rand, bicameralismul este extrem de necesar data fiind reducerea rolului legislativ al Guvernului prin limitarea delegarii legislative (in Raport, Guvernului i se limiteaza asumarea raspunderii in Parlament si prin emiterea de ordonante de urgenta.). Cu toate ca pastrarea parlamentului bicameral este importanta, actuala formulare a propunerilor din Raport (pagina 110) are lacune si trebuie regandita (spre exemplu in delimitarea competentelor in domeniile legilor organice).
Este adevarat ca cetatenii s-au exprimat la referendum pentru un parlament unicameral. Din punct de vedere formal, ratificarea modificarilor constitutionale la un referendum viitor ar anula manifestarea de vointa cu sens contrar de la refendumul anterior. Din punct de vedere politic, nu se poate ignora ca referendumul pentru Parlament unicameral a facut parte dintr-un joc politic prin care Presedintele in exercitiu a incercat fortificarea pozitiei politice in dauna Parlamentului. Dat fiind ca viitorul democratiei si al statului de drept in Romania este direct legata, in orice scenariu lucid, de viitorul Parlamentului, acest viitor trebuie protejat de interesele pe termen scurt ale diversilor actori politici.
§5.Rolul Presedintelui in investirea Guvernului (vezi paginile 112-113). Raportul propune limitarea puterilor Presedintelui de a desemna pe Primul Ministru dupa alegeri parlamentare. Evident, situatia avuta in vedere este cea recenta in care Presedintele Basescu interpreta Constitutia in sensul prerogativei de a refuza desemnarea unui anume candidat din partea partidului sau coalitiei castigatoare la alegerile parlamentare. Consider modificarea Art 105 o eroare. Contrele dintre Presedintele Basescu si Premierul Ponta inainte de alegeri fac parte din lupta politica normala. Dupa cum s-a vazut, un presedinte responsabil nu isi poate permite sa refuze desemnarea unui Prim Ministru propus de partidele ce au obtinut o majoritate larga in alegerile parlamentare. O constitutie trebuie sa lase loc pentru dezvoltarea cutumei politice si pentru responsabilizarea actorilor politici (a se vedea in acest sens si acordul de coabitare semnat intre Presedinte si Primul Ministru). Modificarea Art 105 nu este necesara.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
