Cum isi poate salva un prim ministru tara

de Lucian Croitoru     HotNews.ro
Joi, 18 aprilie 2013, 11:46 Actualitate | Opinii


Lucian Croitoru
Foto: Agerpres
Când Margaret Thatcher a venit la putere, Marea Britanie avea probleme serioase. "Zeci de ani de politici eșuate au culminat cu cele trei luni de anarhie” în perioada 3 ianuarie -28 martie 1979 (Blundell, 2012, p. 21). Acest episod îmi aduce aminte de o citare care este atribuită lui Alexander Fraser Tytler. Acesta ar fi spus că „o democrație nu poate exista ca o permanentă formă de guvernare. Ea poate să existe numai până când majoritatea descoperă că poate vota pentru ea însăși venituri generoase (largesse) din trezoreria publică. După aceasta, majoritatea întotdeauna votează pentru candidatul promițănd cele mai multe beneficii, cu rezultatul că democrația colapsează din cauza slăbirii politicii fiscale care rezultă, întotdeauna fiind urmată de o dictatură, apoi de o monarhie.”

Pentru a fi siguri, ideea extravaganței în aprobarea cheltuielilor și a consecințelor posibile  a fost academic exprimată și argumentată de economistul suedez Knut Wicksell mai târziu, în 1896.

În ce se poate transforma, imediat, colapsul unei democrații dacă nu în anarhie? Unele evoluții din acea perioadă de trei luni au fost numite „atrocități” și păreau să confirme teoria atribuită lui Tytler. Lipseau alimentele, benzina, ordinea din spitale, sindicatele conduceau economia, un milion de oameni și-au pierdut locurile de muncă, groparii erau în grevă, iar coșciugele cu morți erau depozitate în hale de întreprinderi părăsite, așteptând să fie aruncate în mare. Auzeam toate aceste grozăvii în primul meu an de studenție, dar pentru cine nu crede, ele sunt detaliat prezentate în Bundell (2012, pp. 21-22). Nu putem ști dacă țara s-ar fi îndreptat către dictatură fără Thatcher. Dar știm sigur că, pornind din acel punct, Thatcher a condus țara spre mai multă libertate și prosperitate.

Când Margaret Thatcher a preluat sefia guvernului, economia avea câteva caracteristici cu adevărat îngrijorătoare: (i) sindicatele aveau puterea de a influența semnificativ stabilitatea guvernelor și păreau scăpate de sub control; (ii) ramuri importante ale economiei erau dominate de întreprinderi de stat ineficiente care consumau subvenții masive; (iii) practici de tip socialist erau larg extinse în administarațiile municipale; (iv) de 6 ani, cu o singură excepție (8,3 la sută în 1978), inflația se situa între 13 și 24 la sută; inflația a rămas între 8 și 18 la sută încă trei ani după 1979; (v) în sfârșit, Marea Britanie, era printre cele mai sărace țări dintre cele 22 membre ale OECD, cu o treime din populație (Blundell, 2012) cazate în locuințe sociale.

Aceste rezultate slabe apăruseră după mai bine de trei decenii de politici de tip socialist, bazate pe un fel de planificare centralizată, promovate atât de guvernele de stânga, cât și de cele de dreapta. Caracteristicile menționate indicau o singură cauză profundă a tuturor relelor: deteriorarea severă a libertății economice în Marea Britanie. Nu intru în detalii referitor la cum pot guvernele de dreapta să promoveze măsuri de stânga, care îngrădesc libertatea piețelor, dar merită să subliniez că, atunci când ajung la putere, guvernele de dreapta rareori elimină politicile anterioare de stânga (Kuehnelt-Leddihn, 1988). Experiența României din perioada 2009-2011 a dovedit că dacă totuși fac acest lucru, partidele de dreapta pierd puterea.

Cu toate acestea sunt și excepții. Pe 3 mai 1979, electoratul britanic a ales-o, indirect, pe Margaret Thatcher, om de dreapta, iar distinsa Doamnă de Fier a ales să facă ceea ce era necesar să facă. Taleb a spus cândva că ”oamenii slabi acționează ca să-și satisfacă nevoile; oamenii puternici, responsabilitățile.” Puternica Doamnă Thatcher a ales să reinstituie libertatea piețelor în Marea Britanie. Avea o bază teoretică solidă pentru aceasta. Împreună cu apropiații ei (de exemplu Geoffrey Howe ministrul de finanțe, și Keith Joseph) erau cunoscători ai lucrărilor lui Hayek și Friedman. Celor care o sfătuiau pentru „o cale de mijloc” le arăta cartea The Constitution of Liberty a lui Hayek, pentru a le spune în ce credeau ea și nucleul dur al echipei ei. În documentarul video Commanding Heights; The Battle for The World Economy (realizat pe baza cărții cu același titlu scrise de Danial Yergin și Joseph Stanislaw) doamna prim-ministru apare arătând cu mândrie cartea scrisă de Hayek.

Margaret Thatcher, președinta unui partid conservator, a întrerupt filozofia păguboasă „e nevoie de stabilitate, nu de schimbare”, care domina discursurile politice și se reflecta în alternanța regulată la putere a celor două partide dominante din Marea Britanie. A ales să privatizeze. A vândut locuințele sociale, ceea ce a fost un succes enorm. Împrumutând experiența americană, serviciile oferite de stat prin administrații au fost externalizate. Impozitele au fost reduse. Dar, mai presus de orice, a privatizat companiile de stat. Blundell observă că a adecvat stimulentele pentru privatizare așa de bine încât a transformat „sindicaliști ursuzi în investitori activi”, iar managerii marilor companii de stat, după ce s-au opus privatizărilor, ajunseseră sa facă lobby pentru a fi incluși pe lista de privatizări .

Comparați asta cu experimentul românesc în care Agenția de Restructurare fusese creată în 1993 pentru a restructura  30 de companii de stat (mai ales prin reducerea activităților neprofitabile). Nu numai că cele 30 de întreprinderi nu au fost restructurate, dar au primit și subvenții mai mari, astfel că managerii altor întreprinderi de stat făceau lobby pentru ca și întreprinderile conduse de ei să fie incluse pe lista Agenției. Numărul întreprinderilor care primeau subvenții crescuse la peste 400 după 3 ani. Experimentul a fost întrerupt în 1997 căci, ca să citez un prieten, „acele întreprinderi în loc să meargă la sanatoriu au ajuns la bodegă.”

Având drepturile de proprietate mult îmbunătățite prin privatizare și lenea din sectorul public redusă, libertatea economică a crescut foarte mult, iar statul de drept a fost îmbunătățit. „Legea statului de drept trebuie să triumfe asupra legii mulțimii”, spunea Thatcher (Blundell, 2012) în lupta ei cu sindicatele din minerit. Pe această bază solidă, Thatcher a combătut inflația controlând masa monetară (eliminând monitorizarea prețurilor) și a reinstituit răspunderea fiscală, așa cum a recomandat Friedman. Pe lângă acestea, alte măsuri cum ar fi eliminarea controalelor valutare introduse încă din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, sau eliminarea plafonului pentru cumpărarea în rate și multe altele, par minore.

Combinația dintre măsurile structurale solide și cele de stabilizare macroeconomică a țării a avut multe rezultate pozitive, dar a contat enorm că inflația a scăzut și multe afaceri mici au înflorit. Mai mult, după privatizare, fostele companii de stat au devenit actori importanți pe plan internațional. Rezultatele pozitive au dus la un rezultat formidabil: instaurarea sentimentului că viitorul poate fi prosper pentru fiecare britanic și pentru țară. Treptat, statul nu a mai fost văzut ca o autoritate coercitivă care impune o planificare de tip socialist, ci ca o autoritate care elimină controale sufocante și deschide noi orizonturi. Această nouă optică a publicului a consolidat încrederea.

La noi, în România, nu am reușit niciodată acest lucru. Noi am reușit să stabilizăm macroeconomic țara, dar nu am reușit să rezolvăm problema companiilor de stat, prost conduse și ineficiente. Ele sunt și în prezent punctul forte pe agenda de reforme agreată cu UE și FMI. De aceea, potențialul oferit de stabilizarea macroeconomică nu a putut fi fructificat într-o creștere economică mai mare și într-o creștere a nivelului de trai.

Încă de la început, mulți, inclusiv câteva sute de economiști, s-au grăbit să o sfătuiască pe Doamna de Fier și să sublinieze că politicile ei vor duce la rezultate nedorite. Nu au avut dreptate. Dimpotrivă, greșeau, căci validau filozofia politică păguboasă „e nevoie de stabilitate, nu de schimbare”. Ea nu i-a ascultat. A ales să promoveze libertatea, care nu a întârziat să dea roade.

Unii spun că politicile de tipul celor promovate de ea au dus la criza de astăzi. Dar această idee e greșită. Crize similare au mai fost și vor mai fi atât timp cât controalele de stat nu sunt la fel de sufocante și reprimante cum au fost până spre finele anilor ’70. Aceasta se întâmplă deoarece, așa cum am arătat într-un studiu recent (Sfârșitul reglementării și ultimul reglementator), euforia și panica - forme ale naturii umane - sunt forțe ale pieței formidabil de puternice, care pot provoca crize financiare profunde. Dar perioada de după 1979 a arătat că oamenii doresc să-și conducă viețile așa cum cred, nu cum le spune statul, și îndepărtează contoroalele, alegând lideri ca Doamna de Fier, pentru a le deschide drumul spre libertate.  

Astăzi prea puțini se grăbesc să arate că sporirea părții pe care statul o deține în economie și reglementarea excesivă, mai ales în Europa, sunt direcții greșite. Principiile libertății piețelor promovate de Thatcher au dus la prosperitate. Noile direcții apărute după criză vor sugruma creșterea economică.

Există o lecție foarte puternică din comportamentul fostului prim-ministru britanic: filozofia bazată pe responsabilitatea personală contează. Pentru a o obține este nevoie este schimbări care duc la libertate economică crescută. Odată promovate în toate straturile societatății, libertatea și responsabilitatea personală se combină pentru a da optimism mediului de afaceri, a reduce scleroza birocratică a unor organizații și pentru a elimina aroganța funcționarilor publici care apare când libertatea și responsabilitatea personală sunt scăzute.

Margaret Thatcher a dus Marea Britanie de pe locurile codașe în OECD pe locurile fruntașe. Chiar și adversarii săi politici au recunoscut asta. La scară istorică, acest avans s-a realizat într-o perioadă relativ scurtă de timp. În 17 ani, dacă socotim și guvernul lui John Major, care a continuat politicile Doamnei de Fier. În esență, ceea ce a contat a fost o filozofie corectă (cea a libertății) referitoare la cine deține rolul central în administrarea economei (piața sau guvernul) și voința politică și curajul de a o aplica. Restul vine de la sine. Astăzi, Marea Britanie este din nou unul dintre cei mai importanți actori economici și politici.

Lucian Croitoru este consilier pe probleme de politica monetara al guvernatorului BNR, Mugur Isarescu






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















7513 vizualizari

  • +9 (11 voturi)    
    Interesant! (Joi, 18 aprilie 2013, 12:26)

    Rasmus [utilizator]

    Poate ajungi PM totusi
  • +9 (13 voturi)    
    un prim ministru..... (Joi, 18 aprilie 2013, 12:43)

    translativus [utilizator]

    .....isi poate salva tara in primul rand daca tine la ea !

    Felicitari domnule Croitoru pentru acest articol iar citatul din Alexander Fraser Tytler arata limpede falsitatea asazisei democratii parlamentare precum si ce va urma dupa aceasta minciuna mondiala.

    O singura observatie. Domnul Tytler doar a descris ciclul respectiv, fara a incerca sa gaseasca o solutie pentru intreruperea lui iar doamna Thatcher, desi nu nu s-a ghidat dupa "filozofia politică păguboasă „e nevoie de stabilitate, nu de schimbare”", din nefericire s-a folosit de acelasi sistem politic pagubos, reusind doar sa amane reluarea ciclului.

    In situatia actuala, a pastra sistemul politic parlamentar echivaleaza cu recunoasterea unei fatalitati ceea ce ar fi o grava eroare, mai ales ca avem la indemana modelul echitabil si perfect functional in societate numit contract si care poate fi lesne transpus la nivel politic.

    Administrarea statului prin contract, ne-ar garanta noua alegatorilor (angajatori) ca alesii (angajatii) isi indeplinesc programele de dezvoltare promise in campania electorala, caz contrar vor suferi pierderi materiale si alte drepturi conform cu noua Constitutie.
    Astfel cilul descris de domnul Tyler poate fi intrerupt prin autoeliminarea escrocilor cuibariti la caldurica actualului sistem politic.

    Inca odata felicitari domnule Croitoru.
    • +2 (4 voturi)    
      ce contract? (Joi, 18 aprilie 2013, 14:45)

      rz_ [utilizator] i-a raspuns lui translativus

      Si democratia parlamentara e tot un fel de contract: te aleg sa faci asta si asta, daca nu faci nu te mai aleg la anu. Logic ar fi ca cei care nu s-au tinut de promisiune sa nu mai fie votati deloc. Experienta demonstreaza ca esenta democratiei este "cine voteaza". Cata vreme lumea nu e suficient de educata, nu poti sa ai o conducere (aleasa democratic) care sa performeze. E ca si cum intr-o fabrica, toti muncitorii voteaza cum sa fie un anumit produs sau cum sa fie campania de marketing pentru el. Daca nu sunt scoliti, muncitorii vor lua decizii proaste.

      Romania a avut o perioada de pseudo-democratie de la 1859 pana in 1937. Atunci solutia a fost ca niste oameni foarte bine intentionati sa conduca tara (in special bratienii). Metoda de obtinere sau pastrare a puterii cu greu nu ar fi azi considerata abuziva. Totusi, pentru Romania a fost mult mai bine asa decat alegerea de catre popor (ma rog, votul universal a fost introdus tarziu) a conducerii.

      Pentru o democratie, poporul trebuie sa fie pregatit. Suntem mai pregatiti decat am fost vreodata dar totusi mai avem foarte multe de invatat. Inca solutia "Bratianu" ne poate propulsa mult si repede inainte (sau inapoi). Problema este ca cel care conduce cu o mana de fier trebuie sa fie si bine intentionat si pregatit si potrivit, altfel ajungem la fel ca in perioada Carol II.

      Ca sa-l parafrazez pe Churchill, democratia e cel mai prost sistem exceptandu-le pe cele care au mai fost incercate.
      • +3 (3 voturi)    
        "Si democratia parlamentara ..... (Joi, 18 aprilie 2013, 18:09)

        translativus [utilizator] i-a raspuns lui rz_

        ...e tot un fel de contract: te aleg sa faci asta si asta, daca nu faci nu te mai aleg la anu."
        Domnule, rezultatul "democratiei parlamentare" il vedem zi de zi, noi cei ce suntem in tabara "jumulitilor" si care ne-am saturat de atata minciuna si escrocherie.
        Profitorii sistemului, evident, au tot interesul in mentinerea lui caci este singuru mod de a-si face averi fara sa fie trasi la raspundere.
    • +1 (1 vot)    
      o mica observatie (Joi, 18 aprilie 2013, 14:55)

      ..13 [utilizator] i-a raspuns lui translativus

      Exista legea raspunderii ministeriale unde la

      Art. 1
      Guvernul, in intregul sau, si fiecare dintre membrii acestuia sunt obligati sa isi indeplineasca mandatul cu respectarea Constitutiei si a legilor tarii, precum si a programului de guvernare acceptat de Parlament.

      Exista o raspundere politica angajata in fata Parlamentului - puterea legislativa intr-un stat de drept - adica contractul - program este semnat cu Parlamentul pentru ca parlamentarii sunt cei care decid asupra guvernului...

      Mai exista si o raspundere penala.Un ministru chiar a intrat sub incidenta acestei legi cu 7 ani de inchisoare, daca nu gresesc.

      Si bugetul este pana la urma tot o lege, trebuie respectat...Asa ca unele vise incluse in bugete se poate lasa urme, cred ca este valaibil si pentru localnicii de la primarii...
      • +2 (4 voturi)    
        intradevar.... (Joi, 18 aprilie 2013, 18:23)

        translativus [utilizator] i-a raspuns lui ..13

        ....aceasta lege exista.....inca si la fel ca ea mai exista inca alte o mie de legi.
        De ce totusi, ne merge asa de rau ?
        De ce in '90 aveam doua miliarde $ si acum avem 60 de miliarde ....datorii ?
        Am cheltuit acesti bani pentru a ne dezvolta economic ? Avem cumva un nivel de trai normal ?
        Daca NU, unde sunt vinovatii si de ce nu se recupereaza banii de la ei ?
        Copii ni se nasc datori cu cate 2500 de Euro, rezervele naturale sunt instrainate, industria nu mai exista iar noi suntem invrajbiti intr-una in aceasta "democratie parlamentara", urmand sa fim regionalizati adica destramati si eventual vanduti la bucata.

        Ce spuneati de legea.....?
        • +1 (1 vot)    
          fura si apoi devin repere morale... (Joi, 18 aprilie 2013, 23:53)

          ..13 [utilizator] i-a raspuns lui translativus

          Pai cred ca am raspuns - minciuni, minciuni...

          Dupa ce fura, sunt prinsi, condamnati, iar unii = lideri sau cetateni cu drept de cot - se trezesc mai tarziu ca au de a face cu repere morale!!!

          Vezi Voiculescu, cantonatul, un fot ministru al agriculturii, fostul primar de la cluj si lista mai poate continua...
  • +4 (8 voturi)    
    Votul meu pentru statul minimal! (Joi, 18 aprilie 2013, 13:25)

    seek4fun [utilizator]

    O analiza excelenta, felicitari domnule Croitoru! Va propun o analiza la fel de pertinenta pe acceasi tema in filmuletul urmator (multumesc celor de la InLinieDreapta.net pentru postare):

    http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=IKGFdBhilzM
  • +2 (4 voturi)    
    multumesc! (Joi, 18 aprilie 2013, 14:39)

    ..13 [utilizator]

    Cateva articole, unele dintre ele semnate de nume mari, pareau ca pun la indoiala contributia Doamnei Thatcher la dezvoltarea economiei din UK, si nu numai...

    Ma bucur sa citesc o argumentatie clara.

    Pana la urma MT a avut 3 mandate de PM, cu toata responsabilitatea atasata acestora.

    Nu uit cum a jucat cartea pana la final Doamna Thatcher cu minerii si sindicatele lor - parca asa a inceput cariera de PM a doamnei, privatizarile - care au iscat o lunga discutie in UK-, si, ulterior conflictul din Faulkland. In toate a castigat! Este exceptional!

    Cand au inceput povestile noastre cu minerii imediat mintea mi-a zburat la doamna Thatcher si cum a gestionat domnia sa aceea criza. In RO zambiciul sef le multumea, sau punea la dispozitia lor trenuri...

    De partea cealalta a baricadei,reprezentantii dreaptei de atunci dl.Coposu au stiut sa discute cu lampasul sef, iar dl. Ratiu a potolit hoarda minerilor in plin Parlament - oare cum au intrat minerii acolo??? - nu pot sa uit!!! Horror...

    Cum poti sa ai prosperitate intr-o tara dominata de anarhie? Cine mai munceste cand nu exista responsabilitate si banii continua sa vina?

    Domnul Stroie, fost CEO la Dacia, spunea ca odata ce lampasii au ajuns pe peluza din fata hotelului Intercontinental in Iunie 1990 i-au gonit investitorii francezi care erau interesati sa preia uzina, s-a intarziat procesul de dezvoltare cu cca. 10 ani la uzinele Dacia- nu se poate investi int oameni si structuri de stat iresponsabile...

    Mai va aduceti aminte ca a trebuit sa negocieze PM de atunci, Radu Vasile, neplata salariilor pentru minerii aflati in greva??? Pacea de la Costesti...Adica pana si legea trebuia sa fie negociata - de negandit, de neacceptat intr-un stat de drept!

    Daca am invata mai multe de la istoria recenta si mai ales daca am alege sa aplicam legile simple din economia de piata cred ca mai bine ar putea sa fie in RO!

    Pana atunci, suntem asa pentru ca ne place sa fim asa si nu vrem sa evoluam de la maimuta la OM!
  • +1 (3 voturi)    
    OK. (Joi, 18 aprilie 2013, 18:59)

    letsoc [utilizator]

    Buuuun ! Si nea ILICI ce zice ? Cu stima,NC.
  • +1 (3 voturi)    
    Poate ca... (Joi, 18 aprilie 2013, 19:33)

    lis.nc [utilizator]

    votul universal nu este ptr toate popoarele sau ptr toata lumea o varianta fericita. Ptr. noi cred ca votul pe colegii formate fiecare pe principii de educatie, ca si proportionalitatea lor ar fi o varianta mult mai realista a electoratului din Romania (cum poti pune semnul egal dintre votul unui boschetar cu mai putine clase decat trenul, cu a unui profesor universitar?). De altfel si in Marea Britanie din cate stiu a existat, cel putin pana in anii 70-80 un astfel de vot ptr una din camere, daca nu cumva este inca in functiune, dar nu sunt sigur.
    Pentru articol... jos palaria!
  • 0 (4 voturi)    
    Practic au vandut tot reforma care o vedeti la noi (Joi, 18 aprilie 2013, 22:35)

    alex1234 [utilizator]

    1) 200 000 de mii englezi disperati au manifestat in Trafalgar Square timp de mai multe zile in 1990.....dupa ultimele impozite aberante impuse de Thatcher

    In timp ce, Milioane de englezi inclusiv Parlamentari au refuzat sa mai plateasca impozitele aberante introduse de Thatcher

    Partidul de Guvernamant speriat de revolta nationala (mai multe orase au anuntat ca trimit manifestanti in Capitala) a hotarat s-o schimbe imediat pe Thatcher care era la inceputul celui de-al treilea mandat si au inlocuit-o cu Major

    2) Reforma lui Thatcher?
    Industrie grea nu, minerit nu, automobile nu, computere si it nu, aviatie nu, practic nici o industrie de top nu mai exista
    British Telecom are mai putin internet de banda larga decat rcs-rds
    Marea Britanie a ajuns o tara de mana a doua singura ei "industrie" a ramas "city-ul bancar londonez" si-atat
    Practic au vandut tot, reforma care o vedeti la noi ce rezultate a dat...deci o cunoasteti foarte bine.

    Duceti-va in Newcastle sau in orice oras de provincie din Nordul si centru Angliei sa vedeti strazi intregi cu cladiri lasate in ruina cu somaj vesnic caci nu e nimic de lucru si femei care beau seara impreuna la colturi de strada....pana pica late pe jos la propriu (nu exagerez deloc)

    3. In concluzie, Croitoru asta e un mic agent de propaganda neoliberala care n-a obtinut nici macar un vot la viata lui nici de la cetateni nici de la parlament deci retetele si panglicile pe gura le scoate in nume propriu sau trimis de coteria Bancii Nationale, si aia, una, care a nenorocit milioane de romani, lasandu-i sa fie jupuiti si escrocati de bancile straine.
    • +2 (2 voturi)    
      deci... (Vineri, 19 aprilie 2013, 9:47)

      Laurentiu78 [utilizator] i-a raspuns lui alex1234

      in viziunea ta...de la una din cele mai sarace tari OECD la a 7-a mare putere economica a lumii e doar pe baza "city-ul-ui bancar londonez"?
      Au baietii aia in orasele lor traditionale de prin "midlands" unde se pare ca nu se intampla nimic (dar se intampla) salarii de 10 ori cat noi...
  • +2 (2 voturi)    
    post-democratia (Vineri, 19 aprilie 2013, 8:07)

    tontu [utilizator]

    Ar trebui sa fie limpede pentru toata lumea, in acest moment, ca democratia de tip capitalist va naufragia indiferent daca "administratorul" va fi de dreapta sau de centru-stanga. Solutiile trebuie cautate in afara sistemului pentru ca actualul sistem nu face decat sa epuizeze resursele si sa distruga ecosistemul intretinand iluzia unei false bunastari..
  • +3 (3 voturi)    
    o societate, doua societati (Vineri, 19 aprilie 2013, 9:07)

    mihaiionescu2 [utilizator]

    Cred ca in articolul dlui Croitoru inferenta sufera de o fractura, anume aceea similara motivatiei continuarii masurilor de razboi pe timp de pace sau, pe intelesul economistilor, a continuarii masurilor de tratare a crizei si dupa redresarea economica. Iar in ceea ce priveste deregularizarea, daca aceasta induce un pericol semnificativ existentei si stabilitatii societatii, atunci va intra in contradictie cu insasi ratiunea de a fi a organizatiei statale. Practic, o contradictie in sine. Nicicand o piata libera nu a fost garantia propriei ei stabilitati. In aceste conditii, responsabilitatea interzice sa lasi pe o astfel de piata ceea ce nu trebuie sa pierzi. Dar nici aceasta nu e totul, caci se adauga o duplicitate neverosimila, perfect ilogica, a sustinatorilor si in acelasi timp beneficiari ai liberalismului statal, anume atunci cand acestia solicita interventia statului cand existenta lor este amenintata. In mai putine cuvinte: liberalizam profitul (liberalizare teoretica, fiind accesibila numai “performerilor”) dar socializam riscurile. In si mai putin cuvinte: furt institutionalizat si atac asupra existentei societatii. Restul e o imbracaminte de cuvinte pe o ideologie care se doreste a fi savanta, dar este contrazisa de realitatea zilnica, realitate observabila printr-un exercitiu empiric de amploare atat de mica, incat devine o simpla chestiune de bun simt.
  • 0 (0 voturi)    
    Thatcher and Tax Havens ... (Vineri, 19 aprilie 2013, 17:40)

    utug [utilizator]

    Este meritul lui Margaret Thatcher pentru dezvoltarea economiei britanice ... "Big Bang of 1986 ... the moment when London really took off" ...
    Dar este Margaret Thatcher straina de criza financiara de astazi ? "Britain sits, spider-like, at the center of a vast international web of Tax Havens" ...
    In Paradisurile Fiscale se gasesc intre 21 - 32 TRILIOANE dolari (din Pib-ul mondial de 72 trilioane dolari) din care nu se platesc impozite. [ "A study by James S Henry ... estimates that wealthy individuals have $21-$32tn tucked away in offshore havens – roughly equivalent to the size of the US and Japanese economies combined. The offshore world is growing ... Anti-corruption campaigners argue that offshore secrecy forces citizens to pay higher taxes to make up for vanishing revenues, while anonymity makes it difficult to track the flow of money.]

    The extraordinary range of people using offshore hideaways
    http://www.guardian.co.uk/uk/2013/apr/04/secrets-offshore-hideaways-laid-bare

    TAX HAVENS CAUSE POVERTY
    http://www.taxjustice.net/cms/front_content.php?idcatart=2&lang=1

    Paradisurile Fiscale Offshore desfiintate ...
    International Consortium of Investigative Journalists
    http://www.icij.org/


Abonare la comentarii cu RSS
Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by