Faptul ca la aproape un an de la demiterea de catre premierul Victor Ponta a presedintelui executiv al IICCMER, profesorul Ioan Stanomir, si a mea ca presedinte al Consiliului Stiintific, actiune urmata de demisia membrilor Comitetului Director, acest organism functioneaza fara un for de coordonare academica, este stupefiant. Banuiesc ca nu este in conformitate cu HG-ul care ofera cadrul juridic. Din cate stiu eu, toti membrii Consiliului Stiintific format in luna martie 2010, au demisionat (cu o singura exceptie, a d-lui N. Manolescu, dar e posibil sa fie vorba de probleme de comunicare prin e-mail). Pe site-ul IICCMER continua sa fie afisat fostul Consiliu Stiintific, in pofida faptului ca i s-a cerut in repetate randuri d-lui Andrei Muraru, presedintele executiv numit de premierul Ponta, sa elimine ceea este o reprezentare falsa. Un faimos istoric de la Harvard i-a scris de cateva ori d-lui Muraru cerand sa fie scos numele sau de pe lista unui pseudo-Consiliu. N-a primit niciun raspuns. Un alt renumit istoric considera ca a sosit momentul pentru o actiune legala.
Similitudinile dintre abuzurile de la IICCMER si cele de la ICR sunt frapante. Simbioza dintre cele doua institutii inregimentate de actuala guvernare da rezultate pe masura. Normele, principiile si procedurile au fost abandonate in favoare unui nefast si pagubos clientelism. Tot ce s-a facut eficient, decent, onest si onorabil inainte este desconsiderat si calomniat. Se practica stilul absurd-vindicativ. As putea ilustra cele de mai sus (ori de mai jos) cu exemple personale. Intre acestea, eliminarea mea din proiecte pe care le-am initiat, excluderea participarii mele la un volum bazat pe o conferinta despre Gheorghiu-Dej pe care am propus-o pe vremea cand conduceam Consiliul Stiintific. La fel, am fost eliminat din proiectul initat de mine despre relatiile dintre comunismul romanesc si cel din Grecia. Urmarea a fost neparticiparea istoricului grec Nikos Marantzidis la evenimentul din iunie 2012 de la Bucuresti. Precizez ca nu cunosc niciun moment cand am fi limitat in vreun fel, eu sau colegii mei, libera si deplina manifestare a capacitatilor stiintifice ale d-lui Andrei Muraru. Ori pe cele ale apropiatilor sai colaboratori. In cel putin un caz, am scris chiar eu scrisori de recomandare. Nu acum doua decenii…
Au demisionat cei mai multi membri ai Consiliului Consultativ al revistei “History of Communism in Europe”, de la Mark Kramer si Dominique Colas la Istvan Rev si Lavinia Stan (nu cred ca mai e nevoie sa spun ca am demisionat, convins ca este atitudinea fireasca si demna). Credibilitatea Institutului in lumea stiintifica internationala, una dintre marile realizari ale perioadei precedente, este grav compromisa. Party-urile de la Jockey Club nu pot echivala cu o revista precum HCE. Public mai jos textul scrisorii deschise adresata d-lui Muraru de catre un grup de cunoscuti cercetatori in care se cere demisia presedintelui executiv al IICCMER. Textul de mai jos, bazat pe o analiza a faptelor si pe informatii verificabile privind gesturi si pozitii cel putin nelinistitoare, incheiat cu cererea de demisie adresata d-lui Andrei Muraru, nu are nevoie de niciun comentariu suplimentar.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
