A incetat din viata, la 67 de ani, aflat in exil britanic, unul dintre marii beneficiari ai straniei tranzitii din Rusia post-comunista, miliardarul Boris Berezovski. Intamplarea face ca zilele acestea am citit cartea Mashei Gessen (“The Man Without a Face”) despre Vladimir Putin. Lucrarea documenteaza in chip impresionant si greu de contestat rolul lui Berezovski in ascensiunea lui Putin. I-a placut sa fie si chiar a fost un kingmaker.
Este limpede ca fara protectia lui Berezovski, aparent incolorul si inodorul Putin n-ar fi devenit favoritul familiei lui Boris Eltin. Oligarhul, incantat sa controleze coridoarele intunecate ale Kremlinului, a mediat contactele cele mai sensibile, a deschis usile pentru fostul (?) locotenent-colonel din KGB si protejat al primarului (democrat si demagog) din Sankt Petersburg, Anatoli Sobceak. Sunt destui cei care leaga moartea lui Sobceak de interesele lui Putin. Vor fi destui care vor interpreta in acelasi sens decesul neasteptat al lui Berezovski. Este prea devreme pentru a spune mai mult. Accentuez ca articolul de fata este o reactie rapida, nu o analiza exhaustiva a subiectului Berezovski.
Un comunicat al Kremlinului sustine ca, nu demult, Berezovski i-ar fi trimis lui Putin o scrisoare in care isi cerea iertare pentru erorile comise, sperand sa se poata intoarce in Rusia. Fusese infrant in Marea Britanie in procesul cu un alt miliardar, Roman Abramovici, se afla in plin contencios judiciar cu o fosta prietena intima, parea ca imperiul sau se apropie de naruire. Ramane de vazut daca intr-adevar cinicul Berezovski i-a scris fostului sau favorit. Deocamdata suna putin ciudat si chiar siropos. Mai lipseste sa se publice o “spovedanie” a lui Boris Abramovici Berezovski…
Ar fi de amintit faptul ca Berezovski l-a ajutat in chip decisiv pe ofiterul FSB (fost KGB) Aleksandr Litvinenko, otravit cu poloniu radioactiv in 2006, la Londra, de catre oamenii lui Putin. A fost vorba de o razbunare tipic mafiotica. Am citit cartea fostului disident Alexander Goldfarb despre cazul Litvinenko si cred ca argumentele legate de rolul FSB in acel asasinat sunt coplesitoare. Goldfarb a fost, la un moment dat, un apropiat al lui George Soros. In paginile revistei “New York Review of Books”, Soros l-a atacat feroce pe Berezovski. Goldfarb s-a despartit de Soros, a ramas aproape de Berezovski. In ultimii anii, oligarhul rus a sustinut publicatii anti-Putin. Era un adversar redutabil, un personaj bigger than life de care dictatura FSB-ului intruchipata de regimul Putin avea motive reale sa se teama.
Un om care parea la un moment dat omnipotent a sfarsit in conditii enigmatice, departe de locurile unde s-a nascut si unde a atins nebanuite, ametitoare culmi ale abundentei si influentei. A crezut ca poate fi marele sahist intr-un joc in care mizele sunt imense, iar onestitatea este exclusa din capul locului. A subestimat capacitatea de repliere a KGB-ului, a crezut in loialitatea celui care a devenit marele restaurator al autoritarismului in Rusia. S-a inselat amarnic si a platit pentru aceste iluzii. Si totusi, nu era catusi de putin naiv. Dintre toti oligarhii, imi spunea un prieten rus, era cel mai bine pregatit in profesia sa. Chiar fusese un respectat matematician. Pe ruinele bolsevismului, animat de o balzaciana pofta de afirmare, Boris Berezovski a cladit un colosal imperiu financiar. N-a inteles ca nu exista nimic stabil in acel univers, ca statul de drept era doar o fictiune, ca era vorba de ceea ce marele filosof polonez Leszek Kolakowski a numit ruine miscatoare.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
