Polonia a fost candva o natie puternica. Dar in secolul 18 a intrat intr-o pasa proasta: Austria, Rusia si Prusia, cei trei vecini importanti, ajunsesera sa decida ce se intampla in Polonia. Nobilii polonezi primeau spagi de la o tabara, de la alta sau de la mai multe. Vorbim de un razboi prin proxy, in care nu se varsa o picatura de sange austriac, rusesc sau prusac.
Povestea n-a durat extrem de mult, cele trei imperii s-au saturat sa arunce bani pe fereastra si au impartit Polonia pur si simplu. Procesul n-a fost brusc, au fost trei etape.
Toata lumea a fost fericita. Mai putin Polonia, care a disparut. Certurile si disputele s-au incheiat. Granitele noi dintre Austria, Rusia si Prusia au rezistat o suta treizeci de ani, pana la primul razboi mondial. Dar acel razboi n-a pornit din cauza lor.
In tot timpul asta, Polonia fusese condusa de un Sejm (parlament): 77 de nobili si 51 de reprezentanti ai populatiei. Eminamente spaguibili:
Sejm-ul a fost de acord cu prima impartire a Poloniei si a votat in favoarea sa.
Sejm-ul a fost de acord cu a doua impartire a Poloniei si a votat in favoarea sa. O figura romantica si demna pe nume Tadeus Kosciuszko a pornit o rebeliune impotriva impartirii, dar povestea s-a terminat foarte repede.
La a treia impartire, deja Sejm-ul nu mai conta.
Orice asemanare intre povestea de mai sus si dispunerea partidelor de pe scena politica romaneasca este absolut intamplatoare.
Comenteaza pe Sociollogica.
