Constat ca in ultima vreme, pornind de la un caz concret de coruptie la o instanta bucuresteana (apropo, sa nu uitam ca – pana la solutionarea definitiva a cauzei – opereaza prezumtia de nevinovatie, indiferent cat de clara pare situatia la un moment dat), s-a ajuns ca in spatiul public sa se vehiculeze unele generalizari nefericite, ba chiar de-a dreptul iresponsabile. Ma refer la acel gen de generalizari de tipul “procurorii sunt buni, judecatorii sunt rai”. Sau procurorii corecti ii prind pe judecatorii corupti. Sau – alta enormitate – Sectia pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii este prezentata intr-o opozitie cu Directia Nationala Anticoruptie.
Se impune aici o paranteza. Cei care isi dau cu parerea despre cauza sunt aceiasi comentatori, editorialisti, analisti etc. care se pricep la toate, de la fotbal pana la economie, cu escala la sanatate si educatie. In mod inevitabil, datul cu parerea in toate domeniile are si dezavantaje, unul dintre ele fiind acela ca nu poti stapani foarte bine niciuna dintre materiile abordate. Dar celor mentionati mai sus nu pare ca le pasa vreodata. Ei le stiu pe toate si au intotdeauna dreptate.
Mai intai trebuie spus ca fenomenul coruptiei nu ii ocoleste, din pacate, nici pe procurori, nici pe judecatori. De altfel, daca veti cauta pe Google “spaga judecator” veti gasi aproximativ 238.000 de rezultate. Daca veti cauta “spaga procuror” veti gasi aproximativ 292.000 de rezultate.
Dar haideti sa folosim totusi date exacte: din raportul de activitate al DNA pe anul 2012 se constata ca anul trecut au fost trimisi in judecata pentru infractiuni de coruptie cinci judecatori si cinci procurori. In cursul aceluiasi an au fost condamnati definitiv trei judecatori si doi procurori. Daca ne referim la perioada 2005-2012, sunt 23 de judecatori si 30 de procurori trimisi in judecata; pentru aceeasi perioada sunt 12 judecatori si 11 procurori condamnati definitiv.
Aceste cifre trebuie evaluate in contextul in care in Romania isi desfasoara activitatea circa 4500 de judecatori si circa 2500 de procurori.
Asadar, judecatorii nu sunt mai mult sau mai putin corupti decat procurorii.
Apoi, cei care fac generalizarile par sa uite (daca au stiut vreodata) ca procurorul nu poate face nimic de unul singur impotriva coruptiei.
Sa luam un caz ipotetic referitor la un judecator sau un procuror corupt. Procurorul DNA porneste de obicei de la o informatie si trebuie sa construiasca un dosar solid, care sa duca la o condamnare. Evident, procurorul de caz este cel care are activitatea esentiala in cauza si el colaboreaza cu ofiteri de politie judiciara, cu ofiteri de informatii, cu tehnicieni s.a.m.d.
Dar dosarul nu poate sa evolueze fara sprijinul si colaborarea unor judecatori.
Primul dintre acestia este cel care autorizeaza, in conditiile legii, interceptarea si inregistrarea comunicatiilor celor implicati. Dat fiind specificul infractiunilor de coruptie, de cele mai multe ori aceste interceptari sunt vitale pentru obtinerea de elemente probatorii.
Procurorul de caz merge apoi cu dosarul la CSM. Sectia pentru judecatori si cea pentru procurori au competenta legala de a incuviinta perchezitia, retinerea si arestarea preventiva a judecatorilor, respectiv a procurorilor.
Tot judecatorii (respectiv procurorii) din CSM sunt cei care dispun si suspendarea din functie a magistratilor fata de care s-a pus in miscare actiunea penala.
Dupa aceea se ajunge tot la un judecator, care potrivit Codului de procedura penala este singurul care poate dispune perchezitia domiciliara.
Si arestarea preventiva este o masura care poate fi dispusa tot numai de judecator. Deci un magistrat cercetat pentru coruptie (la fel ca orice alt invinuit sau inculpat) poate fi arestat doar de catre un judecator. Procurorul doar formuleaza propunerea de arestare.
Si in cele din urma, cel mai important, tot judecatorii sunt cei care – dupa finalizarea urmaririi penale de catre procuror si trimiterea in judecata a inculpatilor – judeca dosarul si pronunta hotararile de condamnare, singurele care demonstreaza fara tagada ca cei implicati au comis infractiuni de coruptie.
Iata asadar ca, pe langa munca procurorului de caz, este nevoie de munca multor judecatori pentru a se instrumenta si pentru a se finaliza un dosar de coruptie. Iar colaborarea, in modalitatile strict prevazute de lege, dintre procurori si judecatori este vitala pentru buna desfasurare a urmaririi penale si a judecatii in astfel de cauze. Tocmai de aceea apreciez ca iresponsabile acele generalizari despre care vorbeam la inceput, precum si tentativele acelorasi comentatori de a ii ostiliza pe procurori impotriva judecatorilor, de a ii face pe unii martiri si pe altii necinstiti, in bloc. Iresponsabile pentru ca pot genera artificial fisuri in interiorul corpului profesional al magistratilor, iar capacitatea acestora de a reactiona impotriva coruptiei din sistem nu trebuie afectata de asemenea potentiale fisuri.
Sistemul judiciar beneficiaza de anticorpi pentru a elimina coruptia, nu vine nimeni din afara sa faca in locul nostru curatenie. Si nu conteaza cine este la putere (politica), pentru coruptie se face inchisoare!
Cat despre cazul recent care a prilejuit aceste dezbateri, trebuie sa spun ca – daca faptele vor fi dovedite si se va ajunge la condamnari – imi este jena si sunt furios ca astfel de oameni sunt judecatori. As spune mai multe dar, ca magistrat, sunt tinut de obligatia de rezerva.
Citeste tot articolul si comenteaza peContributors.ro
