Mi-a ajuns la urechi zilele trecute un caz interesant (dar deranjant in acelasi timp!) de un presupus caz de criminalitate infromatica. Care ne arata ca povestea lui Aaron Swartz se poate replica si in Romania, doar ca la un nivel mult mai ridicol, scrie Bogdan Manolea, pe blogul lui.

Cazul

Pe scurt, una din firmele CFR-ul, proprietar al site-ului infofer.ro sau www.cfrcalatori.ro de unde puteti afla mersul trenurilor din Romania (asta daca nu va pierdeti in interfata de secol trecut), a inceput sa dea in judecata in penal pe toti cei care i-au copiat informatiile din mersul trenurilor, considerand ca acestia au preluat informatiile accesand fara drept (infractiune prevazuta de art 42, legea 161/2003) sistemul informatic al CFR, adica site-ul mai sus mentionat.

Deci CFR considera ca unii oamenii ar trebui sa intre la parnaie pentru ca au facut o aplicatie mai buna decat a lor.

Citeva aspecte juridice, si nu doar merita dezbatute:

De ce?

Dincolo de orice argument pro sau contra din spectrul juridic ma intreb de ce naiba o fi vrand CFR sa-si "protejeze" mersul trenurilor. In fond informatia nu doar ca este publica prin esenta ei, dar este unul din principalele motoare prin care poti sa-ti atragi calatorii. Faptul ca orice calator poate sa afle cat mai repede ca exista un tren care pleaca la 14 30 din Bucuresti si ajunge la 15 30 in Ploiesti ma face sa ma duc la gara si sa imi cumpar bilet (sau chiar sa-l cumpar online). Dar de ce ar trebui sa pot afla aceasta informatie doar de pe site-ul lor oficial? Cu ce te-ar putea deranja ca altii iti fac practic reclama in mod gratuit?

Singura motivatie cat de cat posibila ar fi explicatia ca aceste site-uri (cum a fost http://merstrenuri.ro) iti dadeau posibilitatea de cauta nu doar in mersul trenurilor CFR, ci si in mersul trenurilor private. Care ar fi fost daunator mai ales daca ar fi trecut la pasul 2 - sa compari si preturile. Deci teama stupida de concurenta (in loc sa se axeze pe imbunatatirea serviciilor) este singurul motiv al unei decizii nu doar stupide, ci care dovedeste o gandire comerciala retrograda.

Poate fi scrape-ingul o infractiune?

Practic - cei ce au "copiat" mersul trenurilor probabil au luat o informatie ce deja este pe site-ul public de pe Internet (sunt mai multe in speta gen : mersultrenurilor.ro , merstren.ro, mersul-trenurilor.infoturism.ro, http://merstrenuri.ro) - asta daca nu cumva or fi platit 2 studenti sa ia fila cu fila din Mersul Trenurilor pe hartie si sa le bage intr-o baza de date.

Cazuri similare cu preluarea mersurilor trenurilor au mai fost si in Germania sau SUA (si acolo au starnit indignarea publicului, mult inainte de orice verdict).

Simplificand mult problema juridica, putem rezuma acest subiect pe o singura intrebare - era "fara drept" acest acces la site-ul public al CFR?

Raspunsul evident este negativ, in opinia mea. Dintr-un motiv extrem de simplu - site-ul public al CFR cu mersul trenurilor nu are nicio informare cum ca o asemenea utilizare nu ar fi legala. (obligatorie cf art 41 din legea 161/2003)

Chiar si daca o asemenea informare ar fi existat (de exemplu in Termeni si Conditii), este discutabil (iar deciziile de pina acum - din afara Romaniei, evident) in ce masura acel text ar fi fost opozabil unui tert care poate face web scraping, fara a citi Termenii si Conditiile inainte.

Dar din punct de vedere practic o asemenea interpretare ar fi doar o mare prostie in era web 2.0, daca ma intrebati pe mine.(evident, nu vorbim de situatia in care continutul parsat ar fi fost protejat de alte drepturi). Daca vreti ca un anumit continut sa nu fie parsat, puneti niste mijloace tehnice minime de protectie si atunci putem discuta si de fapta penala a celui ce le depaseste. EFF are o campania in SUA tocmai pentru modificarea legii lor de criminalitate informatica pentru a dezincrimina in mod direct acest aspect.

Este baza de date de Mersul Trenurilor protejata de vreo lege?

Iarasi raspunsul meu ar fi negativ.

In primul rand nu exista nimic original in baza de date in sine sau in metoda de prezentare publica pentru a putea beneficia pentru o protectie prin dreptul de autor.

Am putea insa discuta mai in detaliu despre posibila protectie prin dreptul sui-generis asupra continutului integral al bazei de date. (cap VI legea 8/1996). Din fericire insa jurisprudenta destul de recenta si bogata a Curtii Europene de Justitie pe acest subiect a limitat extrem de mult definitia producatorului de baze de date, care ar putea benficia de o protectie prin dreptul sui-generis:

Astfel CEJ interpreteaza in mod restrictiv termenul de "obtinere" a continutului unei baze de date, excluzand costurile legate direct de crearea acestor date, comentand:

"Scopul protectiei prin dreptul sui generis stabilit prin directiva este sa stimuleze punerea in functiune de sisteme de stocare si procesare pentru informatia existenta si nu crearea unor elemente susceptibile ulterior sa fie incluse intr-o baza de date"

Practic Curtea decide ca fabricantul poate avea un drept sui generis doar daca a investit substantial in obtinerea sau verificarea de date din surse independente, iar investitia in crearea datelor care formeaza baza de date nu duce la dreptul sui-generis. Cei care creeaza datele trebuie sa investeasca substantial in aranjarea si selectarea lor pentru a beneficia de acest drept.

Autocitare din "Introducere in subiectul datelor deschise Si problemelor sale juridice", Revista Romana de Dreptul Afacerilor 1/2013

Pot fi datele de transport date deschise (a.k.a open data)?

Eu cred ca experientele din Marea Britanie, dar nu numai, din zona de open data prin reutilizarea informatiilor legate de trafic sau transporturi (de fapt indiferent daca vorbim de masini, trenuri sau feriboturi) ne demonstreaza ca exista un beneficiu social imens din re-utilizarea acestor date, iar uneori si un beneficiu economic pentru cei ce sunt suficient de destepti pentru a prezenta intr-un mod atractiv. Si in final poate duce la o mai buna utilizare a mijloacelor de transport in comun.

Iar faptul ca exista aceste servicii, e adevarat la nivel incipient si in Romania, ne arata ca si la noi exista antreprenori din zona privata care doresc sa o exploreze.

Intrebarea de fond, dincolo de toate aspectele juridice, este una simpla:

Punem umarul (deschizand datele) sau punem frana (inventand procese stupide)?

Comenteaza pe blogul lui Bogdan Manolea, Drept si Internet.