Privatizarea este un cuvant care, in imaginarul colectiv, a devenit ceva slinos, similar cu devalizarea. Este un fenomen profund romanesc – in Polonia, de exemplu, privatizarea s-a facut cu cap, continua si este in beneficiul oamenilor. Asigura o importanta sursa de investitii intr-o economie care, spre deosebire de a noastra, a traversat foarte bine prin criza. La noi, miturilor comuniste ale ticalosilor capitalisti care sug sangele poporului se mai adauga si persistenta mentalitatii “toti asa-zisii afaceristi fura de la stat”.
Am realizat pentru Societatea Academica Romania o radiografie a celor 11.039 contracte de privatizare, i-am impartit in cateva etape, de la cuponiada lui Vacaroiu pana la privatizarile din 2007. Reformele de tipul “stop-and-go” au costat si continua sa coste Romania. Textul integral poate fi gasit aici, http://sar.org.ro/wp-content/uploads/2013/03/Resurse-sau-rente.pdf , datorita unor cerinte contractuale nu il pot reprelua pe contributors, fiind proprietatea SAR, dincolo de permisiunea reluarii, mai jos, a unor propuneri importante – esenta materialului.
Fac cateva propuneri de punere in ordine a domeniului privatizarilor, intr-un mod echilibrat. Propunerile sunt o dezvoltare a unei intelegeri pe care am dezvoltat-o organic, din 2006. Cele mai multe le-am sustinut si atunci cand conduceam AVAS-ul, insa unele sunt noi.
1. Centralizarea tuturor activelor statului intr-o singura entitate, dupa modelul american.
2. Clarificarea patrimoniala, in conditiile in care in 2008 CFR-ul nu stia nici macar cate vagoane si cate locomotive are
3. Simplificarea legilor si consolidarea tuturor prevederilor existente intr-o singura lege. Aici, o modalitate de privatizare care ar trebui sa fie incurajata este licitatia cu strigare si cu participarea mass-media.
4. Desemnarea unor auditori Big 4 pentru tot ceea ceinseamna portofoliu de stat (inclusiv conturile unor entitati gen RAPPS)
5. Desemnarea unor comisii de privatizare pentru absolut toate companiile detinute inca de stat. Este incredibil ca statul roman, in 2013, continua sa fie producator de medicamente, extragator de carbune, proprietar de combinate chimice sau un agent pentru inchiriat vile demnitarilor.
6. Un calendar coerent de privatizare, asumat la nivel de guvern
7. Folosirea pietei de capital, pentru anumite tranzactii minoritare
8. Identificarea sistematica si marketing catre entitatile importante, la nivel mondial (banci de investitii, investitori ce sunt liderii unui anumit segment).
Aici, fara o abordare pro-activa, putem ingropa active detinute de stat, viabile, in lipsa unui interes pentru a le prezenta. Evident, nu le putem prezenta nici in modul nostrum specific “the ducks come from the trucks” . Sunt suficienti romani sofisticati care lucreaza in City of London pentru banci straine – de ce nu am angaja si noi macar 20, ca tara?
9. Intarirea reglementarilor de concurenta – pentru ca daca privatizezi operatorul dominant dintr-o piata (vezi cazul CFR Marfa) fara a pune corelativ in functiune o piata functionala, nu faci decat sa strici mai mult decat reusesti a construi.
Sfatul acesta – de bun simt, dar suprinzator – l-am dezvoltat in urma unor discutii cu profesorul Henry Lee, un veteran in privatizare la Harvard si un expert pentru Banca Mondiala.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
