Inca de la promulgarea Legii Educatiei Nationale (LEN, nr. 1/2011) au fost grupuri de interese profund nemultumite de prevederile care aduceau mai multa transparenta si control mai usor al publicului asupra a ceea ce se intampla in scoli. In repetate randuri au fost incercari - unele reusite, altele nu - de a reformula aceste prevederi. Lucrul acesta s-a intamplat mai ales in Parlament, unde lobby-ul de acest tip are mare succes. In continuare se intampla la fel, scrie Ovidiu, pe blogul La Coltu' Strazii.

Noul prilej este dat de ordonanta de urgenta a Guvernului 92/2012, care, in sine, prevedea mai multe schimbari discutabile (unele prorogari de termene, revenirea clasei a IX-a la liceu, reintroducerea functiei de educator si mai multe schimbari cu privire la asigurarea calitatii in invatamantul universitar). Deputatii au profitat de dezbaterea legii de aprobare a ordonantei pentru a adauga si alte modificari ale legii educatiei nationale.

In primul rand, se schimba componenta consiliilor de administratie (CA). A fost de la inceput un ghimpe in coasta celor mai conservatori dintre angajatii sistemului, pentru ca LEN aducea ca noutate ca majoritatea membrilor CA ai scolii urmau sa fie din randul comunitatii (reprezentanti ai parintilor sau ai autoritatilor locale). Comisia de educatie a Camerei Deputatilor a rasturnat aceasta prevedere, revenind la situatia anterioara, in care majoritatea CA este data de profesori. Mai mult, este eliminata si prevederea care spunea explicit ca presedintele CA este altul decat directorul. Se revine astfel la practica in care parintii sunt tinuti departe de deciziile scolii. Asa cum aratam intr-un articol anterior, opinia ca parintii sunt doar sursa de 'fondul clasei' si sprijin logistic este larg raspandita in scolile romanesti. Comisia isi motiveaza amendamentul prin argumentul 'Pentru adecvarea structurii consiliului de administratie la specificul sistemului de invatamant', sau altfel spus sa nu schimbam nimic ca stim noi mai bine.

Alte schimbari importante sunt la invatamantul universitar. Comisia de educatie a hotarat, fara a se consulta cu cineva, sa propuna eliminarea a celor mai importante sanctiuni pe care Ministerul le-ar putea da unor universitati ce incalca grav raspunderea publica asumata: suspendarea finantarii publice, respectiv propunerea unui proiect de lege privind reorganizarea sau chiar desfiintarea institutiei. Singura parghie pentru pedepsirea unei universitati care refuza sa respecte legea ramane schimbarea rectorului.

In aceeasi ordine de idei, este eliminat si articolul care spune prevede obligativitatea verificarii de catre Ministerul Educatiei a conformitatii legale a Cartei Universitare, inainte de intrarea acesteia in vigoare.

Sa mergem mai departe: comisia s-a gandit cu drag si la plagiatori, spre exemplu (pai se putea?). Conform LEN, Rectorul poate anula, cu aprobarea senatului universitar, un certificat sau o diploma de studii atunci cand se dovedeste ca s-a obtinut prin mijloace frauduloase sau prin inculcarea prevederilor Codului de etica si deontologie universitara. Priviti acum cum arata articolul reformulat (sublinierile mele):

Rectorul, cu aprobarea senatului universitar, poate solicita instantei competente anularea unui certificat sau a unei diplome de studii atunci cand se dovedeste, prin actiuni de control intern, control al Ministerului Educatiei Nationale sau o constatare a organelor abilitate ale statului, ca s-a obtinut prin mijloace frauduloase sau prin incalcarea prevederilor Codului de etica si deontologie universitara.

Adica la tribunal, domnule, nu asa, oricum!

O schimbare subtila este eliminarea prevederii care spune ca la constituirea societatilor comerciale, a fundatiilor sau a asociatiilor, institutia de invatamant superior de stat poate contribui exclusiv cu bani, brevete de inventie si alte drepturi de proprietate industriala. Acest articol impiedica 'sifonarea' patrimoniului universitatilor publice (spre exemplu, terenuri cu miza imobiliara) prin infiintarea de firme sau fundatii. De ce a fost 'nevoie' sa fie modificat e evident. Chestiunea patrimoniului este o durere mai veche a baronilor universitari.

Si inca. LEN prevede ca evaluarea scolilor doctorale (i.e. locurile alea unde plagiatorii iau diplome) se face de catre ARACIS sau alte agentii independente de evaluare a calitatii. Comisia a inlocuit ARACIS cu CNATDCU. Diferenta semnificativa este ca sub primul acronim gasim o institutie independenta, in timp ce sub cel de-al doilea este una controlata de Minister. Am vazut deja asta-vara ca, la nevoie, CNATDCU poate fi schimbat peste noapte, daca iese din cuvantul ministrului.

Si la final, bomboana de pe coliva: sunt incluse toate prevederile din proiectul de ordonanta de urgenta cu privire la degrevari, in beneficiul sindicalistilor, despre care vorbeam in articolul de ieri. Cu alte cuvinte, publicarea pe site-ul Ministerului a fost doar o gluma cinica, pentru ca aceste lucruri sunt cuvant cu cuvant in forma promovata de Camera Deputatilor.

Camera decizionala este Senatul, deci cel putin teoretic mai pot fi facute schimbari. Dar daca aruncam o privire la componenta comisiei de specialitate a Senatului, cu Andronescu presedinta, rezultatul este previzibil.

Comenteaza pe blogul La coltu' strazii.