Oferta a primit-o si nu doar o singura data. A existat chiar si loc de discutii. Asta desi, de-a lungul intregului an 2012, Raed Arafat a afirmat de nenumarate ori ca nu doreste si nu va accepta aceasta pozitie.
Insa pe holul Ministerului, acolo unde sunt inramate portretele tuturor celor 21 de ministri ai Sanatatii din ultimii 22 de ani, va mai aparea inca unul: Raed Arafat, ministru al Sanatatii timp de 11 saptamani. Si in povestea acestui scurt mandat sta concentrata toata esenta metodei prin care este guvernata Romania moderna.
Dupa ce in prima zi a lui octombrie 2012 Vasile Cepoi a renuntat la functia de ministru al Sanatatii ca urmare a conflictului sau de interese descoperit de catre ANI, un scandal cu potential periculos in prag de campanie electorala, Raed Arafat a devenit ministrul de facto al Sanatatii. Dupa expirarea termenului legal al mandatului interimar, asumat de ochii lumii de Victor Ponta, ministeriatul lui Arafat a devenit oficial si in acte.
De indata, vocile care spuneau ca Raed Arafat este un apropiat al USL-ului au prins greutate. Concluzie facila in conditiile in care rolul simbolic jucat de el in caderea guvernului Boc a fost mare, iar prezenta unei personalitati atat de populare la conducerea unui minister atat de problematic a fost o centura de siguranta electorala pentru Victor Ponta. Acesta a inaugurat de altfel cateva clinici noi in noiembrie 2012, avandu-l alaturi pe Raed Arafat.
Dar Raed Arafat a mai inaugurat clinici si alaturi de oficiali ai guvernului Boc. Mai mult, a explicat public una dintre cele mai nepopulare masuri ale aceluiasi guvern PDL: inchiderea spitalelor mici. “El a fost pus in fata sa le sustina pentru ca lumea ar putea sa fie mai putin nemultumita daca le sustine el”, declara atunci liberalul Eugen Nicolaescu. „Cand ministrul te cheama si te roaga frumos sa sustii aceste proiecte, ca sunt esentiale pentru politica guvernului... Ce faci? Le sustii sau pleci”, mai explica Nicolaescu, care este proaspat numitul ministru al Sanatatii in cabinetul Ponta 2.
Raed Arafat nu doreste sa plece din pozitia de sub-secretar de stat al Ministerului Sanatatii. A petrecut deja 6 ani in acest post si cunoaste sistemul medical foarte bine. De aici poate controla nemijlocit si autoritar medicina de urgenta, obsesia sa profesionala de o viata. Competenta nu i-o contesta nimeni. Nici chiar acei critici incinsi bine de ideea ca declinul popularitatii lui Traian Basescu a fost grabit de medicul nascut in Cisiordania, desi Presedintele Romaniei a admis public ca atacul sau din ianuarie 2012 la Raed Arafat a fost o greseala. Si Traian Basescu nu-si cere prea des scuze.
„Eu nu vad intrarea in politica ca o solutie”, spunea Arafat in vara lui 2011 „ci ar putea sa devina un impediment serios la ce fac pentru ca va insemna ca ma aliez cu o singura parte”. Cum de a acceptat atunci, peste doar un an si jumatate, sa devina ministru in „cel mai cinstit guvern din istoria Romaniei”? Pentru a asigura „continuitatea” administrativa a explicat el public. Asumarea raspunderii unui minister foarte dificil intr-o perioada electorala a reprezentat insa un imens serviciu adus lui Victor Ponta.
In schimb, Raed Arafat a castigat „urechile” si increderea premierului la inceputul unei perioade esentiale: noua lege a Sanatatii (in varianta Cepoi sau intr-o alta varianta) va trece cu siguranta in 2013 printr-un Parlament fara probleme de majoritate. Si Arafat vrea sa demineze cu orice pret aceasta noua lege de posibilele bombe care ar putea arunca in aer sistemul de urgenta, asa cum il vede el.
Dar cum si-a folosit influenta in cele 11 saptamani petrecute in fruntea Ministerului? Arafat a fost ministru intr-o perioada de exceptionala gratie: orice cuvant al sau rostit in public impotriva unui partid anume in plina campanie ar fi echivalat cu un mic dezastru electoral. De aceea, timp de 11 saptamani, Arafat a fost singurul tehnocrat roman ajuns vreodata in functia de ministru care a putut beneficia de o maxima independenta politica. Scrisoarea pe care i-am adresat-o atunci, potentata de semnaturile catorva mii de oameni, ii cerea rezolvarea unor probleme punctuale. Iata ce a reusit sa faca intr-o luna:
- Criza citostaticelor este pe cale de rezolvare. Ministerul Sanatatii a anuntat oficial ca va pune la dispozitia Unifarm un fond de 800.000 de euro care va permite achizitionarea direct de catre stat a medicamentelor oncologice care nu se gasesc in prezent. Propunerea mai trebuie aprobata de Ministerul de Finante si are nevoie de norme de aplicare, dar este primul pas concret facut de autoritati in ultimul an spre rezolvarea acestei probleme.
- Introducerea vaccinului anti-pneumococic in Romania, tara europeana cu cea mai ridicata mortalitate infantila. Ministerul Sanatatii a cerut oficial o analiza din partea Organizatiei Mondiale a Sanatatii in privinta acestei masuri. Surse din zona medicala sustin ca acest vaccin va fi introdus in Romania pentru grupele populationale cu risc crescut de imbolnavire.
- Plata coordonatorilor de transplant din Romania, tara in care se realizeaza cele mai putine transplanturi din Uniunea Europeana. A fost emis un ordin de ministru care asigura cadrul legal pentru plata acestor coordonatori. Deocamdata sunt numiti 5, asteptam numirea celorlalti 35 de coordonatori (cate unul pentru fiecare judet), care depinde de Agentia Nationala a Transplantului.
- Introducerea obligatorie a cursurilor de etica si comunicare cu pacientii in facultatile de medicina din Romania. Ministerul nu a avut nicio initiativa in aceasta directie.
Dar odata alegerile incheiate, si castigate covarsitor de USL, perioada de gratie pentru Raed Arafat s-a incheiat. Cu mandatul asigurat si un an fara campanie electorala in fata, politicienii devin nepasatori la imaginea lor publica. Iar daca Arafat este un foarte bun cunoscator al sistemului medical, nu acelasi lucru se poate spune despre abilitatea lui in jocul politicii de partid.
Celebru pentru inflexibilitatea sa, ministrul Arafat nu ar mai avea aceeasi eficienta intr-un guvern hamesit, cam sarac dar sigur pe el. In ciuda promisiunilor bombastice, guvernul Ponta nu va mari bugetul alocat Sanatatii, care ramane unul mizerabil (cel mai mic din Europa).
Responsabilitatea pentru aceasta perseverenta criminala trebuie asumata de politicienii care iau astfel de decizii, nu de un tehnocrat-bibelou. Ramanerea in fruntea Ministerului Sanatatii ar fi avut sens pentru Arafat doar daca la Finante ar fi fost plasat unul dintre politicienii cu care are vechi legaturi.
Dar Eugen Nicolaescu, liberalul care l-a numit pe Arafat subsecretar de stat, revine in fruntea Ministerului Sanatatii. Acolo unde, se pare ca Raed Arafat va primi atributii extinse direct din partea primului-ministru. Ramane sa vedem exact in ce domenii.
In tot acest balet executat de un tehnocrat printre falcile politicienilor vedem intreaga drama a Romaniei noastre: tara in care conteaza mai putin ce stii, caci mai importanta e haita din care faci parte.
3
21
