​Antena 3 este una dintre cele mai competente institutii care functioneaza in prezent in Romania. Acuzatia ca cei care lucreaza la televiziunea lui Dan Voiculescu spala creierele romanilor este falsa. Romanii nu sunt un trib de neanderthalieni infantili si grabnic sugestionabili. Ci doar un popor la fel de susceptibil la propaganda precum altele, dar care are ghinionul sa numere printre cele mai eficiente institutii ale sale nu o universitate sau un minister, ci o televiziune specializata in propaganda. Dar care este reteta eficientei acestei institutii si de ce o buna parte dintre romani se expun voluntar influentei sale?

Vlad MixichFoto: Hotnews

La Antena 3 gasim „specialisti in stiri”. Cel putin asta ne spune sloganul de sub sigla celei mai urmarite televiziuni de stiri din Romania. Dar specialistii in stiri sunt greu de identificat printre invitatii frecventi ai emisiunii fanion de la Antena 3. Sa fie Sorin Rosca Stanescu, fost colaborator al Securitatii, fost jurnalist, convertit acum in politician, un specialist in stiri? Sau sa fie Bogdan Chireac, fost jurnalist, combinagiu si afacerist cu statul? Sau mai degraba Mugur Ciuvica... (desi indicarea meseriei lui e o provocare serioasa si pentru cei mai buni investigatori)? O certitudine este Mircea Badea: el admite ca nu este jurnalist, deci nici specialist in stiri. El face show.

Dar daca la emisiunea lui Gadea este aproape imposibil sa gasim „specialisti in stiri”, putem identifica in componenta din platou fiecare dintre cele trei tipuri de ghizi de opinie necesare influentarii maselor*.

Vom gasi „ghidul de opinie domestic”: greu de reperat ca lider, foarte apropiat social de publicul caruia i se adreseaza, cu un discurs concentrat pe exemple practice, nu pe ideologie. Exemplu: profesoara grevista, Cristiana Anghel.

Nelipsit este „ghidul de opinie intelectual”: acesta ocupa o pozitie clara intr-o ierarhie a cunoasterii, este „in acelasi timp asemanator si diferit de cei care il asculta” si furnizeaza argumente accesibile publicului larg printr-un limbaj simplu. Exemplu: analistul Bogdan Chireac sau expertul Radu Tudor.

In fine, dirijorul tuturor este „ghidul de opinie militant”: el este cel care explica si reformuleaza prin repetitie interventiile tuturor celorlalti, oferind publicului cheia de interpretare a discursului principal din studio. Exemplu: chiar directorul Antenei 3, Mihai Gadea.

Practica propagandei are in mijloc conceptul conflictului. Fara conflict, propaganda nu poate exista. Chiar si atunci cand un conflict real nu poate fi identificat, el este sugerat printr-un ton foarte ridicat si o gesticulatie expansiva. Toate aceste elemente de comunicare non-verbala pot fi identificate seara de seara in studioul Antenei 3. Daca chirurgul opereaza cu bisturiul, profesionistii propagandei taie in realitate cu ajutorul simplificarii. Intotdeauna este simplificat si expus doar un anumit aspect al realitatii, cel convenabil tezei de demonstrat. Tehnica este practicata si de propagandistii din cealalta tabara, maestrii ramanand insa specialistii Antenei 3.

  • Un exemplu concret din trecutul recent: componenta politica a Curtii Constitutionale. Printre judecatorii membri ai Curtii Constitutionale se numara atat fosti parlamentari ai PSD, cat si ai PDL. Aceasta apartenenta politica a fost incriminata la Antena 3 doar in cazul judecatorilor proveniti din tabara adversa, biografia politica a celorlalti fiind ignorata. Omisiunea este cea mai puternica sursa de distorsionare a adevarului, spune manualul propagandistului.

Alte distorsionari folosite frecvent de catre profesionistii dezinformarii sunt promovarea excentricitatii si favorizarea atacului si agresivitatii. E uimitoare capacitatea specialistilor Antenei 3 in a identifica si promova personaje care intrunesc simultan aceste calitati: „femeia cu tigaia” pe post de moderatoare, colonelul veteran far’ de razboi in cizme de lider revolutionar si chiar excentricul liberal, politicianul roman care isi mangaie cel mai des sprancenele, in rol de presedinte interimar al Romaniei. „Aspectul cel mai grav al acestei promovari a atacului si agresivitatii este ca loveste la radacina principiului oricarei convietuiri civile: ascultarea si celeilalte parti.”** Adica principala acuza pusa pe seama dusmanilor.

Un surprinzator intermezzo etic. Propaganda practicata de o institutie media precum Antena 3 are precedente si in alte tari. Italia berlusconiana este un exemplu apropiat, dar mai ales onorabila Britanie. Unul dintre englezii care au

Ghizi de opinie_militantul, domesticul si intelectualul (de la stanga la dreapta)

Ghizi de opinie_militantul, domesticul si intelectualul (de la stanga la dreapta)

Foto: Antena 3

revolutionat jurnalismul britanic la inceputul secolului 20 a fost proprietarul media lordul Northcliffe. Cu ajutorul propagandei desantate practicata in ziarele sale, Lloyd George a devenit prim-ministru, iar lordul a obtinut pozitia oficiala de Director al Propagandei in timpului primului razboi mondial. O functie care i-ar face fara indoiala placere si lui Dan Voiculescu.

Un exemplu contemporan este Rupert Murdoch, cel care si-a folosit imperiul media pentru a se alia cu politicieni care l-au ajutat ulterior in afaceri. In 1981, Margaret Thatcher a blocat o sesizare oficiala care l-ar fi putut opri pe Murdoch sa cumpere The Times. Ziarele lui Murdoch au sustinut-o in schimb pe Thatcher in perioada scandalului elicopterelor Westland, care ar fi putut sa-i sfarseasca acesteia cariera. Pacatul comun in toate aceste cazuri este inselarea propriului public: caci sub firma „specialisti in stiri” se ascunde de fapt o eficienta echipa de propagandisti.

Iar publicul... Publicul nu este spalat pe creier. El stie destul de bine ce i se intampla. Dar asta nu il deranjeaza pentru ca „rolul propagandei este mai degraba acela de a confirma decat cel de a convinge.”* Caci propaganda intareste identitatea unui grup si il mobilizeaza. Publicul Antenei 3 este acolo nu pentru a-si forma opinia, ci pentru a o limpezi, cristaliza si activa.

Mobilizarea maselor de electori (obiectiv central in politica moderna) necesita intotdeauna „un spectacol conceput pentru a-i capta si tine ocupata atentia.” Aici, scopul manipularii maselor se intalneste cu instrumentul perfect: televiziunea. Talk-show! Spectacol. Televiziunea este spectacol. ”Doar ca lumea reala nu e spectacol, iar cine o transforma astfel ii deformeaza problemele si ne dezinformeaza asupra realitatii.”**

Acesta este motivul pentru care Mircea Badea este piesa centrala in masinaria Antenei 3. El este omul care face spectacolul si plusul sau de credibilitate provine din faptul ca nu trebuie (spre deosebire de toti ceilalti) sa simuleze ca este „specialist in stiri”. Pentru el informatiile, faptele, sunt irelevante caci nu pe butonul logicii vrea sa apese, ci pe acela al emotiilor.

„Poporul se afla intr-o stare de spirit atat de pronuntat feminina, incat opiniile si actele sale sunt determinate mai mult de impresia produsa asupra simturilor, decat de reflectia pura”, spunea un maestru al propagandei, Adolf Hitler. Mircea Badea isi trateaza publicul precum barbatul necioplit, femeia. Acelasi ton atoatestiutor si superior, aceleasi glume grosolane, maimutareli si agresiuni verbale, aceeasi defilare a muschilor ca argument suprem. Ce mai... omul isi stie foarte bine meseria.

Iar publicului ii place... Are spectacol, nu se plictiseste si nu-si simte opiniile amenintate de informatii inconfortabile. Are impresia securitatii fara sa stie ca principalul rol al propagandei este sa-l mobilizeze. Sa-l transforme din public care aplauda un spectacol, in masa de manevra care poate schimba viitorul unei tari.

“Manipularea constienta si inteligenta a maselor este un element important in societatea democratica”, scria Edward Bernays, parintele propagandei politice si nepotul lui Freud. „Cei care manipuleaza acest mecanism social nevazut se constituie intr-un guvern invizibil, care reprezinta adevarata putere conducatoare a unei tari. In fiecare aspect zilnic al vietii noastre suntem dominati de un numar relativ redus de persoane, care trag acele sfori ce controleaza mintea publicului.”

* Michel-Louis Rouquette, „Despre cunoasterea maselor”

** Giovani Sartori, „Homo videns”