Ideea acestui editorial e inspirata de cativa prieteni de pe Facebook. Lichefierea statului roman a produs o stare de deruta in randul celor care inca mai cred in lege, etica si morala, in stat si institutiile lui. Unii se intreaba ce pot face, daca se mai poate repara ceva. Altii doar tin sa sublinieze ca nu consimt la aceasta dictatura a absurdului. Mai stiu ca sunteti tot mai multi cei care va ganditi, tot mai exasperati, la plecarea din tara. Cu totii ne-am cam saturat de balciul asta, am obosit, simtim cum orice impotrivire devine, parca, inutila. Stop. Gandirea resemnata nu ajuta la nimic acum. De ce este chiar periculoasa?
Sa ne intelegem: revolutia borfasilor a fost oprita temporar de toti cei care au simtit ca au obligatia, repet, obligatia si nu optiunea de a apara valori fundamentale amenintate grav de o putere politica abuziva. Cine sunt ei? Cetatenii care n-au votat, primarii care n-au furat voturi la referendum, functionarii onesti, cativa magistrati de la Curtea Constitutionala care n-au cedat presiunilor politice uriase, procurorii care nu s-au lasat intimidati, ambasadori care n-au stat cu mainile in san si au actionat, oficiali europeni care au continuat sa exercite presiuni, chiar si politicieni care au decis sa se opreasca din abuz si au demisionat pot fi trecuti pe lista.
Mai avem apoi institutii gen Parchetul General, DNA, ANI, SRI, SIE, Biroul Electoral sau Consiliul Superior al Magistraturii - or mai fi si altele - care n-au cedat. In toate cazurile vorbim insa despre oameni care si-au facut datoria. In fata lor, Ponta si Antonescu au dat temporar inapoi. Probabil este doar o pauza inainte urmatorului asalt. Veti intreba, pe buna dreptate: ce facem, noi, ceilalti? Daca nebunia nu se opreste, ce se va intampla? Cum poate merge inainte o tara unde legea, regula, institutiile sunt sfidate de la o zi la alta, batjocorite? Ce viitor am intr-o tara unde se falsifica hotarari ale Curtii Constitutionale iar ministrii se schimba, culmea, la dorinta penalilor, la cererea unor inculpati?
In dictatura absurdului si revolutia borfasior poti avea deseori sentimentul ca totul e pierdut, ca daca n-ai decis inca sa pleci cat vezi cu ochii, e mai bine sa te insularizezi. Sa te refugiezi scarbit in turnuletul tau. Sa-ti ridici intelept ziduri artificiale in jur, sa-ti pui ochelari de cal, dopuri in urechi si sa vietuiesti astfel intr-o fantezie confortabila, tu cu ai tai. Calea cea mai sigura catre victoria raului este tacerea, pasivitatea, retragerea calculata, din frica, lasitate sau calcul meschin.
Intelectualii nu trebuie sa taca pentru a nu le fi rusine de indignarea confratilor din alte tari, mai indignati decat ei. Ziaristii inca liberi nu trebuie sa se plece pentru a nu se rusina de colegii lor din presa straina, sincer preocupat de soarta unei tari care nu este a lor. Politicienii onesti nu trebuie sa fuga pentru a nu fi umiliti de alti politicieni, nemti sau maghiari, care-si fac timp si pentru o cauza care nu-i a lor. Functionarii nu trebuie sa execute ordine ilegale pentru a nu incasa mai multi ani de inchisoare decat superiorii lor. Voi, ceilalti, nu trebuie sa abandonati inainte de fi convinsi ca ati facut tot ce va sta in putinta chiar daca stiti, in realitate, ca nu se mai poate face nimic.
Asta e. Am mai spus-o si cu alta ocazie: Ceilalti nu obosesc niciodata.
17
1
