Cateva observatii privind situatia creata de puciul parlamentar din 3-6 iunie, 2012. Plus o nota privind pasii strategici umatori.
Despre definirea situatiei
• In arena istoriei Romaniei contemporane se confrunta doua modele sociale, economice si umane ce nu pot coexista in acelasi spatiu politic: statul de drept si statul cleptocratic-oligarhic-autoritar. Viitorul Romanei se decide in functie de care model va castiga confruntarea.
Mai précis se infrunta doua minoritati: sustinatorii statului de drept si sustinatorii statului cleptocratic-oligarhic-autoritar. Doua tipuri umane, doua filozofii de viata, doua atitudini. Unii pot functiona si prospera intr-un sistem, ceilalti intr-altul. Intre cele doua tabere nu exista reconciliere, nu exista mediere. Poate exista o incetare pasagera a focului, dar nu mai mult. Uman, social si politic, sunt doua modele existential-ireconciliabile.
• Prins intre cele doua minoritati, este fenomenul social-politic-demografic numit “poporul”. Are un rol important de jucat dar este unul derivat, nu principal. Aceasta observatie -care cere o discutie in sine- este de retinut pentru implicatiile sale strategice. Ceea ce este important aici este sa retinem ca este o lupta intre doua segmente sociale, doua grupuri minoritare, nu intre majoritati si minoritati. Va castiga minoritatea mai tenace si mai bine organizata.
• De asemenea, de notat ca intre cele doua tabere nu exista a treia cale: cea alcatuita din impartiali, neutri, detasati, independenti etc. Esti cu statul de drept sau esti impotriva lui. Ori vrei sa traiesti sub domnia legii, ori sub cea a lui Voiculescu, Nastase, Hrebencic, etc. Nu te-ai hotarat? Nu existi politic si civic. Si foarte posibil nici moral. Vorbim despre non-existenta tertului in cel mai concret mod cu putinta.
• Indiferent de modul in care se instaureaza (lovitura de stat sau majoritarianism) un sistem oligarchic-cleptocatic-autoritar ramane exact ceea ce este: negarea statului de drept. Legitimitatea sa ultima – atata cata este – decurge din pura putere politica nu din cea a dreptului. Oricat ar mima retorica si gestica statului de drept, statului cleptocratic-oligarhic-autoritar ii lipseste legitimitatea data de domnia legii. Punct.
• Din clipa in care statul oligarhic-cleptocatic-autoritar a fost instaurat in Romania, avem formate automat in interiorul sustinatorilor acestei forme de guvernare, trei grupuri de maxim interes : lideri, executanti si colaborationisti. Aceste trei grupuri au responsabilitatea absoluta pentru cele ce urmeaza.
Despre ce este de facut
Cei ce cred ca total se va reduce la o simpla mare confruntare, referendumul, se inseala. Pe sustinatorii statului de drept ii asteapta o lunga lupta, cu mai multe etape. Sa ne concentram totusi azi doar pe aceasta prima confruntare.
Aici trebuie imediat amintit ca nu despre T. Basescu este vorba. Este vorba despre statul de drept. In cele ce urmeaza, T.B. si toate evenimentele asociate lui sunt instrumentele unui singur scop: salvarea si reinstaurarea statului de drept in Romania. Este observatia centrala cu privire la situatie. Daca acest lucru este inteles, restul decurge natural.
Este totodata de notat disperarea oligarhiei puciste care se vede delegitimata de la bun inceput intern si international. Loviturile de forta date statului de drept au fost receptate ca atare si amendate. In aceste conditii primul obiectiv al fortelor reformiste trebuie sa fie continuarea procesului de delegitimizare interna si internationala a sistemului introdus in Romania prin puciul din 3-6 Iulie 2012.
Sistemul nu trebuie lasat sa se camufleze sub retorica democratica, mimand gestica legitimitatii procedurale si a statului de drept. Nici nu trebuie legitimat prin abdicarea de la statul de drept, asa cum s-a intamplat in Romania intre 1946-1948. Deja ceea ce se intampla in Romania este considerat un fenomen in Europa, care se simte fortata sa isi reevalueze mecanismele si abordarile insele, in lumina sa. Contra-ofensiva trebuie sa continue.
Ca sa fie mai bine inteleasa aceasta prioritate, sa notam ca USL a reusit contraperfomanta de a plati un cost imens pentru a ajunge intr-o pozitie politica pe care ar fi putut-o obtine inevitabil, cu putina rabdare, cu costuri mici sau nule. Natura sistemului introdus in Romania a fost devoalata publicului si cancelariilor occidentale de la bun incput, prin insasi metoda introducerii sale. Vezi reactiile fara precedent din Europa si SUA. Se putea altfel? Mai discret, mai elegant, mai putin strident? Evident.
Acum insa este prea tarziu. Legimitatea sistemului este asadar in discutie la modul cel mai serios, de la bun inceput. Dat fiind faptul ca suspendarea era inevitabila conform logicii de actiune a USL, avariile inregistrate de USL in executarea unei operatii care in mod normal nu ar fi presupus avarii grave sau costuri, au o valoare strategica colosala. Dupa ce metoda pucista a fost devoalata public ca fiind exact ceea ce era si nimic altceva, discreditarea absoluta a sistemului in sine, introdus de aceasta, este doar o chestiune de timp.
De aici decurge asadar marea prioritate pentru referendum. Este evident pentru tot mai multi ca acesta va fi organizat sub suspiciunea de frauda masiva. Tot ceea ce am vazut in ultimele zile, nu lasa loc de indoiala. Pucistii artizani ai sistemului cleptocratic nu isi pot permite sa riste. Lideri, executanti si colaborationisti stiu ca trebuie sa raspunda pentru faptele savarsite. Nu mai e loc de dat inapoi. Avand un control absolut asupra statului, este anticipabil ca vom avea o tentativa de fraudare fara precedent in istoria Romaniei.
In aceste conditii, pare evident ca fortele reformiste trebuie sa isi organizeze campania pe doua directii:
Prima e cea cea clasica: votul in sine. Dar la fel de importanta este o alta dimensiune: monitorizarea si documentarea sistematica a metodelor, cazurilor si situatiilor de fraudare. Daca reformistii reusesc sa produca la sfarsit un dosar solid cu evidenta sistematica privind natura si dimensiunile fenomenului, o miza majora a bataliei referendumului este atinsa de ei, indiferent de rezultat.
Pentru aceasta insa au nevoie sa-si organizeze un mecanism bine pus la punct. Cu o unitate de coordonare la nivel national, unitati in fiecare judet si agregare de date pe internet in mod spontan prin retelele de socializare etc. In plus mecanisme de selectare si verificare a cazurilor relevante –de la mass media la folosirea abuziva a mecanismelor administrative-, pas cu pas, pe durata intregului proces, nu doar in ziua votului. La care se adauga constituirea dosarului si diseminarea sa catre si in relatie cu organismele si autoritatile internationale si occidentale relevante. Pe scurt, o operatie in sine, paralela cu cea legata de vot si mobilizarea la vot.
Nu trebuie uitat: De data asta, documentarea fraudei este centrala strategiei: Nu ceva accidental, secundar. Nu o externalitate a procesului electoral. Nu ceva de exernalizat “societatii civile” etc. Este pivotul intregii strategii reformiste pe termen mediu si lung. Acest dosar, acest sistem de cartografiere si contabilizare a fraudei, bazat pe un mecanism national organizat in acest scop, va fi baza pe care va avea loc delegitimarea finala a procesului de instaurare a statului oligarchic, a metodelor si a liderilor sai.
Cand acest referendum va fi privit retrospectiv, se vor vedea urmatoarele: un referendum pornit sub suspiciunea de frauda, organizat sub evidenta de frauda, incheiat sub demonstratia documentata de frauda.
In aceste conditii, chiar si daca vor castiga referendumul, il vor castiga fara validarea de care au atata nevoie si legitimitatea pe care spera cumva sa o peticeasca prin referendum. Fara aceasta, etapa urmatoare a confruntarii va arata cu totul altfel, mai ales ca, intre timp, un alt factor delegitimant va intra in actiune: economia.
Dar deja asta este alta discutie.
Pe scurt, pentru referendum, ideea este simpla: Pana acum USL-istii, mult prea grabiti sa ajunga la controlul absolut asupra statului, au facut singuri acest efort de (auto)delegitimare. In faza urmatoare insa au nevoie de un mic ajutor. Ei vor veni cu partea de frauda. Oponentii lor trebuie sa vina cu partea de documentare a fraudei. Asta este tot ce li se cere pentru aceasta etapa. Indiferent de rezultatul referendumului, daca aceasta diviziune a muncii, aceasta colaborare in interesul national intre USL si adversari va avea loc, atunci viitorul statului de drept in Romania nu poate arata deloc atat de negru cum il vad unii.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
