"Ceea ce s-a petrecut in rastimpul catorva saptamani de prezenta a noii guvernari este incredibil si dureros pentru un intelectual atent la evolutia societatii si la datoria lui de a lasa urme de educatie. Este evident ca precedent a folosit si a perfectionat treptat aceeasi sintagma descoperindu-i noi valente ce depaseau uneori nivelul in care politicul nu are ce cauta. A incerca insa sa folosesti institutiile statului dupa un bun plac penibil, cu argument zise stiintifice sau juridice de rasul unui bun student la drept, este revoltator. Zambetul fad, artificial al victoriei ce anunta zilnic inca o reduta cucerita si inca o eliminare, pe esafodul dreptatii, al vechilor sefi sau, mai rau, al unor principii greu cucerite, este infricosator. Este zambetul ce fara niciun cuvant inseamna
Textul integral trimis de Radu Gologan HotNews.ro:
"Radeti baieti, numa’ radeti!
Nu am alte simpatii politice in afara celor liberale, desigur in sensul doctrine; probabil datorate accentelor de “laissez faire” prezente in educatia din familie (cu un bunic venit de la “ coada vacii” si ajuns doctor in economie, excelent educator de politici liberale dupa ani de puscarie politica) si evident ocupatiei de matematician. In rest, un dispret dureros pentru un remake al atitudinii tatarasciene din 45 (tatal meu, student atunci, nu mai suporta numele acesta). Recunosc si sustin rolul stangii in democratia romaneasca, dar glumind, cam in acelasi fel in care admiri o femeie frumoasa dar lipsita de calitatile unui partener intelectual. Sunt dealtfel convins ca stanga echilibrata este necesara si importanta in echilibrul oricarei societati. De fapt, adesea, mari intelectuali au scris istoria stangii.
Am remarcat in cei douazeci si ceva de ani de incercari de refacere a democratiei, ca in loc de construire a unei experiente cu vector pozitiv, castiga pas cu pas ceea ce poate fi descris prin singtagma “sa-i radem”. Incerc sa explic.
Ceea ce s-a petrecut in rastimpul catorva saptamani de prezenta a noii guvernari este incredibil si dureros pentru un intelectual atent la evolutia societatii si la datoria lui de a lasa urme de educatie. Este evident ca precedent a folosit si a perfectionat treptat aceeasi sintagma descoperindu-i noi valente ce depaseau uneori nivelul in care politicul nu are ce cauta. A incerca insa sa folosesti institutiile statului dupa un bun plac penibil, cu argument zise stiintifice sau juridice de rasul unui bun student la drept, este revoltator. Zambetul fad, artificial al victoriei ce anunta zilnic inca o reduta cucerita si inca o eliminare, pe esafodul dreptatii, al vechilor sefi sau, mai rau, al unor principii greu cucerite, este infricosator. Este zambetul ce fara niciun cuvant inseamna Radeti baieti, numa’ radeti!
Toate astea ma fac sa ma reintorc la ganduri spuse adeseori in ultimii ani: unde ne sunt intelectualii politicii romanesti? Care este nivelul de cultura generala al acestora, strans cu grija si prin nopti nedormite la lumina veiozei cu ochii impaienjenti de minunata senzatie a lecturii sau a scrisului literar sau stiintific? Sunt sigur ca daca ar fi facute publice carnetele de note si recomandarile dascalilor pentru generatia ce ar fi trebuit sa exceleze in politica dupa 90, Udrea, Ponta et comp., statistica ar fi in favoarea spuselor mele; sigur, ca sa folosesc sintagma lor draga, cu o eroare mai mica decat plus-minus 3%.
Au mai ramas cativa ce ne cald - amagesc stindardul optimismului in limita celor 9% ai lui Nicusor Dan: ziaristi cititi cu drag in prima ora a diminetii, intelectuali minunati ce pot transmite simultan istorie, cultura si minunatii culinare prin cateva temple ale cartii romanesti. Nu stiu daca cei atasati titlului vor intelege in povestile vietii lor scoala care le-a format minunatul fel de a gandi si a comunica: fara “sa-i radem” fara “i-am ciuruit”.
Apreciati singuri care sunt modelele!"
1
12
