”M-am decis azi să anunț TVR că, începând cu 10 iunie, când teoretic se reia emisiunea Foc încrucișat de la TVR Info și până la 31 august, renunț la orice remunerație din partea acestei instituții. Fac acest lucru pentru a contribui, atât cât pot, la rezolvarea situației dificile a televiziunii publice”, declara jurnalistul Mircea Marian în 31 mai pe rețeaua presacorecta.ro. ”Am însă o condiție: o rog pe doamna Lucia Hossu Longin, precum și pe toți ceilalți membri ai Consiliului de Administrație al SRTV care obțin și alte venituri în afara celor de la televiziunea publică, să se alature acestui gest de solidaritate. Doamna Longin raporta în anul 2011 venituri din pensii in valoare de 360 de milioane de lei, doamna Jugănaru era în acel an directoare la Institutul PSD Ovidiu Sincai, domnul Brânzan Claudiu a câstigat vreo 75.000 de lei de la Administrația Zonei Libere Galați… Renunț la banii de la TVR, dacă și doamna Longin și toți ceilalți ca ea din CA fac acest lucru”, solicita jurnalistul. Declarații similare au făcut și alți colaboratori ai TVR vizați de o decizie a CA care s-a întrunit voinicește pentru a inventa o categorie de jurnaliști ”non grata”, ca Ioana Lupea, Cătălin Prisecariu, Cristian Pătrășconiu, Andreea Pora, Dan Cristian Turturică.
Epurarea, ascunsă sub lamentațiile membrilor CA despre situația finaciară gravă a TVR, descrie numai una dintre marile ipocrizii care guvernează azi, ca și acum 10 ani, televiziunea publică din România. Despre câștigurile substanțiale, agendele personale și lipsa de competență a unora dintre membri CA au apărut în presă destule informații, dublate de declarațiile de avere și de interese de pe site-urile ANI și TVR. De aceea invitația lui Mircea Marian de a renunța la indemnizația care bate spre 4000 RON pe ședință, telefoane și mașini la scară, la onorariile grase pentru scenarii, prezentări de festivaluri, regie, realizări de emisiuni, funcții de șefi pentru membrii de familie ș.a.m.d. este menită să explice energia cu care CA a pornit răfuiala cu jurnaliști și realizatori neuselizați dar suspecți de a fi ”portocalii” sau cu alți oameni care ar fi putut sta în calea acestor interese, dintre care directoarea de la știri și directorul de la strategie editorială au fost primii lichidați.
Cine urmărește felul cum au votat membrii Consiliului prezidat de Alexandru Lăzescu din 2010 până azi, vede cum s-au modificat opțiunile, cum s-a tot înclinat balanța spre dorințele USL pe măsură ce PDL pierdea din putere, rezultând astfel hotărâri fără legătură cu ”apocalipsa” și cu atât mai puțin cu salvarea TVR.
TVR a avut parte în ultimii 20 de ani de cea mai durabilă antipatie din partea publicului și de cel mai lipsit de respect tratament din partea tuturor forțelor politice. Plătitorii de taxă s-au considerat mereu frustrați că nu primesc pe banii lor ceea ce își doresc. Asta în timp ce mai bine de jumătate nu se obosesc să plătească cei 4 lei lunar, taxă nemodificată de peste 12 ani. Însuși Victor Ponta anunța ritos în decembrie trecut că nu va mai plăti taxa și îndemna poporul să facă la fel, împotriva legii. Politicienii au tratat televiziunea și radioul public ca pe niște metrese costistoare, dar care execută toate figurile politice solicitate. Asta fiindcă Legea 41/1994 de organizare și funcționare a SRR și SRTV a permis abuzarea instituțiilor de presă publice, a permis politizarea prin numirea în consiliile de administrație a unor clienți politici, aducerea în fruntea instituțiilor a unor politruci direct din funcțiile de partid pe care le dețineau (vezi Sassu, secretar general al PSD, Nicolau, consilier al lui Năstase sau alții, pur și simplu membri sau agenți electorali ai PDL sau PNL), a permis și permite în continuare înlocuirea conducerii prin trântirea rapoartelor anuale în Parlament. Proiectul de lege lansat cândva de Raluca Turcan a fost abandonat de PDL după preluarea puterii, după ce deja trecuse de Senat. Abandonul se va deconta în curând. Niciun președinte-director general nu și-a încheiat mandatul de 4 ani în ultimii ani (Valentin Nicolau, Tudor Giurgiu, Alexandru Sassu, cărora li se adaugă și exemple din SRR), toți fiind demiși prin același mecanism cinic. Toți au denunțat aceeași imposibilitate de a reforma monstrul bugetofag, sindicalizarea excesivă, intruziunea politică. Pe de altă parte, niciunul n-a plătit pentru deficitele lăsate moștenire, pentru management defectuos, pentru abuzul de funcție demonstrat în unele cazuri în rapoarte parlamentare. Culmea ipocriziei,”foștii” se fac că uită și lovesc acum, în speranța că vor reveni în funcții, așa cum și actualii membri ai CA se dezic de orice responsabilitate, cu toate că unii sunt acolo de două-trei mandate.
Deși mult mai structurată decât televiziunile comerciale, cu sindicate, cu Statut al jurnalistului și Comisie de Etică, cu servicii de Ombudsman, TVR rămâne totuși cea mai vulnerabilă dintre instituțiile de presă de pe piață: este prea mare, neflexibilă, scumpă. Din interior este coruptă de oportunismul jurnaliștilor deprinși în anii prelungiți de servitute cu schimbarea de macaz, de conflictele între grupuri, de veleitățile vedetelor, de inechități salariale niciodată corectate. Și totuși, de aici provin, profesional, cei mai consistenți regizori, cameramani, realizatori, jurnaliști de televiziune. Din exterior, televiziunii publice i se rupe gâtul de politicienii aflați pe rând la putere, de canalele interesate să dispară concurența (vezi presiunea de a se desființa TVR Info în beneficiul Antenei 3 și al altor canale de știri), de ostilitatea publicului întreținută cu meșteșug, chiar dacă exista șansa unui oarecare reviriment al interesului din partea unui public care nu vrea doar știri senzaționaliste și vulgarități oteviste.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
