S-a stins din viata in luna martie 2012 un mare ganditor social, un spirit liber si curajos, un autentic intelectual umanist, profesorul Irving Louis Horowitz. Nascut la New York, in Harlem, in 1928, Horowitz a traversat si a scris despre marile momente care au marcat ideologic si politic veacul al XX-lea: liberalismul rooseveltian, naufragiul democratiilor europene, socul Holocaustului, Razboiul Rece si revelatiile despre totalitarismul comunist, decolonizarea, regimurile militariste din America Latina, miscarea pentru drepturile civile, radicalismul nihilist al Noii Stangi, iluziile si deziluziile legate de revolutia cubaneza, criza sociologiei vestice, prabusirea marxismului, dilemele liberalismului american, geneza noului conservatorism. A debutat in publicistica sociologica in 1951. A fost unul dintre cei care au definit ce inseamna “Lumea a Treia”. Studiile sale despre genocid, Holocaust, Gulag sunt exemplare prin intensitate etica si profunzime conceptuala. A contribuit, pe linie weberiana, la reconstructia sociologiei politice. Si-a ridicat vocea, de cate ori a fost nevoie, impotriva abuliei morale si a anarhiei axiologice. Cei care azi incearca sa resuscite miturile radicale de stanga ar face bine sa citeasca biografia lui C. Wright Mills scrisa de Irving Louis Horowitz, cel care a fost printre cei mai apropiati colaboratori ai autorului “Imaginatiei sociologice”. Nimeni nu a surprins cu atata acuitate precum Horowitz dimensiunea utopica, elementele de wishful thinking, chiar fanatice, din opera lui Mills. Nu este asadar un motiv de mirare ca multi devotati ai parintelui sociologiei radicale nu l-au iertat pe Horowitz, l-au acuzat de apostazie, chiar de “renegare”. La randul sau, acesta a raspuns transant: You do not get good science by being politically correct.
A crezut in valorile liberal-burgheze, le-a aparat cu incandescenta pasiune si impresionanta eruditie. Cartea sa “Behemoth: Main Currents in the History and Theory of Political Sociology” (1999) face parte din tezaurul cel mai pretios al gandirii sociale contemporane. O socot must reading pentru cine vrea sa inteleaga traditia stiintelor umane, oscilatiile dintre anarhie si Behemoth (Montesquieu), compromisul liberal cu puterea statala (Tocqueville), utopismul ca sociologie stiintifica (Marx), ordinea sociala fara putere statala (Durkheim), puterea statala fara ordine sociala (Sorel), perspectiva arendtiana asupra doctrinelor totalitare ale “societatii perfecte”, legitimizarea statului democratic (Weber). Pentru cei interesati de Teoria Critica a Scolii de la Frankfurt, recomand capitolul “The Unhappy Alliance of Democracy and Dictatorship”, o lucida,superb informata deloc apologetica si tocmai de aceea credibila explorare a contributiilor teoretice ale lui Max Horkheimer, Walter Benjamin si Franz Neumann. Motto-ul este din cartea lui Charles Frankel, “The Case for Modern Man” (Harper & Row, 1955): “The Nazis showed us the depths of which human beings are capable, the Communists have shown us the same depths while manipulating a social vision. The faith in science, the belief in progress, the ideals of liberty, equality and fraternity, have all been paraded before us in a murderers’ masquerade.”
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
