Comunismul nu este doar domnia minciunii, a nomenklaturii profitocratice, a cenzurii si politiei secrete, ci si aceea a unui tupeu fara limite. Stim cum s-a comportat Elena Ceausescu, acea Messalina cu pretentii de Newton, in clipa in care a avut acces la puterea absoluta. Daca n-ar fi fost executata in decembrie 1989, este sigur ca ar fi continuat sa profere injurii la adresa celor care au luptat impotriva dictaturii. Este ceea ce face vaduva despotului est german Erich Honecker, fosta ministru al educatiei si membra a CC al Partidului Socialist Unit de Germania. Pentru aceasta comunista inversunata, a te fi opus regimului totalitar impus de Stalin insemna sa fii un idiot. Crimele Stasi? Povesti! Era o institutie perfect legitima, cam ca Securitatea glorificata de diversi fosti potentati ai acelei organizatii criminale. Mi-e teama ca exista destui care, din ignoranta, cinism ori din crasa nemernicie, se situeaza pe pozitii similare. Traim in democratie, ni se spune, sa-i ascultam si pe acesti oameni, au si ei “partea lor de adevar”…
Dupa ce au condamnat milioane de oameni la inchisoare pe viata, Honecker si consoarta sa au profitat de faptul ca fiica lor, Katja, era maritata cu un comunist din Chile, fost refugiat politic in RDG in timpul dictaturii lui Augusto Pinochet. Au ajuns la Santiago pe baza de reintregire de familie. Cei care au interzis vreme de decenii semenilor lor sa-si vada rudele din RFG, au profitat cu nerusinare de drepturile omului. La 84 de ani, Margot Honecker nu are remuscari, nu se caieste. Este mandra de trecutul ei. Cum ar fi fost Elena Ceausescu, cum este Nexmije Hoxha, vaduva monstrului sanguinar numit Enver Hoxha. Ma intreb ce simt unii fosti disidenti din ceea ce s-a numit candva Deutsche Demokratische Republik citind obscenele declaratii ale tovarasei Honecker? Justitia morala in Germania a functionat mai repede si mai eficient decat in alte state ale fostului bloc sovietic, dar si acolo, mai ales in Est, persista anumite nostalgii pentru sistemul totaliar. Sunt convins ca Margot Honecker este profund revoltata de faptul ca in Germania unificata (oricum cosmarul ei perpetuu de dupa 1949), pozitiile supreme sunt detinute de doi fosti prizonieri ai coloniei penitenciare declarata “primul stat german al muncitorilor si taranilor”.
Margot Honecker n-a crezut niciodata in libertati individuale. Religia ei a fost devotamentul pentru bolsevism, deci pentru modelul terorist-politienesc al socialismului. Pe Gorbaciov l-a considerat, neindoios, un tradator, un renegat si un imbecil. Imi inchipui ca la ora actuala tovarasa Honecker freamata de bucurie cand aude stiri despre miscarile de protest ale studentilor din Chile, initiate si coordonate de militanti ai partidului comunist. Sigur, daca asemenea miscari ar fi izbucnit candva in RDG, familia Honecker ar fi ordonat sa se traga. Pe cantaretul non-conformist Wolf Biermann l-au fortat sa se exileze. Au facut tot posibilul, Honecker si camarazii sai, sa striveasca miscarile pacifiste si ecologice independente.
Am participat in primavara anului 2005 la o conferinta organizata de Forumul Einstein la Potsdam pe tema “Rani deschise: Refelctii despre comunism si fascism”. Erau acolo cunoscuti istorici, intre care Tony Judt, Timothy Snyder, Eric Hobsbawm, Jan T. Gross, Omer Bartov, Peter Fritzsche. Intre invitati, spre socul multra dintre participanti, inclusiv al meu, fostul general Stasi Markus (Mischa) Wolf, prototipul, se spune, personajului Carla din romanele lui John Le Carre. Imperturbabil, surazator, condescendent, s-a opus paralelei intre totalitarismele brun si rosu. Si-a incheiat interventia cu aceste cuvinte: “Lumea in care traim astazi continua sa revendice raspunsuri, diferite de acelea date de apologetii sistemului dominant (democratia liberala-VT). Deformarea severa a ideii comuniste pe parcursul pretinsei ei realizari, pentru care comunistii din generatia mea poarta o doza de responsabilitate, nu semnifica sfarsitul comunismului. Raman probleme nerezolvate si datorii neindeplinite”. Iata ca vine acum die Genossin Margot Honecker sa completeze cu stupefianta aroganta viziunea generalui Markus Wolf despre “datoriile inca neindeplinite” ale socialismului tancurilor.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
