… si-atunci invatam mereu. Creada cine ce-a crede, dar de la invatat nu exista pauza. Ne invatam mereu. Taman cand am fi gata sa zicem, «Gata ! Ma cunosc pe dinlauntru si pe dinafara ! » vine ceva si ne da peste cap toate convingerile. Eminescu, de-o bunaoara, nu credea c-o sa-nvete a muri vreodata. Dar a invatat.
Pastrand, respectuos, proportiile, nici eu nu credeam, c-am s-ajung vreodata sa-l apar pe Rick Santorum. Iaca, am ajuns.
Pentru necunoscatori, Rick Santorum e unul dintre candidatii republicani la presedintia Statelor Uninte – unul dintre cei care va pierde cursa nominalizarii in fata lui Mitt Romney (ceilalti doi candidati sunt simpaticul-ignorat Ron Paul si resapatul Newt Gingrich). Haide sa nu va mai tin cu sulfletul la gura si sa ma repet : Romney va pierde in fata lui Obama. Asta nici macar nu mai e profetie. E bun simt. Rica e emblematic pentru nivelul la care a ajuns nucleul dur republican (din care, oficial, fac parte). Jos. Foarte jos. In conditii normale, un asemenea candidat ar fi managaiat cu blandete pe crestet si trimis sa se mai joace cu lopatica in nisip. Sau sa mai faca un million de dolari pe an facand lobby pentru companiile de asigurari de sanatate si pentru cele de energie (petrol, gaze, etc.). Atata stie, atata poate. Restul e gargara conservatoare la nivelul « calul, pusca si nevasta ». Atata doar ca Rica nu pare in stare sa le manuiasca asa cum se cuvine pe nici unele. Nici calul. Nici pusca.
Acestea fiind datele problemei, ce m-a apucat sa-i tin partea ? Bunul simt. Asta m-a apucat. Iertata-mi fie vorba proasta, dar de asta sufar : de bun simt. O boala in ziua de azi. O zi, ca sa zic asa, nesimtita din prea multa simtire. O zi care simte enorm si vede monstruos. O zi in care discursul politically correct face din tantar, armasar. Pe scurt, ce i se reproseaza mai nou lui Rica? Nu stupidiatea, nu dublul-discurs, ci faptul ca nu s-ar fi delimitat in termeni suficient de fermi (« o gluma proasta ») de-o afirmatie a unuia dintre finantatorii sai de baza (vorbim aci de sute de mii de dolari, dar asta e o alta problema), Foster Friess. Care era « gluma proasta » a lui Friess ? Aceeasi pe care-o stiam pe vremuri din ciclul Radio Erevan : « Intrebare : - E adevarat ca aspirina poate fi folosita ca anticonceptional ? Raspuns : – Da, cu o conditie : sa fie tinuta strans intre genunchi. »
Buuun. Acum, daca v-ati opit din ras, sa stam stramb si sa judecam drept : Care e, in fond, motivul indignarii colective? Pentru ca, in urma poantei cu aspirina, intervievatoarea s-a declarat « sufocata » si « fara grai », omul si-a cerut scuze, mass media in frunte cu CNN au luat foc, iar bietul Rica a fost, inca o data, depasit de situatie. Damage control, pare-se, nu intra in fisa postului consilierilor lui de imagine. Sunt materiale din care, oricat te-ai stradui, nu poti face bici.
Eu, unul, nu vad nici un motiv de indignare in poanta cu aspirina. Dimpotriva. Si-atunci, din doua, una : fie eu mi-am pierdut uzul ratiunii, fie mass media si-au pierdut simtul umorului, la pachet cu bunul simt. De cand apelul la abstinenta – pentru ca asta e poanta cu aspirina, nu e nevoie de-un desen – a devenit motiv de indignare ? Da, inteleg ca nu esti de acord cu abstinenta, promovezi libertatea sexuala, s.a.m.d.. Inteleg multe. Ii inteleg pe cei care sustin legalizarea avortului (in treacat fie vorba, o sustin si eu, chiar daca nu sunt de acord – cred ca avem cu totii dreptul la pacatele de moarte), casatoria homosexualilor (pentru Biserica, oricum, casatoria « notariala » n-are nici o relevanta). Ineleg multe : salvarea balenelor, vitaminele, cascutele pentru biciclisti, s.a.m.d.. Doamne, il inteleg chiar si pe Remus Cernea ! Mi-e mila, dar il inteleg. Nu sunt cu multe de acord, dar pe toate incerc sa le inteleg.
Tocmai de aceea nu inteleg de ce apelul la abstinenta devine, in ziua de azi, motiv de indignare colectiva. Va rog, nu ma-ntelegeti gresit. Nu sunt stofa de inger. Chiar nu sunt. Cei care ma cunosc pot depune marturie J. Nici un pacat nu-mi este strain. Una e, insa, pacatul si alta revendicarea lui ca virtute. Asta e ultima reduta. Una e sa recunosti dreptul omului la orice, alta e sa ii faci piedestal. Si chiar daca nu crezi ca abstinenta sexuala e solutia de bun simt pentru multiplele probleme ale zilei de azi, ai macar bunul simt sa-i lasi pe altii sa creada asa fara a-i arata pe ailalti cu degetul. Ingaduieste-le si lor sa creada ca o aspirina tinuta strans intre genunchi e mai eficienta decat orice prezervativ si decat orice pilula.
Ingaduieste-le si lor sa aiba o parere – cum ai si tu. Ingaduiti-va unul altuia dreptul de a fi dogmatici, ca ‘doxa’ asta inseamna – opinie, dat cu parerea. Nu stiu, dar cred. Cred, Doamne, ajuta necredintei mele !
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
