Sunt cel mai mare fan din Europa al serialului "Seinfeld". OK, poate ca la faza aceasta ma cam laud, dar neurologul nu exagera deloc cand mi-a trantit verdictul: Ai o tumoare pe creier, de marimea unei monede de 5 bani... Ma uitam la el si la radiografii, tamp si uluit, iar prin cap nu-mi trecea decat un singur lucru, parafraza la autocaracterizarea lui George in "The Opposite" : "Buna. Sunt Andrei, am 37 de ani, doi copii minunati, o nevasta superba si o tumoare de toata frumusetea!"

De ce ma gandeam tocmai in momentul ala la ce spunea nevroticul prieten al lui Jerry Seinfeld ("My name is George. I'm unemployed and I live with my parents")? Habar nu am! Vorbele mi-au venit in minte pur si simplu, in timp ce il ascultam pe neurolog dandu-mi informatii despre "neurinomul de acustic" care mi-a aparut in tartacuta si care aparea in radiografii ca o pata insidoasa, bine conturata, un Cal Troian lasat acolo sa-mi dea de furca cand nu sunt vigilent.

Parca mintea mea refuza sa accepte evidenta si, ca un Buddha cu picioarele frumos incolacite, statea pe un soclu inalt, detasata de restul lumii, privind dispretuitor la muritorii de jos ce sustineau indaratnici, precum Constanza, opusul realitatii.

Nety Sandu zicea de dimineata ca zodia mea va avea o zi extraordinara, ca voi pleca intr-o calatorie in jurul lumii sau, daca nu, macar imi voi intalni iubirea vietii. A naibii realitate, cum face harcea-parcea un horoscop de buna credinta! Ce mai urmeaza? Sa aflu de la Busu ca o sa ninga ca in Laponia si, de fapt, sa fiu nevoit ies pe strada in bermude, slapi si maieu asortat.

Imi aduceam aminte de cei care spun ca, in momente ca astea, se trezesc ca le defileaza intreaga viata prin fata ochilor. Mie, dimpotriva, imi venea sa zambesc in timp ce doctorul, care incerca sa fie familiar, imi vorbea de cauzele bolii mele ("necunoscute, dom'ne; ar putea fi telefonul mobil, radiatiile, vreo mostenire genetica, stresul de la birou"). Oare sunt anormal ca ma gandesc la aiureli cand treaba ar trebui sa ma faca mai lucid si mai serios?

"Am totusi doar 37 de ani, nu e prea devreme?", l-am intrebat pe doctor si, in timp ce-mi raspundea, nu-mi puteam dezlipi privirea de pe papionul albastru cu picatele mov pe care-l purta.

"Am pacienti si mai tineri decat tine, sunt tot mai multe cazuri in ultima vreme. Am avut si batrani de la tara cu tumori de 7-8 cm, ca niste cartofi buni de pus la fiert. Bucura-te ca e mica si poate fi scoasa", m-a incurajat el, in timp ce eu ma gandeam ca, in cazul meu, mayasii au avut dreptate: anul acesta vine Apocalipsa.

Eu sunt Alinuta, iubire

Dupa ce am iesit din cabinet, primul gand m-a dus la copii, la sotie, la ai mei, la sora... La naiba, vestea o sa-i dea peste cap pe toti. Ma si gandeam la figurile socate de tipul hai-lasa-ne-in-pace-cu-glumele-tale-sinistre-de-sfarsit-de-ianuarie-altceva-parca-nu-stii-decat-sa-faci-misto-de-toti-si-de-toate!

Parca il si vedeam pe cumnatul mei chestionandu-ma sarcastic: Auzi, ma, tu ce dorinta ti-ai pus in noaptea de Anul Nou?

Mergeam spre casa, tinand in mana plicul cu radiografiile, si incercam sa impachetez cat mai frumos in minte vestea pe care urma sa i-o dau Melaniei, sotia mea.

"Iubire, mai stii bancul acela cu Alinuta? Cel in care le cerea parintilor blugi, bicicleta si dulciuri, iar ei raspundeau impecabil ca nu-i iau nimic: .... Eu sunt Alinuta, iubire", era una dintre variante, insa am abandonat-o rapid. Situatia e prea nasoala ca sa-mi bat joc de ea cu glumele mele tampite.

Asa cum ma asteptam, Melania a incasat diagnosticul in plin, precum boxerii de la categoria grea care-si lasau garda jos in timp ce Tyson le trimitea cate un croseu nemilos, distrugator. Statea cu buzele intredeschise, imobile, cu ochii ei frumosi, de culoarea alunelor prajite, si se uita la mine speriata in timp ce-i repetam vorbele doctorului. Cred ca vroia sa planga, dar nu indraznea sa o faca de fata cu mine.

"Nu e dracu' chiar atat de negru, iubire. Si, daca astia nu vor reusi sa mi-o scoata si ma curat, ai sa indeplinesti pana la urma dorinta mamei tale: te vei marita cu un doctor sau cu un sas", am incercat sa bravez, insa vorbele abia imi ieseau din gura uscata.

Frumoasa si Bestia

Socul initial al diagnosticului a fost urmat de febra disperata a cautarii de informatii: avem un neurinom. Cum procedam?

Am luat la rand Google-ul, Wikipedia, forumurile de pacienti cu aceeasi tumoare, clinicile din Europa care opereaza neurinomul, spitalele din State unde se foloseste iradierea, revistele medicale, articolele scrise de celebrii cercetatori americani si britanici, sfaturile date de sarlatani atotstiutori si de vraci clarvazatori.

Hm, habar n-aveam ca exista peste un milion de pagini doar pe Google.com despre aceasta tumoare! Noroc cu boala, ca mai afla omul una, alta, imi spun fericit, dandu-mi apoi seama ca, daca viata nu ma punea fata in fata cu incercarea asta, traiam foarte bine si fara informatiile acestea! Crezi ca aveam nevoie de tine ca sa aflu ca existi, nenorocita mica si rotunda?

Dupa zile intregi de cautari febrile si nopti nedormite, cu mintea mai agitata decat Martini-ul din paharul lui James Bond, am inteles ca n-am ce face: tumoarea care mi-a aparut pe creier trebuie scoasa, intr-un fel sau altul. Ca pe masura ce va creste imi va afecta auzul, imi poate paraliza jumatatea de fata ("vom fi !", ii spun Melaniei, care s-a obisnuit cu stilul meu complet irational de abordare a bolii), ca imi voi pierde echilibrul si, cel mai probabil, ca nu voi mai reusi sa aud nimic din concertele de chitara ale pustiului meu supertalentat.

Asadar, fuga la neurochirug si vezi ce spune, draga, caci timpul trece si nenorocita aia creste in capul meu incet, dar sigur!

Si, mai ales, vezi si partea plina a paharului: faci parte acum dintr-un grup select, caci doar 1 din 130.000 de oameni se procopseste cu o astfel de belea! Ca intr-un club exclusivist, nu? Intrarea o fi pe baza de invitatie? (nota pentru mine: sa-l intreb asta pe Dumnezeu, cu prima ocazie!).

Da, imi zic in timp ce sun sa-mi fac programare la chirurg: Sunt unul dintre cei alesi! Thanks, God!

Stau cu telefonul in mana si, in timp ce astept sa ajung la medici, vad pe net ca, la mii de km distanta, companiile de turism se ingramadesc sa profite de pe urma profetiilor mayase si sa faca miliarde de dolari in Mexic, Belize, Guatemala, Honduras si El Salvador.

Naiba sa o ia de viata!, imi trece prin cap. Aia se duc cu canoea la Cozumel, sa-l vada pe Paul McCartney cantand in peninsula Yucatan, la Chichén Ixtá, sau viziteaza Altun Ha, in Belize, in cautarea sfarsitului lumii. Iar eu ma chinui aici, cu o tumoare perversa, aparuta de nicaieri, care imi sta pe creier ca un monstru din "Alien" gata sa ma devoreze!

Anul Apocalipsei a inceput cum nu se poate mai bine...

Aceasta e povestea reala a lui Andrei. Foiletonul continua