Nu stiu in ce masura liderii europeni au neaparata nevoie de noi ca semnatari ai Tratatului, cat mai degraba as spune ca noi avem nevoie sa semnam Tratatul fiscal propus de ei. Si asta nu numai pentru a face parte din „club”, cu toate avantajele ce pot decuge de aici. Ci mai cu seama pentru ca acesta poate fi folosit in mod legitim in Romania ca o ancora pentru continuarea reformelor din domeniul fiscal. Acesta este insa un subiect extrem de sensibil in momentul actual in Romania, pe fondul nemultumirilor sociale din ultima perioada. Cu sau fara manifestari sociale, problema ramane si, evident, trebuie rezolvata de autoritatile romane. Indiferent cine ar fi acesti decidenti, tehnocrati sau colorati politic.
De ce avem nevoie de Tratatul fiscal? In momentul de fata cred ca unul dintre cele mai mari riscuri pe care le are Romania este acela de a stopa procesul de ajustare fiscala inceput in urma cu doi ani. Sau, mai rau, de a inversa trendul. Adevarat, ajustarea fiscala a avut repercursiuni severe asupra tuturor(o combinatie dintre cele mai nefericite de taiere semnificativa de cheltuieli bugetare si crestere majora de TVA). Aici insa trebuie subliniate cel putin trei aspecte.
In primul rand, din pacate, nu au existat alternative ale ajustarii fiscale. Poate doar alternative legate de intensitatea acesteia. Aici poate fi discutabil. Si argumente pot fi aduse ambelor variante. Se putea „dilua” ajustarea pe o perioada mai lunga (strategie graduala) sau puteam adopta o strategie soc. Asa cum s-a ales in Romania.
De ce spun ca nu au existat alternative. „Mostenirea” primita din trecut a limitat sever posibilitatea folosirii instrumentului fiscal pentru a putea iesi din recesiunea actuala. In Romania marja de manevra a politicii fiscale, cea care ar fi trebuit sa permita acordarea de stimuli fiscali in timp de criza a fost aspru limitata de existenta si perpetuarea deficitelor bugetare mari din trecut. Altfel spus, plecand de la deficite bugetare anterioare foarte mari, singura alternativa era sa le diminuezi. In caz contrar, dezechilibrele macroeconomice ce puteau fi declansate de deficite bugetare ce puteau atinge si depasi chiar doua cifre ar fi afectat intr-o masura mai mare pe toata lumea. In opinia mea, s-a ales raul cel mai mic. A taia din salarii sau, in scurt timp, poate a nu le mai primi deloc.
In al doilea rand (din pacate) zarurile au fost aruncate. A inversa acum trendul ar insemna anularea eforturilor depuse in ultimii doi ani. Si astfel toata lumea ar avea de pierdut. In momentul actual Romania nu numai ca nu are nevoie de cresterea deficitelor bugetare, ci, dimpotriva, de generarea de surplusuri primare. Datoria publica a Romaniei a depasit nivelul de 37%, nivel considerat sustenabil pentru economia noastra. Caracterul sustenabil al datoriei publice se refera la capacitatea de rambursare a acesteia. Iar aceasta capacitate este strict dependenta de propria rata de crestere economica, de nivelul dobanzilor la care pietele te imprumuta si de ceea ce se numeste capacitate de generare de surplusuri primare (engl. generating primary surplus capacity).
Pentru a stabiliza datoria publica pe urmatorii doi ani la nivelul de 37% inregistrat in 2011 este nevoie de un surplus primar constant de minim 0,3% din PIB. Altfel, datoria publica poate creste semnificativ cu repercursiuni directe asupra nivelului de trai din Romania. Ceea ce presupune intrarea ireversibila intr-un cerc vicios de tip crestere de taxe, scadere economica, afectare considerabila a nivelului de trai, etc.
In al treilea rand, existenta unui deficit bugetar structural foarte mare a afectat realmente finantele publice romanesti. S-au risipit resurse publice semnificative. De aceea consider ca impunerea cu caracter de lege a limitarii deficitului bugetar structural ar limita considerabil risipa de bani publici. Nu avem decat de castigat. In felul acesta responsabilitatea sau mai degraba iresponsabilitatea autoritatilor fiscale (indiferent de culoarea acestora) va fi mult diminuata. De altfel, asa cum am scris si cu alta ocazie pe platforma contributors.ro , limitarea deficitului structural va avea calitatea de a face curatenie in finantele publice romanesti. Impunerea unei limite pe deficitul bugetar structural poate inlatura multe din derapajele create in economia romaneasca. Cu atat mai mult cu cat acesta a reprezentat o sursă a multor dezechilibre macroeconomice majore în România.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
