Așa cum era de anticipat (eu am avut acest şoc încă din primele momente ale blogului personal), România este încă o ţară puternic dependentă de stat, uşor de manipulat şi de folosit pe post de zid în jurul unor adevărate cazemate de stat generatoare de profituri uriaşe prin transferuri din buzunarul tuturor în buzunarul unora. Întotdeauna, în România încă foarte socialistă (până acum şi multă vreme de acum înainte), încă va pierde cel care apără piaţă şi câştigă cel care o înfundă cel mai tare, o agresează cel mai bine şi o pune cu toată forţa la pământ. Lucrurile în România care contează (autostrăzi, educaţie, sănătate) nu pot fi făcute, în opinia multora, decât de către stat. În mod absolut eronat şi anti-economic se consideră că liberalizarea pieţelor este ceva rău şi generator de probleme şi mai mari decât problemele pe care le produce statul de zeci de ani buni unei naţiuni cu simţul libertăţii atent cauterizat.
Scandalul izbucnit în Piaţa Revoluţiei din Bucureşti se înscrie în linia aceasta de icneli ale unui părţi din acest popor care nu înţelege mare lucru din răul pe care îl apără cu preţul sănătăţii lor corporale. Acest protest are la bază o cauză absolut stupidă: să apere un monopol de stat. Sunt convins că aceşti oameni au aceeaşi atitudine şi dacă mâine i-am chema în Piaţa Revoluţiei să protesteze împotriva monopolurilor private pe care ar trebui să le desfinţăm (şi, eventual, să le facem apoi de stat). Argumentele pe care le-ar striga ar fi contra-argumente la cele folosite în manifestarea de astăzi. Acei oameni nu înţeleg de ce un monopol de stat al salvărilor este rău şi trebuie desfinţat din prima clipă, după cum nu înţeleg de ce un supermarket este bun şi ar trebui apărat cu toată puterea.
Înţeleg, pe de altă parte, şi faptul căcei care au propus privatizarea legii sănătăţii nu sunt în măsură să apere şi să promoveze ei înşişi cu curaj şi tărie o astfel de lege. După ce au dat nenumărate mostre de socialism (taxe mai mari, deficite mai mari, inflaţie mai mare, datorii publice mai mari), era de aşteptat un eşec al guvernanţilor actuali care nu au reuşit deloc să ducă până la capăt reformele structurale care contează cu adevărat pentru acest stat. Aceşti guvernanţi care nu au privatizat mare lucru, iar atunci când au făcut-o au făcut-o întotdeauna cu jumătate de gură (a se vedea încercarea penibilă de a vinde în 2011 ce a mai rămas din PETROM pe bursă), nu au ei tăria şi consecvenţa să apere şi să explice celor pe care acum îi bat cu bastoane (nu că ar înţelege foarte uşor aceste argumente sau că ar fi dispuşi la vreun dialog civilizat şi inteligent pe argumente) de ce piaţa privată e mai bună chiar şi în cazul serviciilor medicale. Nu poţi să aperi liberalizarea acestor servicii de ambulanţă când tu nu ştii ce să faci cu companiile de stat, cu preţul energiei, cu distribuţia de gaze la preţuri preferenţiale către anumiţi amici. Nu înţelegi tu ca guvernant argumentele atunci când propui management privat în locul privatizării totale. Nu ai cum să oferi o explicaţie corectă şi să fii şi credibil în faţa celor pe care acum îi baţi când tu preferi şi propui în locul privatizării tot felul de proiecte florale ale statului alocate politic.
De cealaltă parte avem o masă critică de oameni în această ţară care nu înţeleg ce înseamnă piaţa, ce virtuţi are ea şi cum ar putea ea să îmbunătăţească chiar şi un serviciu de ambulanţă. Vehemenţa cu care socialiştii apără ideologic şi fără argumente economice prea multe statul şi intervenţia sa în economie alimentează în continuare suferinţa unui popor încă departe de un nivel de trai rezonabil (pe care politicieni abili au ştiut să îl ţină la distanţă jefuindu-ne sistematic la adăpostul unui stat puternic, a unor industrii mereu “strategice” pentru a fi privatizate şi a “interesului naţional”). Nu ai cum să simţi aceste virtuţi reale ale pieţei libere dacă nu le-am încercat niciodată. Un sistem privat de ambulanţe şi de sănătate va pune presiune extraordinară pe unul din cele mai puţin reformate sisteme din România care consumă resurse incredibile pe care statul ni le ia din buzunarele noastre. Nici un administrator, oricât de bun ar fi el, nu va putea garanta că nu va băga mâna în banul public şi nu va deturna resurse în favoarea sa şi a grupului său de apropiaţi. Aici este de fapt problema: schimbarea omului şi aducerea unuia nou nu rezolvă problema de sistem. Nu este o reformă structurală reală ci doar o simulare a ei.
Sistemul de ambulanţă a fost dezvoltat din nimic cu eforturi mai mult sau mai puţin private (chiar dacă iniţial a plecat de la o fundaţie şi de la voluntariat, în prezent el primeşte resurse importante de la bugetul statului). Dezvoltarea lui într-un sens sau altul este dificil de estimat că s-a făcut corect (mă refer la cât de complexe sunt elicopterele şi ambulanţele folosite) şi la costurile care trebuie. Nu are logică economicăsă negăm existenţa unei cereri pentru astfel de servicii (pe care oricum o acoperă parţial sistemul public actual şi ar fi nevoie de încă multe resurse ca el să poată acoperi integral această cerere) şi nu avem cum să afirmăm că un astfel de sector nu ar fi interesant şi profitabil pentru un grup de investitori privaţi (spitale private). Cel care va investi privat în astfel de servicii o va face sub permanenta presiune a falimentului dacă atunci când va da ochii cu piaţa va eşua în a-şi trata cu atenţia cuvenită pacienţii cu care va avea un contract precis. Acest lucru va îmbunătăţi fără nici o urmă de îndoială calitatea serviciilor de acest tip, atât în sectorul privat cât şi în cel public. Nu are cum să nu fie benefic pentru sistem şi pentru noi ca potenţiali beneficiari de serviciile sale. Nici privatizarea cu jumătate de măsură nu este una cu efecte imediate: dacă menţinem importante bariere la intrarea într-o afacere de acest gen (avize, autorizaţii) care să apere tot monopolul militarizat al statului nu vom face mare lucru (ori legea sănătăţii propusă avea destule ambiguităţi în acest sens fiind o lege a privatizării destul de neclară şi cu destule interpretări în stilul clasic deja româneasc de a face lucrurile cât mai complicate). Nimeni nu spune că oamenii de la SMURD nu sunt competenţi sau nu ştiu ce fac. Doar că e total greşit să credem că doar ei pot să facă lucrurile bine în acest domeniu. Şi doar în felul militarizat în care a fost organizat sistemul.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
