Este cea mai importanta lege din Romania ultimului deceniu: pentru ca aduce o schimbare totala de sistem, pentru ca ne poate scoate dintr-o situatie dramatica si pentru ca ne afecteaza pe toti, indiferent de varsta. Tocmai pentru ca e atat de importanta, este esentiala o dezbatere publica clara, informata si indiferenta la partizanatele politice.
Dar daca atunci cand te asezi la o masa acoperita cu brocart si cele mai bune cristaluri iei seama la ce spui si cum spui, cand stai la o musama si bei din pahare de plastic, un ragait devine acceptabil. Tonul face muzica. Dar tonul dat de dirijorul Romaniei este de asta data lipsit de armonie.
Semnalele lansate inaintea debutului unei dezbateri publice conteaza intotdeauna. Scriam, in octombrie 2011, ca reforma sanatatii “nu trebuie promovata de catre autoritati fara initierea unei dezbateri transparente. Rezistenta la schimbare a unui sistem este mare, dar nici o schimbare importanta nu se poate face pe furis”. Iar semnele prevesteau vreme buna pentru dezbaterea unei legi promovate intens de Traian Basescu si solicitata repetat de catre FMI. Fapt imbucurator, mai ales ca sistemul medical romanesc are mare nevoie de o reformare serioasa.
Dar despre proiectul scris de echipa Vladescu s-a vorbit mai bine de trei luni,fara ca acesta sa fie publicat de catre o institutie oficiala pana pe 28 decembrie, la doua zile dupa Craciun si cu doua zile inaintea Revelionului. Pentru cei care-i suspectau pe reformisti de intentii ascunse, publicarea proiectului in singura saptamana din an cand Romania doarme, a fost dovada cea mare. Una greu de combatut.
Cum un rau nu vine niciodata singur, cu trei zile inainte de Craciun, presedintele Traian Basescu il atacase direct pe Raed Arafat, transformandu-l astfel in personificarea “baronilor sanatatii”, cei care ar fi blocat publicarea legii. De fapt, aveam sa aflam chiar in ziua urmatoare de la ministrul Sanatatii (personaj prea bland pentru furtuna in mijlocul careia se afla) ca intarzierea publicarii legii s-a datorat si “observatiilor specialistilor FMI si Bancii Mondiale”. Adica exact acelora care au facut presiuni, alaturi de Traian Basescu, asupra guvernului Boc pentru a declansa reforma radicala a sistemului sanitar si care,intr-o scrisoare de 9 pagini, faceau observatii critice la adresa proiectului echipei Vladescu. Concluzia scrisorii FMI: „sustinem reforma, dar in conditiile unei legi cu reguli si sanctiuni dure”. Cu alte cuvinte, pe langa aspectele pozitive, proiectul mai avea nevoie de imbunatatiri.
Iata cum, la inceputul lui 2012, s-au adunat laolalta cele mai toxice ingrediente pentru o dezbatere publica: o suspiciune alimentata si identificarea unui dusman public cu nume si prenume. Dupa cum s-a dovedit deja in astfel de cazuri, oxigen pentru argumente ramane prea putin.
Diagnosticul specialistilor FMI era corect si, in final, el a fost acceptat si de presedintele Traian Basescu: avem de-a face cu un proiect de lege asezat pe principii valide, dar inca perfectibil. Si nimic nu poate face mai mult rau Romaniei decat o lege plina de gauri, prin care sa se strecoare baieti smecheri cu felurite pofte. Cum bine remarca Laurentiu Diaconu-Colintineanu la RFI, proiectul echipei Vladescu are 86 de pagini, in timp ce legea aflata in prezent in vigoare (95/2006) are 286 de pagini. E suficient sa citesti proiectul Vladescu pentru a remarca imediat cat de multe detalii esentiale sunt lasate pe seama legislatiei secundare, cea a carei adoptare se pierde de obicei printre zecile de hotarari de guvern, sfarsind in ignorare in ciuda importantei. Aceasta observatie este si ea punctata de specialistii FMI.
Dar sa dam glas trompetelor anti-Basescu si sa presupunem ca „reformistii” sunt intr-adevar rau intentionati, avand in spate haitele hulpave ale privatilor insetati de banutul pensionarului sarac si bolnav de pe Valea Mierlei. „Reformistii” au incercat sa genereze un vacarm cat mai mare pentru a acoperi adevaratele argumente care, imbunatatind legea, le-ar putea dejuca complotul. Strategia lor a fost identificarea unui dusman (Raed Arafat, in cazul de fata) si a unui subiect (medicina de urgenta), in jurul carora sa se poarte lupta in timp ce, in spate prin tufisuri, stau la adapost adevaratii monstri. Sa presupunem ca este asa. In acest caz lupii „reformistii” nu-s doar hulpavi, dar si saraci cu duhul. Caci greu era sa identifici in Romania anului 2012 o personalitate publica mai solida profesional decat Raed Arafat. In acelasi timp, exista un singur punct in intreg proiectul Vladescu asupra caruia recomandarile specialistilor FMI sunt categorice si greu de contestat: „Avand in vedere ca medicina de urgenta in Romania functioneaza bine si ca este considerata exemplu de buna practica in regiune, sugeram ca in acest moment sistemul de urgenta sa nu fie reformat, pana ce nu vor exista cativa indicatori/dovezi de succes ale reformelor introduse in restul sistemului.”
In aceste conditii, atacat de presedintele Basescu dar sustinut de observatiile FMI, singura optiune rationala pentru Raed Arafat a fost sa-si dea demisia. Si putine lucruri sunt mai nocive pentru proiectul legii sanatatii decat plasarea definitiva a lui Raed Arafat in tabara adversa si concentrarea dezbaterii exclusiv pe medicina de urgenta (legea contine si alte teme importante precum asigurarile private, privatizarea spitalelor, statutul medicilor de familie).
Sa ne punem insa si in papucii degraba-adulatorilor-portocalii. In acest scenariu, Basescu este un viteaz cavaler insotit de curatii lui scutieri reformisti. Ei si-au dorit atunci o dezbatere limpede si rapida, in care sa-i demaste rapid si sa-i nimiceasca pe dusmanii negri ai reformei. Sa presupunem ca este asa. Insa Traian Basescu l-a provocat pe Raed Arafat, numindu-l marele dusman al privatizarii, inainte ca cel din urma sa fi iesit cu vreo declaratie publica pe tema legii. Pana la declaratia din decembrie a lui Traian Basescu, numele fondatorului SMURD nu fusese pomenit in dezbaterile publice din jurul proiectului. Apoi, intr-un gest necugetat,Presedintele Romaniei intervine telefonic la Realitatea TV unde il intreaba pe Arafat: „Contributia dumneavoastra [la dezbaterea legii sanatatii] care este? Un scandal public si dezinformarea populatiei?” Si, privind in ochii curati dar goi ai cavalerilor reformei, ajungem la acelasi rezultat ca mai sus.
Atacat de presedintele Basescu dar sustinut de observatiile FMI, singura optiune rationala pentru Raed Arafat a fost demisia. Si putine lucruri sunt mai nocive pentru proiectul legii sanatatii decat plasarea definitiva a lui Raed Arafat in tabara adversa si concentrarea dezbaterii exclusiv pe medicina de urgenta.
In griul dintre cele doua modele extreme exista acei oameni bine intentionati care, indiferent de tabara din care fac parte, doresc ca Romania sa aiba o lege care sa insanatoseasca un sistem medical cazut foarte jos. Ei exista, i-am intalnit si as fi facut tot ce puteam ca vocea lor sa se faca auzita in aceasta dezbatere. Pana ce, intr-o seara de luni, presedintele Romaniei a pus mana pe telefon si a vorbit o ora la o televiziune nationala despre un subiect pe care el singur admite ca nu-l cunoaste. Un Presedinte de tara este om si poate gresi, dar ce trist este atunci cand el greseste in momente atat de importante.
Realitatea TV scria luni mare pe ecran, cu satisfactia de inteles a jurnalistilor care au o stire fierbinte: „Razboi Basescu – Raed Arafat.” Din pacate, din acest razboi, singurii invinsi vom fi noi, cei care nu avem bani suficienti pentru spitalele din Viena.
UPDATE: Viteza desfasurarii evenimentelor m-a obligat la o actualizare minora..
35
56
