Regiunea de Sud-Est si Est a continentului Asiatic a fost si probabil va fi in continuare teatrul unor dispute majore intre cele sase varfuri ale hexagonului geopolitic din regiune – China, Japonia, Coreea (de Nord si de Sud), Rusia si Statele Unite. La sfarsitul secolului al XIX-lea, dupa doua mii de ani de dominatie chineza, regiunea trece, dupa modernizarea Meiji din Japonia, sub o hegemonie aproape totala japoneza. Primul razboi Sino-Japonez (August 1894 – Aprile 1895) se va termina cu o pace umilitoare pentru China si va introduce in regiune inca o mare putere imperiala – Rusia. Dominatia asupra Manciuriei si pretentiile rusesti asupra acestei regiuni au dus la un inevitabil conflict, care ajunge la apogeu in razboiul Ruso-Japonez (Februarie 1904 – Septembrie 1905), razboi in care Rusia Tarista a fost infranta rusinos si de facto a iesit din carti in aceasta regiune pana la sfarsitul celui de al Doilea Razboi Mondial si capitularea Japoniei.
Rezultatul acestor confruntari a condus la faptul ca in 1910 Coreea a fost anexată Japoniei. In 1919, rezistenta coreana impotriva ocupatiei japoneze s-a manifestat prin miscarea de rezistenta “1 Martie” (Miscarea Samil). Armata japoneza a innabusit cu forta aceasta insurgenta si in jur de 20.000 de mii de oameni au fost ucisi. Trista istorie si plina de resentimente care se perpetueaza pana in zilele noastre, imbracand si dezbracand diverse forme, deoarece pana la urma interesele se dovedesc mai mult sau mai putin identice, adaptandu-se bineinteles la situatia actuala.
Deoarece majoritatea informatiilor despre Nord Coreea sunt de multe ori alterate din diverse motive si existenta unor surse primare este extrem de limitata, voi incerca sa aduc in acest articol, atat cat se poate, date bazate pe surse secundare pe care le consider mai mult sau mai putin de incredere. Am hotarat sa ma ajut in aceasta analiza de o carte extrem de importanta, publicata in 1971 si actualizata in 1981, carte absolut necesara intr-un periplu geopolitic cu un subiect de genul Coreea de Nord. Cartea se numeste “Crazy States: A Counterconventional Strategic Problem” (“State Nebune: o problema strategica neconventionala”) si a fost scrisa de Profesorul Yehezkel Dror, unul dintre cei mai celebrati strategi in relatiile internationale “mai putin conventionale” (biografia, aici). Respectivul Profesor descrie in cartea lui cinci puncte distincte care pot caracteriza o “politica nebuna” sau daca doriti un “stat nebun”: (1) promovarea unor obiective agresive, de multe ori amenintand alte state; (2) demonstrarea adeziunii totale si radicale asupra acestor obiective; (3) motivarea acestor politici prin superioritatea morala a obiectivelor din punct de vedere national, etic si moral; (4) selectionarea si realizarea unor instrumente logice pentru atingerea obiectivelor; (5) posedarea acestor instrumente si capabilitati, care fiind folosite pot avea un impact serios in promovarea acestor obiective agresive. (Un review academic exceptional al acestei carti il puteti descarca pe blogul Politeia).
Desi cartea analiza situatia Libiei lui Gaddafi si a Iranului lui Khomeini, ea caracterizeaza fara dubiu si situatia Coreei de Nord la ora actuala (cand cartea a fost scrisa Coreea de Nord nu poseda arme atomice). Autorul conclude ca renuntarea la politicile agresive si incercarea de a normaliza politica externa a statului in cauza va insemna intotdeauna distrugerea elitei conducatoare a statului respectiv. Ceea ce s-a intamplat anul acesta in Libia demonstreaza mai mult ca orice argument ca distinsul autor a avut dreptate.
Citeste tot articolul si comenteaza pe
