Este adevărat că, dacă vizualizăm cu toţii ,,un copac”, plasat într-un spaţiu fizic real, precum un parc, iar, mai apoi, suntem solicitaţi să-l desenăm pe o coală albă de hârtie, vom obţine mai multe desene, care, la rândul lor vor putea fi grupate după cum urmează:
- schiţe care redau copacul realmente privit, într-o formă aproape reală;
- schiţe care ,,reprezintă” copacul real, fără a-l reda întocmai în forma sa;
- schiţe prin care se încearcă desenarea ,,unui” copac care nu are nimic în comun cu obiectul vizualizat în teren.
La o analiză a preocupărilor autorilor acestor desene vom identifica ,,în grupa aleşilor” pentru acest proiect trei categorii de subiecţi, cu preocupări şi experienţe diferite de viaţă.
- ,,Pictorii” sau cei care exersează arte similare care şi-au luat dreptul ,,de a reprezenta” obiectul identificat în teren, transpunând pe o coală de hârtie, deopotrivă, trăiri şi sentimente declanşate de contemplarea naturii în care ,,au plantat” un copac;
- Oameni obişnuiţi, cu un oarecare talent pentru desen, care s-au străduit să redea întocmai ,,copacul” din teren;
- Oameni obişnuiţi, absolut netalentaţi la desen, care ,,au încercat” să deseneze un copac”.
Experimentul poate fi transpus şi în legătură cu lecturarea unu text simplu, clar, chiar un text de lege, iar rezultatul va fi similar, din perspectiva subiecţilor solicitaţi să participe la un asemenea proiect.
O astfel de reprezentare am încercat, lecturând punctul de vedere al magistratului ,,de reflecţie”, care s-a aplecat asupra unui veritabil proiect de lege.
Doamna judecător încearcă să fie caldă, căci pare că vorbeşte cu cetăţenii, le deschide ochii, semnalându-le pericole la tot pasul. Ea a ales dintre desenele oamenilor din grupa a treia pe cele mai urâte.
Astfel, în opinia sa, ar fi foarte grav pentru justiţiabilul, care printr-o hotărâre judecătorească obţine fără drept o casă, care aparţine cu ,,acte în regulă” unui alt cetăţean onest, avertizându-l că ,,eroarea gravă” săvârşită de magistratul care a pronunţat hotărârea cu pricina (sancţionat disciplinar definitiv) riscă să conducă la revizuirea hotărârii judecătoreşti, în baza bătrânului text al art. 322 punct 4 din Cod procedură civilă şi, implicit la pierderea imobilului astfel obţinut, şi că, acest lucru s-ar întâmpla într-un proces în care ,,uzurpatorul” nu are calitatea de parte, fiindu-i, deci, anihilat şi dreptul constituţional la apărare.
Se înţelege clar că doamna judecător empatizează perfect cu ,,uzurpatorul”, dar nu şi cu onestul cetăţean care şi-a pierdut casa ca urmare a unei erori grave a unui magistrat , fapt stabilit într-o procedură judiciară transparentă, tot de către magistraţi, poate chiar colegi ai Danei Gârbovan?!
Cititorii Dumneavoastră ar trebui să identifice ipoteza de mai sus într-un caz real, monitorizat de ziarul ,,Adevărul”, accesând simplu, pe internet un singur nume: Octavian Dumitrescu – „Cazul bătrânului trimis de Justiţie să moară de frig în pădure” -, care a impresionat întreaga lume!
Am trimis la acest exemplu, deşi, dacă aş fi luat în calcul că răspund unui magistrat ar fi fost suficient să replic: ,,în toată lumea în care funcţionează statul de drept şi justiţia, magistratul răspunde pentru erori grave în aplicarea legii, disciplinar sau chiar civil!
Erorile sunt îndreptate pentru ca cetăţenii justiţiabili să nu fie afectaţi în drepturile lor!
Dreptatea trebuie să fie de partea celor care o au!
Ea nu poate fi distribuită aleatoriu şi, cu atât mai puţin, cu rea-credinţă sau ca rezultat al gravei neglijenţe.
Proiectul Ministerului Justiţiei nu sancţionează orice tip de eroare, ci doar pe cele săvârşite cu intenţie calificată (rea-credinţă) sau din neglijenţă nescuzabilă şi gravă.
,,Uzurpatorul” nostru nu poate uza de drepturi atribuite de un magistrat care ,,joacă” în zona relei-credinţe sau gravei neglijenţe!
Mesajul doamnei judecător avertizează şi asupra riscului de a ieşi din Europa, dat fiind că proiectul de lege stimulează respectarea Constituţiei, care atribuie putere obligatorie deciziilor Curţii Constituţionale şi rol unificator de practică judiciară ÎCCJ, de unde decurge obligativitatea deciziilor ÎCCJ, pronunţate în cadrul recursurilor în interesul legii, în detrimentul observării, în cazul particular de justiţie, a dreptului UE, a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a altor tratate/convenţii internaţionale asumate de România.
Argumentul Domniei sale rezidă din aceea că cele două instanţe, Curtea Constituţională şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu stau încă pe picioarele lor, fiind vulnerabile prin calitatea persoanelor care le compun.
Acest argument pare a fi real şi de necontrazis.
Dar, cetăţenii cărora doamna judecător li se adresează mai au şi alte întrebări.
Astfel, vecinul de la etajul 4, coleg de muncă cu vecinul de la etajul 3 pretinde ferm un răspuns la întrebarea: Cum se explică că, în litigiul declanşat de ambii împotriva firmei la care ei lucrează pentru neplata de către angajator a unor sporuri salariale (ambii având aceeaşi funcţie!), fiecare a primit câte o hotărâre judecătorească, însă diferită. Vecinul de la etajul 3 s-a judecat la aceeaşi instanţă într-o zi de marţi şi o dată de ,,13” , respingându-i-se acţiunea, în timp ce, vecinul de la etajul 4 s-a judecat într-o zi de vineri, în aceeaşi săptămână, şi a câştigat procesul?
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
