Daniel Daianu: Pactul Fiscal si Romania

Miercuri, 14 decembrie 2011, 7:49 Actualitate | Opinii

Apartenenta Romaniei la cei 26 care au acceptat Pactul Fiscal la ultimul summit nu trebuie sa mire, intrucat este esentialmente reeditarea semnarii Europactului (Pactul euro plus). Aceasta se vede prin examinarea continutului celor doua acorduri. Este de observat ca Germania, care a impus Pactul in primul rand, este tot mai mult centrul de gravitatie economica si, totodata, polul politic in crestere, al Uniunii. Criza zonei euro a accentuat rolul acestei tari care, parafrazand o expresie a fostului secretar de stat al SUA, Madeleiane Albright, pare sa fie “indispensabila”. Cum va fi utilizata aceasta forta este de vazut. Si acest fapt a motivat pe ministrul de externe polonez Radoslav  Sikorski sa afirme ca “ii este mai mult teama de lipsa de actiune a Germaniei, decat de puterea ei”.

• In zona euro este probabil un nou val de recesiune in anul ce vine, care trage deja economia noastra in jos

Soarta zonei euro (UM) afecteaza pe toti, pietele globale. Sa fie ireprosabila politica publica de la Bucuresti, impactul evenimentelor externe tot este coplesitor; pe filiera financiara (marje pe care le platim la finantarea deficitului bugetar si refinantarea datoriei publice), pe cale comerciala (de miscarea banului depinde finantarea comertului), prin creditare (sectorul nostru bancar este controlat de grupuri straine in proportie de cca 90%), etc. In zona euro este probabil un nou val de recesiune in anul ce vine, care trage deja economia noastra in jos. Noul val poate fi adanc daca pietele vor fi tot mai nervoase.

Chiar daca destramarea zonei euro este de neadmis pentru capii guvernelor europene, “sa gandesti ce este de negandit” (think the unthinkable) devine un exercitiu de luciditate. Fiindca din 2010, cand s-a aplicat primul pachet de asistenta pentru Grecia, reactia a fost constant tarzie si insuficienta, in urma evenimentelor. Retorica liderilor europeni, in ultimul timp, a semnalizat pericol existential pentru UM, UE in ansamblu. Daca lucrurile se strica tot mai mult in zona euro, Romania va fi tot mai sever lovita.

Pactul Fiscal este prezentat de unii ca integrare fiscala, ca pasul decisiv pentru ca UM sa devina viabila. Este o interpretare eronata in opinia mea. O integrare fiscala (bugetara), asa cum este proprie unei uniuni monetare si economice (SUA, Canada, Brazilia sunt uniuni monetare), nu se rezuma la reguli fiscale si sanctiuni si la masuri de coordonare a politicilor economice.

• Insasi Germania este o uniune monetara, cu un buget federal din care se fac trasferuri fiscale la nevoie

Fara o trezorerie comuna (adica un buget comun), care implica emisiuni de eurobonduri si transferuri fiscale, uniunea monetara este schioapa, fragila (insasi Germania este o uniune monetara, cu un buget federal din care se fac trasferuri fiscale la nevoie). Criza zonei euro nu este atat a datoriilor cat a unui design gresit. UM a si adus impreuna economii intre care erau discrepante structurale mari, ceea ce a vulnerabilizat-o din debut; discrepantele persista si se reflecta in diferente de competitivitate importante. Necazurile UM nu isi au originea numai in excese bugetare; supraindatorarea privata este si ea vinovata ca si excese ale bancilor nesupuse unor reglementari adecvate. UM, cum arata acum, este mai rigida decat etalonul aur care a functionat in perioada interbelica si s-a prabusit. Sa amintim si iesirea unor tari din mecanismul cursurilor de schimb (ERM) acum doua decenii.

Cancelarul Angela Merkel a declarat ca ultimul summit este un moment cheie in recredibilizarea euro. Dar logica incrementalista nu a dat roade pana acum si persista o opozitie vehementa in cercuri influente fata de eurobonduri. Guvernul german are temei sa fie preocupat de hazardul moral, de “pasageri fara bilet” si de aceea insista pentru disciplinare bugetara constitutionalizata. Dar casa arde si este nevoie de masuri indraznete urgente. In UM este nevoie de stingerea focului concomitent cu masuri de reforma a constructiei pentru a o face viabila. Am dubii ca Fondul de Salvare (ESM) si FMI pot suplini actiunea Bancii Centrale Europene (BCE) pentru a linisti pietele. Bine macar ca BCE extinde linii de finantare de 3 ani si a marit gama de colaterale acceptate; ma intreb daca ea ar accepta titluri de stat denominate in valute ale tarilor UE ce nu fac parte din UM.

• De ce 0,5% deficit bugetar structural si nu o alta cifra?

Mersul economiei romanesti in 2012 depinde enorm de calmarea pietelor financiare si de reconstructia UM. Deciziile anuntate recent sunt pasi inainte, dar insuficiente, in opinia mea. Referitor la Pactul Fiscal, el ajuta in masura in care obliga la rigoare bugetara si seriozitate in cheltuirea banului public, ceea ce se astepta si de la Europact. De ce 0,5% deficit bugetar structural si nu o alta cifra?

Stabilizarea nivelului datoriei publice ca pondere in PIB cere ca rata dobanzii (de care depinde serviciul datoriei) sa fie inferioara, sau cel putin egala, cu rata de crestere a PIB-ului; daca deficitul bugetar, ca pondere in PIB, depaseste constant rata de crestere a economiei datoria publica scapa de sub control. In zona euro datoria publica agregata este de peste 80% din PIB si criza datoriilor suverane a indus frica ca fara consolidare fiscala generalizata euro nu va fi salvat.

Aici gasim ratiunea pentru impunerea unei reguli comune de 0,5% deficit structural cu prag superior al deficitului de 3%. Se incearca astfel reducerea datoriilor publice prin deficite structurale minime. Mai ales ca estimarile privind cresterea economica in UM nu sunt incurajatoare. Daca rata de crestere economica ar fi, de pilda, in jur de 3% din PIB, diminuarea in timp a datoriei publice, ca pondere in PIB, s-ar putea realiza si cu un deficit structural de 2%.

Dar cresterea economica este indoielnica in anii ce vin (nota bene: bugetele statelor ce compun SUA au si ele regula echilibrului, dar acolo exista un buget federal care preia socuri asimetrice si care emite obligatiuni federale). Daca pietele ar reactiona favorabil la demersul de stabilizare a datoriei publice, la nivelul zonei euro, prin consolidari fiscale generalizate ar fi bine. Dar exista si posibilitatea ca lipsa sanselor de relansare economica, mai ales in tarile sudice, sa accentueze cercuri vicioase invalidand strategia adoptata. Si pietele ar reactiona nefavorabil. Aici Pactul tace.

• Ca sa ajungem la un deficit structural de 0.5% avem nevoie de o corectie fiscala structurala de cca 3% din PIB

Romania are in prezent un deficit structural al bugetului public peste 3% din PIB; el era peste 8% in 2008. Deficitul in anii precriza ilustra cresterea economica nesustenabila, bazata pe importuri masive si indatorarea externa a sectorului privat cu investitii suboptime. Gasim aici explicatia pentru explozia deficitului bugetar efectiv cand economia a cazut in 2009. Ca sa ajungem la un deficit structural de 0.5% avem nevoie de o corectie fiscala structurala de cca 3% din PIB, care este considerabila avand in vedere ca veniturile fiscale nu depasesc 28-29% din PIB. Cateva conditii ar ajuta realizarea unei asemenea corectii fara a provoca dureri mari si efecte perverse: o absorbtie mult crescuta si mai eficienta a fondurilor europene (cel putin 3% din PIB anual), o colectare mai buna a veniturilor fiscale, o utilizare mult mai responsabila a banului public, gradualizarea corectiei si un mediu extern cat mai putin ostil.

Ultimul factor este cenusiu si raman, deci, primele instrumente. Potentialul de crestere economica al Romaniei a fost tras in jos de criza, probabil catre 2-2,5%. Dar si aceasta cifra este incerta fiindca nu stim cat va dura criza. Daca potentialul de crestere al economiei romanesti ar fi semnificativ peste cel din zona euro un deficit structural mai mare de -0,5% nu ar cauza probleme, mai ales daca resursele imprumutate ar fi cheltuite exclusiv pentru investitii utile. Un deficit foarte mic imediat are actiune pro-ciclica (recesionista) daca nu se asigura un nivel adecvat al cheltuielilor publice (prin absorbtie ridicata de fonduri UE si colectare mai buna a veniturilor fiscale). 

Un deficit zero, daca Romania ar relua cresterea economica ar face ca datoria sa publica sa scada continuu ca pondere in PIB. Sectorul privat ar putea folosi retragerea statului de pe piata creditului intern pentru a se dezvolta. Dar statul trebuie sa furnizeze bunuri publice esentiale, intre care infrastructura, educatie etc. De aceea, nivelul cheltuielilor publice conteaza mult. Fiindca Pactul Fiscal nu asigura surmontarea decalajelor economice.

Este vital ca zona euro sa nu cunoasca convulsii mari. Soarta economiei noastre depinde de rezolvarea crizei zonei euro. In acest scop sunt necesare masuri de urgenta (inclusiv interventia in forta a BCE) si o reforma “rotunda” a UM. Pe un plan mai larg este nevoie si de o reforma profunda a industriei financiare. Acest fapt cred ca David Cameron nu l-a inteles cum se cuvine.

N. red. Textul a aparut pentru prima data in Revista 22