Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Scoala profesionala romaneasca, intre un trecut esuat si un viitor incert

de Stefan Vlaston     Contributors.ro
Sâmbătă, 3 decembrie 2011, 12:58 Actualitate | Opinii

Stefan Vlaston
Foto: Hotnews

Lunga istorie a scolii profesionale romanesti s-a terminat prin disparitia ei totala, in 2009. Cand Ecaterina Andronescu a oprit cifrele de scolarizare ale Scolii de Arte si Meserii, dupa principiul: „eu te-am facut, eu te omor!”

Inainte de 1990 si cativa ani dupa, a functionat o scoala profesionala romaneasca eficienta si normala. Dupa clasa a X-a, intre 16-19 ani, pe baza de contracte de scolarizare intre scoli si unitati economice si intre acestea si elevi, prin care elevilor li se asigurau locuri de munca un numar de ani dupa terminarea scolii si o bursa de scolarizare.

Elevii de la scoala profesionala nu aveau acces la examenul de bacalaureat, nu ajungeau la facultate, aveau in program 2-3 zile pe saptamana de instruire practica, in ateliere proprii sau, pentru beneficiarii de contracte de scolarizare, la agentii economici care-i si angajau.

Cum mediul economic si piata fortei de munca au suferit schimbari profunde dupa 1990, scoala profesionala a intrat si ea in vrie. S-au privatizat multe unitati economice, au venit tehnologii moderne, au disparut contractele de scolarizare, erau dati afara si muncitorii existenti, nici vorba de angajarea tinerilor muncitori.

Scoala profesionala a fost coborata la 14 ani, dupa terminarea celor opt clase elevii puteau opta intre liceu si scoala profesionala. La o varsta asa frageda, meserii grele precum zidar, fierar betonist, alte meserii din constructii, mecanic, tractorist, nu puteau fi insusite in bune conditiuni, mai ales ca nici protectia muncii nu-ti permite sa expui la pericole copii de 14-16 ani.

In 2003, ministrul Ecaterina Andronescu a decis infiintarea Scolii de Arte si Meserii, pe cinci ani, adica ruta progresiva a liceului, clasele IX-XIII. A doua eroare. Pentru ca elevii ajunsi pe aceasta ruta erau cei mai slabi, cu mediile cele mai mici, si tocmai ei aveau intreite sarcini de invatare: curricula teoretica generala (matematica, fizica, istorie, etc.), cultura tehnica teoretica (rezistenta materialelor, aparate de masura si control, structuri metalice, etc.), si instruirea practica. In acelasi interval de timp, 6-7 ore pe zi, cei mai buni elevi de la filierele teoretice aveau doar o treime din aceste sarcini, respectiv curricula teoretica generala.

Prima sacrificata a fost instruirea practica. De la 2-3 zile pe saptamana s-a ajuns la 2-3 ore pe saptamana. Cum Grupurile Scolare si Colegiile Tehnice nu mai aveau o baza de instruire practica, pentru ca utilajele erau foarte vechi si uzate moral, contracte de scolarizare cu agenti economici nu mai existau, Scoala de Arte si Meserii a devenit  varianta mai lunga a liceului, mai ales dupa ridicarea restrictiei de sustinere a bacalaureatului si accesului la facultate.

Toata lumea a fost multumita. Elevii,  parintii care isi vedeau copii cu diplome universitare, ce le-ar fi asigurat, sperau ei,  joburi cu salarii mari. Universitarii, ca aveau materie prima la fabricile de diplome din care castigau salarii uriase, scolile ca nu se mai oboseau cu o instruire practica anevoiasa si care presupunea resurse umane si materiale deosebite.

S-a ajuns in situatia in care erau inmatriculati in universitati aproape toti absolventii cu examen de bacalaureat, dintre care, o buna parte,  la 23-24 de ani reveneau in piata muncii, cu timp si bani cheltuiti dar fara vreo  calificare, si luau totul de la zero. Ca piata muncii nu tine cont de dorintele si sperantele de marire, imbogatire si boierie ale elevilor si parintilor. Asa se face ca avem taximetristi cu 2-3 facultati (doar cu numele facultati), instalatori, vanzatoare si muncitori titrati.

In pierdere a iesit piata muncii, pentru ca dupa o perioada de reasezare a economiei au inceput sa se caute iarasi sudori, mecanici de intretinere pentru masini si utilaje, constructori, lucratori in servicii diverse. Doar ca astfel de meseriasi nu mai pregateste aproape nimeni. Sudorii sunt mai rari ca IT-istii Iar productivitatea si atractivitatea unei economii depind esential de calitatea sistemelor de formare profesionala si educatie. Ca niciun investitor nu-si aduce banii intr-o tara in care nu gaseste sudori, mecanici, instalatori, zidari, etc.

Iata situatia pe piata joburilor din ultima saptamana.

In evidenţele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) sunt înregistrate 5. 809 locuri de muncă, în perioada 2 – 8 decembrie 2011. La nivel naţional, pentru persoanele cu studii superioare sunt oferite 458 locuri de muncă, adica aproape 8%.

Pentru studii medii, profesionale şi lucrători necalificaţi sunt disponibile 5.351 locuri de muncă, dintre care:

• confecţioner-asamblor articole din textile – 704;
• operator confecţioner în industria de îmbrăcăminte-ţesături, tricotaje, mat. sintetice – 443;
• muncitor necalificat in industria confectiilor – 393;
• vânzător- 176;
• lucrător comercial- 141;
• agent securitate- 131;
• muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor- 101;

Aici suntem acum. Doar 8% joburi pentru cei cu studii superioare.


Citeste tot articolul si coenteaza pe Contributors.ro














1021 vizualizari

In cazul unui ordin de mobilizare pentru cetatenii romani, ati raspunde chemarii la arme?
(Un singur răspuns posibil)
  • Da
  • Depinde de situatie
  • Nu
  • Nu stiu / Nu raspund



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Sâmbătă