Dupa demiterea lui Mubarak, puterea a trecut in mainile unui Consiliu Suprem al Armatei (de fapt o junta), compusa din 21 de ofiteri superiori, 15 indentificati public prin nume si rang, alti 5 nu. Conducerea executiva este de facto in mana a cinci ofiteri superiori. Primul intre egali este Mohamed Hussein Tantawi (76 de ani), urmeaza Sami Hafez Anan (63 de ani), Mohab Mamish (63 de ani), Reda Mahmoud Hafez Mohamed (59 de ani) si Abd El Aziz Seif-Eldeen (62 de ani). Intr-un articol pe care l-am scris inaintea rasturnarii lui Mubarak (pe data de 12/02/2011 – “Mubarak, ultimul Faraon?”) am prezis ierarhia in frunte cu Tantawi si i-am numit si urmasul – Sami Hafez Anan. Deci totul a evoluat pana acum conform unor predictii pe care eu le-am socotit normale si anticipabile.
Problemele cu care se confrunta junta nu prea au fost gandite sau nu au fost gandite suficient de eficient. Opozitia democrata, faramitata si plina de conflicte nu are nici o sansa impotriva curentului religios reprezentat de Fratii Musulmani si de partidele religioase acolite. Singura sansa a unui Egipt democratic o reprezinta gruparile politice afiliate Asociatiei Nationale pentru Schimbare (National Association for Change), grupate in jurul lui Mohamed El Baradei, laureat al Premiului Nobel pentru pace din 2005, fostul Presedinte al Agentiei Internationale a Energiei Atomice (IAEA), ale carui sanse s-au diminuat profund, in special din cauza lipsei lui de carisma si faptului ca nu atrage multimi.
Egiptul este statul cu cea mai numeroasa populatie araba din lume – cam 80-81 de milioane de locuitori. Cairo, capitala statului, numara 11 milioane de locuitori, cu o densitate de 17,190 de locuitori pe km patrat ( Bucurestiul are cam jumatate din Cairo – 8,510 de locuitori pe km patrat). Oricine a vizitat orasul stie ca acest oras este o “minune” de transport urban. Cand vorbesc de “minune” ma refer bineinteles ca este o minune sa ajungi dintr-un loc la altul intr-un timp util. PIB-ul Egiptului este de 2.892 USD per locuitor ( Comparativ, al Romaniei este de 8.666 per locuitor) – datele mentionate sunt citate din IMF-World Economic Outlook Database-September 2011. Din punct de vedere religios, 90% din populatia Egiptului se declara musulmani – alte 10% se declara crestini. Situatia este probabil diferita avand in vedere restrictiile de care au avut parte crestinii sub toate guvernarile egiptene, probabil din toate timpurile.
Economia Egiptului se bazeaza preponderent pe agricultura, rezerve recente de gaze si petrol (descoperite de Israel) din Sinai si turism. Cam 3 milioane de egipteni locuiesc si lucreaza in afara granitelor tarii (majoritatea in tarile bogate din Peninsula Araba) si contribuie cu 6-7 miliarde de USD anual la economia tarii. Aproximativ 40% din populatia Egiptului este considerata saraca, conform standardelor lor si traiesc cu mai putin de 4 USD pe zi. De la inceputul “Primaverii Arabe”, investitiile straine au incetat in totalitate, numarul turistilor a scazut cu mai mult de 58% si din cauza actelor deroriste din Nordul Sinaiului exportul de petrol si gaze a scazut dramatic, bineinteles inclusiv si incasarile. O sursă importantă de venituri este si asa-numita “pensie a lui David”, referire la ajutorul financiar pe care Statele Unite îl acordă anual tării, ca urmare a încheierii păcii la Camp David în 1978 – alte două miliarde de dolari anual, desi ajutorul american depăseste cel mai adesea această cifră. Acest ajutor esential, in special pentru armata egipteana, este pereclitat de animozitatile dintre “revoltatii egipteni”, in special cei islamisti, care doresc ruperea tratatului de pace cu Israelul, care ar detemina (prin lege votata de Senatul SUA) intreruperea imediata a acestor ajutoare. Acum o saptamana, Guvernul provizoriu Egiptean a solicitat un imprumut de 3 miliarde de USD de la FMI si a vandut bonuri de trezorerie in valoare (bonds) de 330 de milioane USD pe o perioada scurta, la un nivel de 14,7% dobanda.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
