O remarca a presedintelui Basescu, (aici), din care rezulta ca statul nu poate sustine un deficit financiar de 3%, mi-a amintit cruciada pe care a inceput-o presedintele pentru reducerea cheltuielilor de intretinere a statului. De care se pare a uitat cu totul.
Ca PDL a abandonat lupta pentru reducerea cheltuielilor statului, nu ma mira. Se apropie campania electorala, clientela si primarii PDL trebuie cu totii „miluiti”cu sume cat mai mari, de la bugetul de stat si fondul de rezerva al premierului. Ca sa aduca voturi. Dar ca aceste sume, care nu sunt produse de economia tarii si urmeaza sa fie platite, candva, in viitor, de catre generatiile urmatoare, nu pot fi de acord. Ca pe ele nu le intreaba nimeni daca vor si pot sa plateasca factura traiului nostru de azi. Uneori a exceselor noastre. A faptului ca nu suntem in stare sa ne gestionam existenta in limitele a ce castigam. Pretul pomenilor electorale care usuca bugetul de stat.
Iata o lista sumara a zonelor de unde se pot reduce mult si bine cheltuieli ale statului. Daca n-ar fi de hranit gurile nesatule ale clientelei.
- Reducerea numarului de agentii si ministere. Sa nu-mi spuna cineva ca toate agentiile si directiile generale din ministere sunt necesare. Cu secretari de stat, care presupun secretare, masini, aparat functionaresc. Si care inventeaza aprobari peste aprobari, pun stampile peste stampile, de-am ingrozit investitorii straini cu nivelul birocratiei de la noi. Opt-zece ministere ar fi mai mult decat suficiente, cum se intampla si in alte tari. Acolo cum de functioneaza?
- Inchiderea sau privatizarea companiilor de stat cu pierderi. De ce sa se transfere bani de la bugetul central, si asa sarac, pentru a tine in functie niste mastodonti ineficienti? Trebuiau de mult privatizati, dupa exemplul Apa Nova din Bucuresti, care functioneaza mai bine ca inainte de privatizare. Si n-a murit nimeni.
- De ce nu se desfiinteaza comunele mici, prin comasarea intre ele, astfel incat sa nu mai fie necesare transferuri uriase de la bugetul de stat catre bugetele locale, dincolo de motivatia aducerii de voturi. Aceasta motivatie nu reprezinta interesul general al societatii. In general transferurile catre bugetele locale nu se justifica, pentru ca se adreseaza in principal mentinerii in functie a unui aparat birocratic care mai mult incurca. Normal ar fi ca fiecare comunitate sa-si ia soarta in propriile maini, sa aiba traiul pe care-l merita, pe care si-l doreste si in care investeste.Nu din banii bugetului central, ci din propriile resurse.
- Risipa din sanatate si, in general, din sistemele bugetare, se putea rezolva simplu prin alocari transparente, functie de criterii bine stabilite: numar de elevi, de bolnavi, de cetateni, etc. In interiorul acestor alocari fiecare institutie se gospodareste, isi calibreaza salariile dupa principiul „mai putini salariati, mai multa munca, salarii mai mari”. In educatie, de exemplu, exista baza legala pentru aplicarea principiului finantarii per capita, inca din 2011, dar a fost amanata in mod nejustificat pentru 2012. Salarizarea bugetarilor dupa alte criterii decat eficienta economica si a performantelor si rezultatelor muncii a fost o eroare majora, pe care o platim acum. Trebuie trecut la spargerea Casei Nationale de Sanatate intr-un numar de case mai mici, private, care sa intre in competitie.
- Nu exista implementat un sistem de evaluare, analize si raportari postfinantare, de terta parte, realizate de experti independenti, eventual din tari UE. Pentru a opri risipa incredibila care se face cu ocazia achizitiilor publice, in care tot clientela politica este favorizata. Ca de asta doreste opozitia sa ajunga putere, adica la achizitii publice. De asta avem deficite bugetare mari.
- In schimb, datorita coruptiei endemice din Ministerul de Interne, statul nu poate stapani evaziunea fiscala din agricultura, mafia din alcool, transporturi, etc. Este adevarat ca autoconformarea voluntara ar rezolva problema, dar unde sunt masurile care sa stimuleze o astfel de autoconformare? Unde sunt masurile sanctionatorii exceptionale care sa descurajeze evaziunea?
- Pentru lipsa de eficienta in atragerea investitorilor si a fondurilor structurale, orice guvern responsabil si respectabil si-ar fi dat de mult demisia. Nu si guvernul Boc.
- Reducerea, chiar si prin lege, a numarului de parlamentari la 300.
- Reducerea, prin bugetul de stat, a sumelor imense destinate SRI, SIE, STS si altele, care nu se mai justifica de cand suntem sub umbrela NATO.
- Legile asistentei sociale zac netrecute prin Senat, din lipsa cvorumului pe care coalitia de guvernare nu-l asigura, desi asistenta sociala inghite nejustificat miliarde si miliarde de euro.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
