… pare paradoxal, dar nu e. Pentru a discuta ideologic, trebuie sa te detasezi de ideologie. De reusit nu vei reusi nicodata – visul weberian (sau hobbesian) al unei stiinte politice “value-free” echivaleaza cu saritul peste propria umbra – dar asta nu inseamna ca nu te poti stradui. Asa ca va rog sa va uitati pentru moment simpatiile USL-iste, PDL-iste sau Nou Republicaniste (sic!) si incercati sa priviti obiectiv scena ideologica. Ideologica, am spus, nu politica. Scena politica e jalnica. Prin contrast, scena ideologica incepe sa dea semne imbucuratoare. Atat la dreapta, cat si la stanga. In ambele tabere au aparut oameni dispusi sa incerce imposibilul: discutia ideologiilor de pe pozitii non-ideologice. Oameni care incearca macar sa-si critice adversarii de idei pe baza unor argumente rationale, chestionand asumptiile initiale de la care porneste constructia ideologica, s.a.m.d. Rezultatele sunt – dupa cum era de asteptat – amestecate. Dar sunt – ceea ce nu se poate spune cand vorbim despre clasa politica, unde rezultatele sunt mirifice, sublime, dar lipsesc cu desavarsire.
O diferenta, insa, intre cele doua tabere, dupa cum am mai observat, exista.
“Tabara dreptei” (s-o numim asa, in lipsa unui termen mai bun) apare fragmentata ideologic intre liberalismul clasic, republicanism, conservatori, crestin-democrati, libertarieni, etc. – o fragmentare reflectata (deformat, fara doar si poate) atat de simpatiile politice (pro- sau anti- Basescu, pro-PDL sau anti-, pro-PNL sau anti-) cat si de canalele de comunicare media (despre cum unele ziare, reviste sau website-uri sunt monopolizate de un curent sau altul am mai tot scris). Aici se inclesteaza orgoliile, aici se practica excomunicarile, aici, de multe ori, discutiile tind sa se rezume la “oglinda, oglinjoara, cine-i cel mai de dreapta din tara?” PDL sau PNL? ISP sau Romania Curata? 22 sau Dilema Veche? EvZ sau Romania Libera? Noua Republica/Madame Blogary sau InLinieDreapta?
“Tabara stangii” pare, la o privire superficiala, ferita de asemenea cutremure interne. [Nota: Cand vorbesc despre "tabara stangii" nu ma refer, de buna seama, la PSD, dupa cum, cand ma refer la "tabara dreptei" nu ma refer nici la PDL si nici la PNL.] Pana acum, diferentele (uneori semnificative) intre partizanii stangii, sunt mai degraba ignorate cu nonsalanta. Varate sub pres. La o privire mai atenta, insa, pe CriticAtac gasesti o larga paleta de “stangisti” – la fel de diversificata precum cea de la dreapta.
Doua explicatii pentru absenta “razboaielor civile” la stanga vin automat in minte: (1) Noua scoala de gandire de stanga nu are nici macar umbra unei reprezentari politice si/sau institutionale (oricat te-ai incapatana, nu-l poti considera pe Vasile Dancu sau Ioan Mircea Pascu, reprezentanti credibili, perceputi ca atare, ai PSD). CriticAtac e ferit asadar deocamdata de ispita politicii practice. In contrapunere, dreapta are – oricat de deformat – multiple posibilitati institutionale de exprimare – si, deci, de corupere. Simplu spus, degeaba se lauda deocamdata noua scoala a stangii ca e mai putin (sau deloc) afectata de coruptia prezenta la dreapta. Daca n-ai fost ispitit, nu inseamna ca esti virtuos. Daca-ti petreci viata pe o insula pustie, nu te poti lauda ca ai ramas virgin. (2) Intervine aici aspectul strategic: traind (pe buna dreptate) cu mentalitatea cetatii asediate, noua stanga evita scoaterea in evidenta a diferentelor din interior. “Suntem prea putini pentru a ne certa intre noi“, pare sa fie explicatia acceptata tacit de colaboratorii CriticAtac (n-am vazut niciodata un colaborator al acestei platforme atacand un alt colaborator; daca mi-a scapat mie, va rog sa ma luminati.)
Obiectiv incercand sa fiu, imi pare ca strategia noii scoli de gandire a dreptei – aceea de a-si confrunta deschis proprii “demoni”, i.e., de a-si pune pe masa diferentele (uneori fundamentale) si de a le discuta in spatiul public – e nu doar mai cinstita, ci si mai benefica pe termen lung decat strategia varatului diferentelor sub covor, practicata la stanga. [Nota: am zis "obiectiv incarcand sa fiu" - asta nu inseamna ca si reusesc sa sar peste propria-mi umbra, de om de dreapta, conservator si republican (in sensul clasic, nu simplist anti-monarhic, al cuvantului).]
Mai bine mai tarziu decat niciodata.
De fapt, cred sincer ca noua stanga ar putea invata cate ceva din greselile post-decembriste ale dreptei. Una dintre probleme majore ale dreptei politice si institutionalizate astazi o reprezinta tocmai absenta unor asemnea discutii clarificatoare, absenta unei asemenea “exorcizari” in perioada de dinaintea institutionalizarii, i.e., a ajungerii dreptei la putere. CDR a fost un esec tocmai din aceasta cauza. Transformarea, fara discutii si fara caraieli, a PD dintr-un partid de stanga intr-unul de dreapta, asisderea. Noua stanga se imbata cu apa rece daca isi imagineaza ca va fi scutita de asemenea probleme in clipa in care i se vor (re)deschide canalele politicii formale si/sau institutionale.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
