Afirmatia din titlu apartine presedintelui Basescu si a fost facuta la Scoala politica a UNPR.
Cotitura in evaluarea invatamantului romanesc a produs-o, de fapt, Comisia prezidentiala condusa de Mircea Miclea, care a pus diagnosticul cu circa doi ani in urma: „invatamantul romesc este ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate”. „Nepotismul, clonarea imposturii pe criterii de „gaşcă”, corupţia sunt fenomene comune în universităţile româneşti”.
Adaug ca structurarea invatamantului preuniversitar, prin eliminarea scolilor profesionale si a scolilor de arte si meserii, a avut drept tinta ca toti elevii, sau aproape toti, sa ajunga sa treaca un bacalaureat prin fraude, pentru a cotiza apoi la fabricile de diplome, spre imbogatirea si fericirea universitarilor, pentru a face sa duduie o afacere de un miliard de euro pe an. Cei aproape un milion de studenti, impartiti pe cinci ani de studii, (trei licenta si doi masterate), dau 200.000, adica exact o serie de clasa a XII-a. Cu alte cuvinte, cam toti absolventii de liceu se regasesc, intr-o forma sau alta, in invatamantul superior. Nu stiu daca acesta trebuie sa fie idealul unei societati.
Rezultatele de la bacalaureatul din vara aceasta reprezinta cea mai buna demonstratie pentru afirmatiile de mai sus. In realitate ele sunt chiar mai proaste. Mai mult de 30-35% dintre elevi n-ar fi luat, pe forte proprii, bacalaureatul, cumuland ambele sesiuni.
S-a creat o prapastie intre structura invatamantului si piata muncii, pentru ca 80-90% din joburile aflate in piata muncii nu se adreseaza absolventilor de invatamant superior, ci „meseriasilor”, celor care stiu sa lucreze ceva concret, in servicii sau industrie.
Aceasta este acuza pe care presedintele o aduce invatamantului si pe buna dreptate. De calitatea serviciilor de educatie si formare profesionala depind productivitatea si atractivitatea economiei romanesti.
Cum iesim din aceasta situatie catastrofala?
Aceasta mi se pare problema esentiala acum. Avem Legea Educatiei Nationale (LEN), care se implementeaza etapizat, oricat si-ar dori unii sau altii sa intre mai repede in vigoare toate prevederile sale. S-a elaborat o parte din legislatia secundara, mai ales pentru invatamantul superior, s-a realizat clasificarea universitatilor, urmeaza ierarhizarea programelor de studii din universitar.
Sistemul opune inca o rezistenta uriasa, incremenit in tiparele anterioare anului 1990 si care incearca cu disperare sa-si conserve privilegiile si oportunitatile de imbogatire, indiferent la viitorul economic si social al tarii. Mai grav, opozitia politicianista nu pridideste sa exploateze electoral situatia creata de evenimentele provocate de criza economica si salarizarea deficitara, inducand personalului din educatie ideea revoltelor si sabotarii eforturilor de modernizare.
Ministrul Funeriu are cateva atuuri in aceasta lupta inegala, pentru modernizarea si reformarea educatiei: este sustinut de premier si presedinte, a reusit sa atraga de partea sa o mare parte din masa de profesori, inspectori, directori, participanti la examenul de bacalaureat din anul acesta, nu este prizonierul clanurilor universitare, stie cum functioneaza educatia in tari cu traditie, e suficient de incapatanat sa reziste presiunilor venite inclusiv din propriul partid.
Toate acestea le-am mai scris, articolul de fata vrea sa atraga atentia asupra unor aspecte esentiale in evolutia in continuare a procesului de reforma si modernizare a educatiei.
Finantarea
Oricati bani am baga in educatie, 6, 7, 8% din PIB, nu se va schimba nimic daca nu aplicam simultan mecanisme si proceduri de masurare a randamentului, a eficientei si corectitudinii cheltuirii acestor bani. Nimeni nu s-a preocupat si nu se preocupa de aceste aspecte.
O mare parte din bani merge spre salarizarea cadrelor didactice si personalului din invatamant. Doar ca invatamantul a ajuns locul in care nimeni nu da socoteala de nimic. Muncesti sau nu muncesti, acelasi salariu primesti. Functioneaza principiul capitalist, altminteri sanatos, al foloaselor maxime cu eforturi minime. Dar daca nu este acompaniat de evaluarea exacta a performantei si rezultatelor muncii, ca in privat, se transforma intr-o metoda de a obtine foloase fara munca.
Legea salarizarii bugetarilor pacatuieste grav prin accea ca nu leaga salarizarea de performanta si rezultatele muncii, ci doar de grade de vechime, conditii nici necesare nici suficiente pentru prestatii de calitate, asa cum vedem in firmele private in care manageri de 30 de ani dau rezultate spectaculoase. Poate in alte tari functioneaza, dar nu in societatea noastra, in care 45 de ani de comunism si inca 21 de semicomunism au alterat grav cultul muncii si al lucrului bine facut, daca vor fi existand vreodata. Pentru a le crea sau recrea, nu exista decat o solutie: legarea stricta, la sange, a salarizarii bugetarilor de performanta si rezultate. Altfel, dam salarii egale in sectorul bugetar si celor care muncesc cu daruire si celor care taie frunza la caini. Un factor demotivant extrem de puternic si agresiv. De ce as munci performant, daca alti colegi de cancelarie, care nu fac mai nimic, iau salarii egale sau mai mari decat al meu?
Mi se tot replica ca e greu sa evaluezi performanta profesorilor. Nu este greu de loc. Se pot pune in functie aplicatii informatice puternice, care, pe baza unor bazine de itemi unici la nivel de tara, sa evalueze elevii la inceput si sfarsit de an scolar, cu teste grila similare dar neidentice, cu corectare de asemeni informatica. Diferenta intre mediile statistice de sfarsit si inceput de an scolar reprezinta progresul scolar al elevilor. Pe baza carora se evalueaza si salarizeaza personalul didactic, managerii, inspectorii. Aceasta fiind si procedura de evaluare sumativa, standardizata, asteptata de mult timp.
Banii dati pe infrastructura scolara nu sunt verificati si evaluati prin raportari postfinantare. Nu exista asa ceva, nu exista rapoarte pe fiecare obiectiv, cand incepe, cand se termina, cu ce costuri, cu ce acte aditionale de suplimentare a costurilor, totul pluteste intr-o ceata interesata. Actualul guvern, care se lauda ca guverneaza altfel decat precedentele, nu a facut si nu face nimic sa schimbe lucrurile. Pentru ca una este sa pui termopane intr-o scoala rurala, toalete si incalzire cu 50.000 de euro, si alte cu 5 milioane de euro. Nu vad decat o explicatie, valabila si pentru actuala putere: banii cheltuiti se dijmuiesc intre firma prestatoare, primar sau ordonatori de credite si pusculita de partid, pentru campaniile electorale. Mi se tot spune ca e o naivitate sa cer o schimbare de paradigma, dar ma incapatanez sa cred ca daca din ce in ce mai multi suntem constienti de aceste aspecte, ii putem sanctiona la vot.
Un ultim exemplu de alocare discretionara si inoportuna. Elena Udrea a alocat primarului Poteras (trimis im judecata de DNA), 15 milioane de euro pentru parcul Moghioros, care arata si acum splendid, in loc sa faca o pasarela pentru traversarea centurii Bucurestiului la Domnesti, circulatia in zona fiind un calvar. Are legatura cu campania electorala? Bineinteles. Din toate punctele de vedere.
Noul curriculum scolar
Intarzie foarte mult. Anul acesta clasa a V-a merge pe noua structura de invatamant, pe noua clase obligatorii, dar cu vechiul curriculum. Exista insa o procedura extrem de simpla, pentru a avea un nou curriculum in cateva luni. Un concurs national adresat cadrelor didactice care doresc sa se implice, ministerului revenindu-i doar rolul de a elabora caietul de sarcini. Lucrarile castigatorilor dar si celelalte, devin o baza de informatii uriasa, ce poate fi folosita pentru elaborarea in scurt timp a planurilor cadru de invatamant, a curriculelor pe discipline, astfel inacat anul scolar urmator sa gaseasca la clasele de inceput de ciclu un nou curriculum scolar.
Citeste tot articolul si comenteaza pe
