Buna dimineata BNR

de Radu Golban     HotNews.ro
Miercuri, 7 septembrie 2011, 17:58 Actualitate | Opinii

Radu Golban
Foto: Arhiva personala
Măsurile de restricţionare a creditării in valută anunţate de BNR au venit cu doi ani întârziere. Germania, Franţa, Elveţia, Austria sunt doar câteva exemple de ţări care au limitat creditarea exclusiv la moneda proprie deja cu mulţi ani în urmă. România de ce nu a urmat exemplul acestora mai din timp protejând creditorii? Politica BNR-ului a servit intereselor naţionale sau intereselor bancherilor străini? Interzicerea creditării în euro ar avea doar efecte pozitive pentru România.

Oricine poate să aprecieze măsura în care s-a realizat obiectivul BNR ştiind că volumul creditelor nu a putut fi controlat (supraîndatorarea subjugându-ne financiar şi economic); nu există reglementări clare (eventual limitări) în ceea ce priveşte moneda de creditare (băncile străine oferind necontrolat credite preponderent în monedă străină pentru a fi în propriul lor avantaj, favorizând supraîndatorarea); rata dobânzii a favorizat supracreditarea şi a descurajat economisirea (departe de a fi în acord cu nevoia de refinanţare a economiei). Astăzi leul este „protejat” de BNR (în sensul că este menţinut la un curs artificial), departe de a fi în acord cu starea economiei româneşti. Asumarea obiectivului de ţintire a inflaţiei de către BNR ar fi trebuit corelat cu un nivel minim de creştere economică, aceasta deoarece obiectivele politicilor macroeconomice nu trebuie văzute individual, ci într-o interdependenţă firească; privind doar în „curtea” BNR-ului marea majoritate a observatorilor sunt tentaţi să elogieze meritele acestei instituţii, dar privind economia românească în ansamblu puţini sunt cei care au curajul să-i impute nerealizările şi să-i aloce partea sa de vină. 

  • Marea majoritate a relaţiilor comerciale interne au preluat euro ca monedă de referinţă
Marea majoritate a relaţiilor comerciale interne au preluat euro ca monedă de referinţă. Astfel, preţul combustibililor, preţul produselor alimentare sau nealimentare, tarifele aferente utilităţilor casnice, tarifele serviciilor telefonice etc. variază în funcţie de cursul „oficial” leu/euro. Problema se acutizează în condiţiile în care cursul oficial nu este nici pe departe un curs real, purtând încă amprenta intervenţiilor BNR-ului. Situaţia se concretizează în practicarea unui curs valutar favorabil pentru furnizorii de servicii, bunuri de consum, curent, gaz, apa etc. (permiţându-le acestora să crească preţurile ori de câte ori leul pierde în faţa monedei europene, dar neobligându-i să diminueze preţurile atunci când leul câştigă în faţa monedei europene). Astfel, am putea afirma că stabilirea cursului se „mută” de la bursa de valori pe piaţa tranzacţiilor comerciale interne; mai mult, prin stabilirea preţurilor pe baza cursului leu/euro (deşi plăţile se realizează în lei) costurile aferente fluctuaţiilor valutare (incluzând riscurile valutare) sunt transferate în buzunarul românului (pentru simplu fapt că este consumator final al unor produse achiziţionate de pe piaţa internă, dar al căror preţ este stabilit în funcţie de euro).

În al doilea rând, trebuie puse în balanţă avantajele şi dezavantajele creditării în monedă străină şi măsura în care această creditare este manevrată (prin reglementări specifice) de o aşa manieră încât să susţină economia românească (creditare derulată – culmea! – aproape în totalitate prin bănci cu capital străin). La o analiză atentă se observă că situaţia actuală scurtcircuitează leul în comerţul exterior, făcând ca euro anterior împrumutaţi să fie imediat transferaţi în străinătate pentru plata importurilor. Dacă importurile şi împrumuturile s-ar derula în monedă naţională, datorită deficitului comercial cronic al ţării, leul ar fi supus unei deprecieri considerabile, fără intervenţia BNR-ului sau a altor institute bancare. Deoarece deficitul comercial este finanţat în monedă străina, leul este exclus de la acest circuit (limitându-se doar la un circuit închis, parţial, în ţară); situaţia se traduce într-un scenariu deloc favorizant pentru economia românească: venituri exprimate şi încasate în lei, consum în baza unor preţuri stabilite prin raportate la euro.

Logica acestor practici este peremptorie: o depreciere a leului ar îngreuna activitatea monopolistă a furnizorilor (de bunuri sau servicii); apoi, prin decuplarea comerţului exterior de leu, cursul de schimb este unul ţinut artificial la un nivel „politic”. În fond, problema diferenţei între dobânda nominală aferentă creditelor contractare în euro şi dobânda aferentă creditelor contractare în lei pare a fi doar un miraj. Mult mai importantă este dobânda reală care, pentru creditele contractate în euro, este chiar mai mare decât în cazul creditelor contractate în lei. Din păcate atenţia consumatorului este focalizată doar asupra dobânzii nominale. Având în centru discuţiei rata dobânzii, se impune a fi apreciată politica BNR privind rata dobânzii.
  • "Scurtcircuitarea” leului duce şi la o diminuare a venitului de segniorage deoarece creditele sunt în moneda străina şi nu în lei
Deşi s-au trasat linii directoare privind evoluţia şi nivelul ratei dobânzii, acestea au rămas doar pe hârtie deoarece creditarea internă s-a realizat tot după propriul interes al băncilor comerciale. Dincolo de nivelul de referinţă al ratei dobânzii stabilit de BNR, acestea şi-au impus comisioane care să le asigure câştiguri mai mult decât îndestulătoare. Astfel, efortul BNR-ului de a impune o rată a dobânzii care să asigure o refinanţare rezonabilă (atât a economiei, cât şi a populaţiei) a fost spulberat de băncile comerciale. Deşi tardiv, ne putem întreba cui i se poate imputa această situaţie (BNR-ului, băncilor comerciale sau solicitantului de credite care a preferat un credit în monedă străină pentru simplu fapt că i s-a părut mai ieftin la prima vedere); fireşte, BNR-ului deoarece nu a luat toate măsurile necesare în zona sa de influenţă; băncile comerciale nu au făcut decât să speculeze carenţa de reglementare a autorităţii monetare; solicitanţii de credite, presaţi de nevoia acută de finanţare, nu pot avea o gândire atât de complexă încât să conştientizeze dezavantajele creditării în monedă străină a economiei naţionale şi să pună mai presus de interesul propriu interesul naţional.

Un alt factor problematic, deşi are o rezonanţă economică mult mai mică, este că "scurtcircuitarea” leului duce şi la o diminuare a venitului de segniorage deoarece creditele sunt în moneda străina şi nu în lei. Pentru o înţelegere mai facilă a situaţiei propun următoarea substituţie: ce s-ar mai întâmpla dacă toţi fumătorii din România ar consuma doar produse aduse din afara ţării?; logic, aceştia ar deveni plătitori de accize pentru un alt stat, iar statul român n-ar mai încasa venituri pe seama acestui instrument fiscal; din fericire, în domeniul fiscal se pare că decidenţii au fost mai „patrioţi”. Revenind la aspectul care ne preocupă, aşi putea spune chiar că însăşi BNR se privează singură de controlul propriei monede, tolerând un astfel de statut preferenţial în propria sfera de influenţă. Asumarea unui obiectiv (definit generic „ţintirea inflaţiei”) nu este suficientă dacă nu se iau toate măsurile colaterale absolut indispensabile pentru atingerea obiectivului respectiv. La ce foloseşte României menţinerea ratei inflaţiei la un anumit nivel dacă economia este practic ruinată. Revenind la preambulul articolului, se naşte firesc întrebarea: de ce BNR vrea să susţină artificial moneda naţională, fără a o cupla de economia românească?
  • Priorităţile României pot fi formulate astfel: creşterea competitivităţii economice, reducerea balanţei comerciale deficitare şi asigurarea creşterii economice
Ar putea exista avantaje pe urma creditării in lei? O politică exclusivistă de creditare în lei ar duce in condiţiile deficitului comercial la o depreciere a leului, ceea ce ar afecta piaţa valutară şi ar îngreuna activitatea băncilor străine în ţară, obligându-le să suporte costuri suplimentare în eventualitatea unei creditări abuzive a populaţiei; acestea (băncile străine) ar putea fi puse chiar în situaţia de a interveni pe piaţa valutară pentru a sprijini leul tocmai pentru a asigura amortizarea împrumuturilor la un curs favorabil.Atunci când sugerăm o asemenea practică nu ne bazăm doar pe supoziţii logice şi deducţii fireşti, ci avem în vedere şi experienţa altor ţări care au reuşit să se „salveze prin inflaţie”. Atâta timp cât perspectivele integrării României în UEM se îndepărtează odată cu adâncirea crizei, nu înţelegem de ce această soluţie nu a fost pusă deloc în discuţie de către decidenţi. O tergiversare a problemei nu face decât să acutizeze gravitatea situaţiei.

În condiţiile actuale, cetăţeanului de rând i se spune că trebuie sa „strângă cureaua” deoarece aceste măsuri de austeritate vor asigura ieşirea României din criză. Fals! Actuala politică nu face decât să crească şi mai mult gradul de dependenţă (economică şi financiară) faţă de exterior.
Consider că priorităţile României pot fi formulate astfel: creşterea competitivităţii economice, reducerea balanţei comerciale deficitare şi asigurarea creşterii economice. Ancorarea de euro nu oferă o stabilitate monetară, ci antrenează o dependenţă de creditarea externă, creditare care vine la pachet cu bine-cunoscutele criterii de austeritate. Aceste criterii amintesc, oarecum, de timpurile ceauşiste, când tot prin raţionalizarea alimentelor şi a consumului aferent utilităţilor casnice s-a încercat, pe spinarea populaţiei, să se realizeze anumite tranzacţii externe.

Astăzi, sub paravanul democraţiei, se uzitează un vocabular nou în care cuvântul „austeritate” este frecvent uzitat. Dacă în regimul comunist sacrificiul era impus (prin raţionalizarea alimentelor şi limitarea furnizării energiei electrice şi a agentului termic între anumite repere orare) astăzi măsurile de austeritate autodetermină limitarea consumului individual din raţiuni de insuficienţă a venitului (care, chiar dacă nu a fost diminuat ca o consecinţă a măsurilor de austeritate impuse, a fost considerabil afectat de nivelul sporit de fiscalitate). Cu alte cuvinte, în regimul anterior sacrificiul era cerut pentru a asigura stingerea anumitor datorii externe (în condiţiile unei balanţe comerciale rezonabile), astăzi sacrificiul este făcut pentru a asigura pata consumului (în condiţiile unui deficit comercial cronic, diminuând progresiv şansele de redresare).

Tocmai această austeritate are menirea de a menţine România într-o stare de dependenţă faţă de creditele externe pentru a finanţa (culmea!) comerţul exterior. Oare acesta să fie rostul sacrificiilor ţării, respectiv, finanţarea produselor de consum străine, dezindustrializarea ţării şi devastarea agriculturii?
  • Actuala politică îndepărtează perspectivele de introducere a monedei unice europene, urmărind ca România să fie – în continuare – o bună piaţă de desfacere
Analizând integrator întreaga problematică se poate lesne înţelege că nu există nici o dovadă empirică, validă, că un anumit nivel al PIB-ului sau al inflaţiei ar avea efecte favorabile pentru creşterea sau stabilitatea economică. Cifrele sterile care au fost sau sunt impuse de politicieni şi au fost şi sunt preluate ca nişte cutume fără a fi mai bine analizate. Redresarea balanţei comerciale prin deprecierea leului, ar scumpi produsele de la import, ar ieftini forţa de muncă în ţară, ar crea noi locuri de muncă ar spori competitivitatea economică ar atrage noi investitori şi ar avea o contribuţie favorabilă pentru dezvoltarea agriculturii româneşti (chiar dacă adepţii teoriei monetariste nu ar îmbrăţişa pe deplin acest scenariu, considerăm că este cel mai realist şi mai avantajos decât continuarea îndatorării externe).

Concluzionând, se poate spune că cea mai mare îndatorare a cetăţeanului la nivel european este un „merit considerabil” atribuit BNR-ului. Un alt „merit” îl reprezintă regimul privilegiat asigurat băncilor străine şi asigurarea de locuri de muncă în ţările care tratează România ca piaţă de desfacere. 131 de ani de existenţă şi „multă ştiinţa” subliniază deosebitele realizări ale acestei respectabile instituţii care s-a străduit mai mult să-şi construiască o imagine caracter sacrosanct. Estimările privind eventualitatea intrării României în UEM sunt superflue. Oricum, actuala politică îndepărtează perspectivele de introducere a monedei unice europene, urmărind ca România să fie – în continuare – o bună piaţă de desfacere. toate acestea ne determină să provocăm cititorii acestui articol să răspundă la o nouă întrebare: de ce nu schimbă strategia?


Radu Golban este politolog şi jurist, master in studii europene avansate si doctor în ştiinţe economice


Citeste mai multe despre   






















3337 vizualizari

  • +4 (4 voturi)    
    Masurile BNR (Miercuri, 7 septembrie 2011, 18:14)

    Vali [anonim]

    As zice ca preconizatele masuri ale BNR vin cu 5-6 ani intarziere. Daca ar fi fost aplicate astfel in 2005-2006, am fi avut probabil in toti acesti ani o crestere economica mai sanatoasa si cu siguranta convulsii si nemultumire sociala mai mici.
    • 0 (0 voturi)    
      si daca se limita drastic creditarea in valuta (Joi, 8 septembrie 2011, 10:55)

      bancher [anonim] i-a raspuns lui Vali

      inca de acum 5-6 ani, nu ar fi sarit toata lumea in cap-ul BNR-ului sa dea drumul la creditare?? Iti mai amintesti cum aparea dl Bogdan Bagdasar, atunci presedinte BRD pe post, strigand ca BNR are RMO la valuta la nivel de tara africana, si ca e un abuz si ca limiteaza creditarea ?? Altii spuneau ca economia duduie, si avem nevoie de creditare in valuta pt proecte si investitii in euro, etc, etc
      A redus omul nivelul RMO in valutra, a dat drumul la creditare (recomandand totusi imprumuturile in lei), si acum sariti toti ca masura e tardiva? Nu era mai bine sa nu fii dat niciodata drumul la creditarea in valuta, ci numai la cea in RON? Sunt curios oare acum cu ce replici mai veneati.
      Cat despre faptul ca Franta, Italia si Germania au incurajat creditarea creditarea in moneda nationala, e normal sa fie asa: moneda lor este EUR, si o incurajeaza in detrimentul USD>
  • 0 (2 voturi)    
    si noapte buna.. (Miercuri, 7 septembrie 2011, 19:04)

    pehash [utilizator]

    atatea minti luminate dau indicatii, dar nu se baga sa guverneze....
    cand te duci la vot nu vezi nici un radu golban. cum sa-l vezi, cand el este in Elvetia, de unde cauta datoriile istorice ale Germaniei catre Romania, sustinut de Eugen Anca si alti experti din umbra cu relatii la Moscova, care ne mai promit si tezaurul, pentru un comision frumusel.
    • +3 (3 voturi)    
      Vot (Miercuri, 7 septembrie 2011, 19:42)

      Radu Golban [anonim] i-a raspuns lui pehash

      Ai impresia ca prin vot in Romania au fost promovate doar idei bune? "Somn usor" - Iar BNR este dinastic / chiar nu are cu votul nimic de lucru.

      Povestea cu tezaurul si Moscova este afumata - dar inteleg ca la un nivel limitat de informatii ciugulim mereu ceva pe urma acestui mit al suspectari.
      • +1 (1 vot)    
        VOT (Joi, 8 septembrie 2011, 9:55)

        pehash [utilizator] i-a raspuns lui Radu Golban

        am convingerea ca votul este cheia. idei bune au multi, dar sunt prea comozi sa se zbata pentru ele.

        mitul prin definitie porneste de la 'un sambure de adevar', nu?
        • +2 (2 voturi)    
          Nu prin vot ci prin "resetare" (Joi, 8 septembrie 2011, 10:57)

          Radu Golban [anonim] i-a raspuns lui pehash

          Defapt si pe vremea comunismului se mergea la vot; schimbari majore insa nu cred se pot supune la vot ci rezulta mai de graba prin "resetarea" sistemului.

          Aveti impresia ca o campanie electorala este un instrument de triere a ideilor? Recomand ca lectura ceva pe tema matematicii electorale de Borgia sau de Hondt.
          • +1 (1 vot)    
            resetare? (Joi, 8 septembrie 2011, 12:52)

            pehash [utilizator] i-a raspuns lui Radu Golban

            corect, evolutia vine prin educatie, nu din vot. sunt curios cum definiti aceasta resetare intr-o democratie. poate intr-un viitor articol?
    • +1 (3 voturi)    
      nu e politician (Miercuri, 7 septembrie 2011, 20:22)

      adyQ [utilizator] i-a raspuns lui pehash

      ca sa castigi alegeri este nevoie sa fii politician(sa minti frumos) cine crezi ca l-ar vota daca ar veni la tv si l-ar intreba moderatorul: si cat o sa cresteti pensiile? pai nu le cresc ca acuma nu sunt bani....da le crestem peste 5-6 ani cand o sa se simta efectul masurilor economice pe care le vom lua
  • -2 (2 voturi)    
    Really? (Miercuri, 7 septembrie 2011, 19:07)

    DanA. [anonim]

    Germania, Franţa, Elveţia, Austria sunt doar câteva exemple de ţări care au limitat creditarea exclusiv la moneda proprie deja cu mulţi ani în urmă.

    N-as fi crezut, chiar ma gandesc cum ar fi fost ca nemtii sau austriecii sa-si faca un credit in dolari sau in yeni :-)
    • +1 (1 vot)    
      Credite (Joi, 8 septembrie 2011, 8:33)

      Wotan [anonim] i-a raspuns lui DanA.

      Mda, nemtilor, austriecilor si francejilor nu le-a placut nici dalru' si nici ienu'. In schimb le-a placut al dreq CHFu'...De asta ce dzici?
  • +1 (3 voturi)    
    de ce nu schimbăm strategia? (Miercuri, 7 septembrie 2011, 21:31)

    CIA [anonim]

    Simplu: pentru nu se vrea. Isărescu (care a schimbat tabăra în 1990) a secat România cam cât toţi mafioţii politici la un loc. Străinii îl adoră, iar noi l-am făcut academician.
    • -1 (1 vot)    
      Un tribunal al poporului? DA! (Joi, 8 septembrie 2011, 9:10)

      SP [anonim] i-a raspuns lui CIA

      Odata la cateva decenii mai apar si tribunaluri ale poporului; ar fi bine sa mai apara si in Romania...
  • +1 (1 vot)    
    JUMATATI DE MASURA (1) (Miercuri, 7 septembrie 2011, 22:12)

    Orteste [anonim]

    FELICITARI - mi se pare un articol bine echilibrat care prezinta nu numai "beneficiile" politicii BNR ci si tarele ei.

    Pentru inceput - nu imi place ceea ce spui, si financiar nu sunt de acord cu aceste limitari de creditare.

    DAR ... politica protectionista a BNR-ului + EUROIZAREA monedei nationale (prin toate acele facturi, servicii si preturi exprimate in EURO, echivalent in lei) trebuie sa inceteze.

    NU SUNT DE ACORD CU BNR:
    BNR vine si propune JUMATATI DE MASURA, masuri care se vor rasfrange TOT asupra populatiei.

    Pentru un cetatean avem:
    a) intrari /incasari in RON (lei) - salariul
    b) iesiri /cheltuieli in EURO - serviciile, produsele alimentare si nealimentare, etc. sunt in Euro echivalent in lei, ceea ce transpune riscul valutar pe cetatean, nu pe prestatorul de servicii
    c) ROBOR = 5.88, EURIBOR = 1.42, LIBOR (CHF) = 0.05 iar DAE pentru un credit include variatia monedei respective + marja Bancii.

    In plus, la un calcul aferent pentru o suma imprumutata, SUMA TOTALA de returnat in RON este mai mare pentru creditele in moneda nationala decat pentru creditele in alte valute (incluzand achizitia valutei de pe piata reala, la un curs mai mare decat cel al BNR-ului).

    PRACTIC: eu am nevoie de o suma de bani pentru o cheltuiala /produs, iar aceasta suma este in EURO (dupa cum voream mai sus despre euroizarea cheltuielilor).
    Daca fac diferenta intre ROBOR si Euribor/Libor, constat ca din prima eu obtin un credit (in valuta) cu o dobanda DAE mai mica cu MINIM 4% fata de un credit in lei, iar conversia valutara duce la diferente de minim 30EUR in favoarea creditelor in valuta.

    INSA, daca s-ar aplica o politica corecta de legare a RON-ului de puterea economiei romanesti SUNT DE ACORD cu tine --> cursul valutar Eur/Ron s-ar prabusi IAR cei cu credite in EURO vor trece prin aceeasi situatie ca cei imprumutati in CHF (franc elvetian).
    ATUNCI s-ar simti cu adevarat diferenta iar creditele in RON ar fi mult mai avantajoase.
  • +1 (1 vot)    
    JUMATATI DE MASURA (2) (Miercuri, 7 septembrie 2011, 22:26)

    Oreste [anonim]

    CONCLUZIE:
    ------------------
    ORICAND un credit in EURO (care este sustinut de BNR) va fi MULT MAI AVANTAJOS decat un credit in RON (vezi diferenta de minim 4% avantaj la dobanda)
    --> asta pana cand BNR-ul nu va aplica TOATE masurile care se impun, asa cum le-ai enumerat in articol (in loc de JUMATATI de masura) ceea ce va duce la ancorarea leului de economia reala a tarii, deci si de <I>"puterea de cumparare"</I> a cetateanului obisnuit.

    CORECT ESTE: "Imprumuta-te in moneda in care cheltui !!!".

    Vorba: "Imprumuta-te in moneda in care esti platit" este buna cu EXCEPTIA Romaniei !!!
    NOTA: In vest (Danemarca, Germania, Franta, UK, etc.) moneda in care cheltui si toate preturile sunt in moneda nationala, moneda in care esti platit /ai salariul.
    Cum in Romania moneda in care cheltui este EURO iar moneda in care esti platit este RON duce la aceasta mare confuzie in mintea "analistilor economici".
    • 0 (0 voturi)    
      ? (Joi, 8 septembrie 2011, 8:43)

      bref [anonim] i-a raspuns lui Oreste

      oare la creditele in lei nu a crescut dobanda cand euro a trecut de la 3.7 la 4.2 ?
    • 0 (0 voturi)    
      Esti intr-o eroare profunda (Joi, 8 septembrie 2011, 10:14)

      Scippio [anonim] i-a raspuns lui Oreste

      Esti intr-o mare eroare care s-ar justifica, poate, doar daca nu traiesti in Romania si nu esti la curent cu dobanzile la care se dau credite aici.
      Este foarte adevarat ca diferenta intre ROBOR si EURIBOR este de vreo 4 procente numai ca marea porcarie in Romania a fost si este ca diferenta intre DAE la credite similare in lei sau euro n- a fost atat de mare! A fost de doar vreo 1%-2%. Aaa, daca ti-ai fi putut lua credit in euro din alta tara UE si ai fi comparat dobanzile de acolo cu dobanda la un credit in lei luat in Romania diferenta ar fi fost zdrobitoare. Dar diferenta ar fi fost aproape la fel de zdrobitoare si daca ai fi comparat dobanzile la un credit in euro luat in alta tara UE sau luat in Romania de la filialele acelorasi banci. Asa ca pentru bancile straine (si nu numai) a fost o afacere extraordinara sa se finanteze la nivel de EURIBOR si sa dea credite in Romania la nivel de ROBOR plus ceva, dar ramanand totusi cu 1-2% sub dobanda la lei! Si evident ca, date fiind profiturile uriase, nu aveau niciun interes sa dea credite in lei iar oamenii trebuiau convinsi ca in euro este cel mai avantajos. Insa ulterior, variatia cursului leu/euro a anulat acea mica diferenta de dobanzi intre creditele in lei si cele in euro. Gandeste-te cu cat i-a crescut rata cuiva care si-a luat credit in euro la momentul cand 1 euro = 3,2 lei
      • 0 (0 voturi)    
        Scippio --- EROARE, oare???? (Marţi, 13 septembrie 2011, 12:54)

        Oreste [anonim] i-a raspuns lui Scippio

        @Scippio - Nu am mai urmarit topicul si nu stiu daca vei mai vedea raspunsul.

        Vad ca esti de acord cu mine ca diferentele dintre ROBOR si EURIBOR (studiu facut in timp: 2006-2011) este de 4% sau chiar si mai mult.

        Cum la aceasta se mai adauga marja bancii, tu LA CE BANCA ti-ai fi luat un credit?
        La o banca in care marja bancii era fixata la 5-5.5% sau unul in care marja bancii era 7.5% ??

        Una peste alta, nu vad de unde scoti tu ca diferenta DAE la credite intre RON si Euro ajungea doar la 1-2% ??!!
        Te rog sa vii cu EXEMPLE!

        INSA, trebuie sa omiti perioadele promotionale (de cate 6-12 luni) oferite de diverse banci la credite. Tu cand ti-ai luat un credit, in mod sigur nu l-ai luat pe 6-12 luni (iar daca este asa, atunci asta este o exceptie care confirma regula ;-) )

        In plus, perioadele in care cotatia Euro a crescut a dus la diferente mai mici la ratele in Eur DOAR pentru 1-2 luni, pana cand s-a ajustat si ROBOR-ul a.i. bancile au adus lucrurile pe fagasul lor "normal" (sic!)
  • 0 (0 voturi)    
    euro (Joi, 8 septembrie 2011, 8:34)

    so [anonim]

    Mi s-ar parea o masura de bun simt si eliminarea facturarii in euro!(vezi orange , vodafone, firme de leasing de masini , etc)! ce ziceti d-lor de la BNR?
    • 0 (0 voturi)    
      SOMNUL dulce al BNR-ului (Marţi, 13 septembrie 2011, 12:57)

      Oreste [anonim] i-a raspuns lui so

      Pai cine crezi ca ar trebui sa ia atitudine in aceasta problema????

      Unul dintre actorii important care poate face ceva este ... (ai ghicit) BNR !!!! Impreuna cu al sau Mugur Isarescu.

      INSA< in timp ce aici Mugurelul nostru doarme (prietenii stiu de ce), el este INSA foarte ACTIV si VOCAL cand e vorba de ORDONANTA 50 (eliminarea comisioanelor abuzive la vechile credite) si apara bancile sa nu "dea faliment" (a se citi, sa nu isi reduca profiturile) !!!

      In rest, Mugurel e un guvernator bun, NUMA ca pentru tara (nivel politic) si banci - nu pentru oameni!!!
  • 0 (0 voturi)    
    Sa vedem mutarea Guvernului (Joi, 8 septembrie 2011, 8:58)

    RazvanB [anonim]

    Dupa aceste masuri ale BNR merita sa vedem ce va face Guvernul. Daca va reduce la jumatate (30.000 EUR) plafonul la Prima Casa inseamna ca sunt solidari cu BNR, iar daca nu, atunci inseamna ca masurile BNR sunt "apa de ploaie" iar Guvernul pune "bete in roate" in continuare.

    Limitarea creditarii trebuia facuta de mult, dar niciodata nu e prea tarziu, insa grosul "derapajelor" existente sunt date de programul Prima Casa, asa incat fara masuri similare pentru PC4 situatia nu se va schimba aproape deloc, ba - mai mult - aceste masuri vor arunca eventualii inconstienti (care-si doresc o casa dar nu-si permit) direct in bratele PC4 pentru ca acum nu vor mai fi eligibili pentru celelalte forme de creditare.

    In aceste conditii limitarea creditarii pentru restul instrumentelor in afara de PC4 nu este decat un lobby "pe fatza" pentru acest program care mentine artificial preturile ridicate la imobiliare.

    Politicienii din Guvern si BNR lucreaza impreuna pentru "imobiliarii" care nu reusesc sa-si mai vanda spatiile construite la preturile uriase.

    Scor in aceasta runda:
    Mafia imobiliara 1 - Poporul 0
  • 0 (0 voturi)    
    FELICITARI (Joi, 8 septembrie 2011, 9:28)

    i - conomics [anonim]

    FELICITARI.... Un articol foarte bine fundamentat. Nu sunt de acord cu inflatia folosita ca masura de remediere a economiei, din pacate este un lucru inevitabil ca urmare a greselelor BNR.

    Sper ca comisia parlamentara ce se ocupa de supravegherea activitatii BNR sa ia seama de cele intiamplate si sa actioneze astfel incat sa nu se mai repete greseli de acest gen.
  • +1 (1 vot)    
    articolul dlui golban (Joi, 8 septembrie 2011, 10:12)

    christian mititelu [anonim]

    Excelentă şi pertinentă analiză.
    Sperăm că va declanşa o dezbatere, mult amânată cu concursul presei.
    Felicitări autorului şi celor care îi găzduiesc argumentele.
    C. Mititelu
  • 0 (0 voturi)    
    15-25% vs 7-10% acum 3 ani (Joi, 8 septembrie 2011, 11:21)

    max [anonim]

    Voi pe ce lume traiti?
    Toata teoria ar fi buna, daca nu ar fi practica si bancile noastre.
    O prietena a avut acum vreo 2 ani si ceva-3 credit de nevoi personale la BRD si i-au marit dobanda de la 15% la 20 si apoi 25% DAE. Pe atunci se dadea dobanda la depozite si 15%, si inflatia era vreo 6-7% cred, nu stiu exact. Eu plateam 4.5% + EURIBOR.
    A avut noroc ca a putut sa faca refinantare cu un credit in EUR la 7.5% DAE.
    Cum e mai bine?
    Sa nu mai vorbim de cei care au venituri in EUR.
  • 0 (0 voturi)    
    care e dobinda reala ? (Joi, 8 septembrie 2011, 19:06)

    danarad [anonim]

    recunosc nu sint din domeniu,dar intreb si eu,asa ca prostu; care e dobinda reala la lei, am luat un credit de n.v. pe cinci ani(mai am doar vreo sase rate),dar cind am adunat toate ratele,surpriza! suma imprumutata se dublase,am luat cinci lei,si la final am dau zece inapoi.nu e mai corect sa fi scris de la inceput, fara comisioane si alti termeni bancari, ca dobinda e suta la suta ?
  • 0 (0 voturi)    
    Felicitari pentru articol (Joi, 8 septembrie 2011, 20:45)

    vali [anonim]

    Ar fi fost insa loc macar pentru cateva randuri dedicate pietei monetare din Romania, nu numai celei valutare. Pe piata valutara, BNR-ul este un jucator mare, dar adevarul este ca nu poate tine piept unui trend, poate numai sa il atenueze. Pe piata moentara insa, ei ar fi putut crea o piata adevarata de lei, asa cum este in Polonia cu zlotii. Daca pe curs pot interveni numai pentru a ii mai calma evolutia, pe dobanzi nimic nu ii putea opri. Au la indemana operatiunile de piata si toate celelalte instrumente si masuri (facilitati de depozit, de creditare, rezerve minime etc.) prin care puteau pune in miscare creditarea in lei. Ce i-a oprit? Inflatia mare (de care sunt responsabili direct) si zic eu insuficienta pregatire sau cunoastere a pietelor financiare moderne. Nu cred ca vreun membru al CA, inclusiv dl.Guvernator si-a dat vreun test in piete vreodata, sau a tranzactionat vreodata ceva. Numai cu teorii din carti e greu...
  • 0 (0 voturi)    
    Felicitari pentru articol!!! (Duminică, 6 noiembrie 2011, 8:35)

    Claudiu D [anonim]

    Felicitari pentru articol!!!


Abonare la comentarii cu RSS





Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version