Intr-o economie dezvoltata, salariul minim ar trebui sa aiba doar un singur rol, de protectie sociala. Dar, intr-o economie normala, salariul minim este de multe ori prea putin relevant, pentru ca minoritatea, si nu majoritatea salariatilor, este eligibila pentru a avea salariul minim.

In Romania, o tara cu o economie aflata inca departe de performantele medii ale zonei europene, salariul minim devine an de an, atunci cand se negociaza intre sindicate, patronate si Guvern, un adevarat subiect national. De fapt, in Romania, salariul minim include o serie intreaga de contradictii care, din pacate, au prea putin de-a face cu asigurarea unui nivel de trai decent.

In multe ramuri, salariul minim este esential pentru toti angajatii, pentru ca salariile personalului calificat sunt legate, printr-un coefficient, chiar de salariul minim. Mai precis, salariul unui sef de sectie se calculeaza plecand de la salariul minim pe ramura inmultit cu o anumita valoare.

In felul acesta, se ajunge ca de stabilirea salariului minim sa depinda banii pe care ii primesc si ceilalti angajati. Faptul in sine este aberrant, pentru ca exclude o negociere individuala care poate sa tina seama de performantele particulare ale unui angajat. Dar, in aceste conditii, pentru sindicate miza salariului minim este enorma.

Ele nu lupta doar pentru protectie sociala ci si pentru salariile tuturor angajatilor dintr-o ramura economica.

Salariul minim reprezinta, de fapt, trei salarii. Unul stipulat prin hotarare de guvern, al doilea negociat la nivel de ramura, iar al treilea, absolut ciudat, pentru salariatii cu studii superioare care ocupa, in mod evident, si o functie care, prin fisa postului, necesita astfel de studii.

Perpetuarea existentei in lege si in contractele colective de munca a celor trei salarii minime ar putea duce la o adevarata catastrofa bugetara. Un tribunal din judetul Gorj a dat castig de cauza unor profesori care primisera salariul minim stabilit prin hotarare de guvern si nu pe cel negociat pe ramura sau cel stabilit pentru salariatii cu studii superioare.

In felul acesta, bugetul de stat este pasibil sa plateasca retroactiv sume importante drept reparatii salariale. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca s-a creat un precedent. In mod normal, incepand cu anul viitor, salariul minim ar trebui sa aiba o singura valoare.

Salariul minim a devenit de importanta maxima pentru bugetul de stat si pentru fisc. De fapt, in spatele stabilirii salariului minim pentru angajatii cu studii superioare, la 880 de lei, stau interesele bugetare. In felul acesta, companiile au fost constranse sa plateasca pentru angajatii cu studii superioare taxe si impozite aferente nivelului salarial respectiv.

Sub masca protejarii salariatilor cu studii superioare, fiscul incerca sa-si puna la adapost venturile. In mod normal, in special dupa decizia tribunalului din Gorj, dar si in spiritul unei economii libere, salariul minim pentru angajatii cu studii superioare nu ar mai trebui sa existe in legislatie.

Salariul minim este legat de diverse plati sociale, precum venitul minim garantat sau alte ajutoare sociale. Logica unei astfel de legaturi ombilicale este una singura: pentru a nu se ajunge in situatia in care o persoana care sta acasa sa castige mai mult decat una care munceste. In felul acesta nu s-ar face altceva decat sa se descurajeze munca.

Daca salariul minim ar fi legat doar in jos (adica de venitul minim garantat), nu si in sus (adica de salariile persoanelor calificate), atunci ar fi cu adevarat importanta si binevenita stradania sindicatelor de a creste salariul minim.

Este clar ca salariul minim se invarteste in jurul a prea multe interese. Din cauza acestui fapt, se abdica de la rolul sau de protectie sociala. O posibila solutie de a scapa de obsesia salariului minim este introducerea platii cu ora, in Codul muncii. Chiar daca nu ar aduce peste noapte modificari radicale, aceasta masura ar purtea fi un prim pas catre flexibilizarea pietei muncii.