Spre deosebire de vechiul Cod al familiei care nu oferea posibilitatea sotului nevinovat sa solicite celuilalt sot o reparare a prejudiciului provocat prin desfacerea casatoriei, actualul Cod civil introduce dreptul la despagubiri de care beneficiaza sotul nevinovat, care a fost prejudiciat prin divort. Dreptul la despagubiri este apreciat ca avand un rol atat preventiv, cat si sanctionator in ceea ce priveste comportamentele neglijente si daunatoare ale sotilor, care in final duc la destramarea relatiilor de casatorie. Despagubirile care se pot solicita in acest temei se acorda separat fata de alte drepturi patrimoniale care pot fi solicitate de sotul interesat in cazul divortului, cum ar fi posibilitatea de a cere partajarea bunurilor comune, dreptul la anularea actelor incheiate in frauda celuilalt sot ori dreptul la pensie de intretinere (care poate apartine, dupa caz, sotului divortat sau copilului minor).
Dreptul la despagubiri este definit de art. 388 C. civ. ca acel drept distinct de dreptul la prestatia compensatorie prevazut la art. 390, prin care "sotul nevinovat, care sufera un prejudiciu prin desfacerea casatoriei, poate cere sotului vinovat sa il despagubeasca", fiind inspirat din legislatia franceza, mai precis dintr-o varianta mai veche a actualului art. 266 din Codul civil francez.
Prestatia compensatorie la care se refera textul citat are o sfera de aplicare practica destul de redusa. Ea are scopul repararii dezechilibrului semnificativ pe care divortul il determina in conditiile de viata ale unuia dintre soti, dar se aplica numai in situatia in care casatoria a durat cel putin 20 de ani.
Asadar, este necesar sa aruncam o privire asupra (i) reglementarii dreptului la despagubire, (ii) conditiilor de exercitare a acestui drept si (iii) modalitatii de acordare a despagubirilor.
Autor: Mihaela Truica, Avocat colaborator al Tuca Zbarcea & Asociatii
Pentru alte detalii: www.noulcodcivil.ro
0
0
