Un proverb spune ca suntem ceea ce mancam. Erau vremuri cand puteam sa descoperim multe caracteristici ale unei persoane, observand alimentele pe care le consuma. Ne puteam forma o idee asupra statutului social, modului de comportament si a ritmului de viata. Existau chiar teorii care incercau sa gaseasca o legatura intre felul nostru de a manca si comportamentul sau psihologia individuala.

UPDATE: Avand in vedere discutiile controversate care au loc pe aceasta tema, Ministerului Agriculturii si Liga Asociatiilor Producatorilor Agricoli din Romania au transmis pozitia lor la biroul deputatului european. Cititi in atasament pozitiile celor doua institutii pe tema alimentelor modificate genetic.

Consum alimentar standardizat

Odata cu modernizarea, se pare ca este din ce in ce mai greu sa aplicam aceasta zicala. Observam zilnic ca meniul nostru este din ce in ce mai putin diversificat. Ritmul de viata ne obliga sa avem doar cateva optiuni alimentare, chiar daca teoretic paleta de unde am avea de ales ar fi mult mai mare. Nu mai exista diferente fundamentale intre alimentatia diferitelor clase sociale. Chiar daca pe planeta sunt aproximativ 50.000 de plante care ar putea fi consumate, 90% din masa noastra de zi cu zi este compusa doar din 15 alimente de baza.

HotNews.ro si europarlamentarul Magor Csibi va propun sa participati la un concurs ale carui premii vor fi patru vizite la Parlamentul European si un stagiu de pregatire la cabinetul sau de europarlamentar. Vor fi premiate eseurile/articolele trimise de cititori la adresa redactie[at]hotnews.ro care vor oferi cele mai pertinente argumente in favoarea sau contra Organismelor Modificate Genetic. Data limita de trimitere a eseurilor este 20 aprilie.

Concurs

Mai mult, daca incercam sa aplicam proverbul „Spune-mi ce mananci ca sa iti spun cine esti” am putea sa intampinam dificultati. In afara alimentatiei, din ce in ce mai putin diversificata, avem si o alta problema. Chiar daca noi consumam doar o mica parte din diversitatea alimentara existenta, am inventat totusi o noua forma de alimente: cele modificate genetic. Astfel, aplicand proverbul, dupa o logica simpla, ar trebui sa ne punem urmatoarea intrebare: daca mancam organisme modificate genetic, devenim si noi o specie de mutanti „naturali”?

Stiu ca intrebarea si comparatia sunt exagerate, dar incercam sa arat ca in viata noastra de zi cu zi a aparut o problema serioasa, care necesita o dezbatere serioasa si mai ales urgenta.

SUA - bastionul Organismelor Modificate Genetic

In SUA, consumatorii au inceput sa se trezeasca abia acum, observand ca deja un procent insemnat din alimentele de pe rafturile supermarket-urilor sunt modificate genetic. Mai mult, lobby-ul in favoarea OMG-urilor este atat de puternic incat abia acum s-a deschis o dezbatere pe etichetarea produselor. Abia acum se pune problema daca sa apara pe produse mentiunea ca acestea contin organisme modificate genetic.

Oare in aceeasi situatie trebuie sa ajungem si noi ca sa ne dam seama ca avem dreptul la o parere? Oare numai cand o sa ne trezim cu lapte sau carne modificate genetic pe rafturile magazinelor o sa incepem sa ne punem intrebari?

Americanilor le place sa spuna ca OMG-urile nu mai sunt o optiune. In SUA intrebarea nu mai e DACA, ci mai degraba CAND? Ma numar printre oamenii care inca cred ca avem o optiune si consider ca aceasta problema merita cel putin o dezbatere, ca sa alegem macar in cunostinta de cauza.

OMG-urile sunt un subiect care, in acest moment, este departe de a fi transat. Sunt argumente din ce in ce mai multe, atat pro, cat si contra. In cunostinta sau necunostinta de cauza, tot mai multe state, companii multinationale si consumatori se pronunta asupra acestui subiect.

Sunt tari si firme care sustin puternic biotehnologia agricola si altele care se declara puternic impotriva. Dar, nu putini, sunt si cei care, deocamdata, asteapta si se abtin ca sa poata sa-si formeze o parere, dupa ce apar informatii suplimentare.

Faptul ca nu avem dovezi suficiente si concludente ca aceste produse ar avea efecte nocive asupra sanatatii noaste ar trebui sa ne linisteasca? Nu stiu in interesul cui ar fi sa se dovedeasca ca o anume industrie cu incasari din ce in ce mai mari este una care pune in pericol sanatatea cetatenilor. Deocamdata, sa ne multumim cu informatiile pe care le avem la dispozitie.

Cat de periculoase sunt OMG-urile?

OMG-urile nu sunt periculoase intr-un mod dovedit asupra sanatatii noastre. Deocamdata, s-a dovedit numai ca au efecte negative asupra sistemului imunitar al animalelor. De exemplu, la sobolani, anumite plante modificate cresc nivelul globulelor albe din sange sau schimba structura celulelor din pancreas si ficat. Este din ce in ce mai clar ca, pe termen lung, plantele modificate genetic pot sa cauzeze reactii si crize alergice puternice.

Trebuie amintit si faptul ca recunoasterea OMG-urilor ca bunuri de consum este departe de a fi o procedura simpla, atat in SUA, cat si in UE. Agentiile responsabile cu acreditarea produselor au dezvoltat niste teste complexe pentru a garanta ca aceste produse nu vor dauna consumatorilor.

In SUA, tocmai au fost recunoscute laptele si carnea provenind de la animale clonate ca alimente sigure pentru consumator. Pe de alta parte, este frapant faptul ca pana la aceasta data, Agentia Europeana pentru Siguranta Alimentelor a recunoscut numai porumbul ca aliment sigur pentru consumul public. Chiar daca avem sau nu incredere in aceste evaluari, noi, europenii, avem un mare avantaj fata de americani.

La nivel comunitar exista reguli de protectie a consumatorului mult mai stricte. In acest fel, noi macar stim daca pe raftul magazinelor noastre sunt alimente modificate genetic. Ramane la latitudinea noastra daca ne lasam sau nu convinsi de argumentele agentiilor de acreditare. Noi decidem daca aceste produse pot sa intre in alimentatia noastra. Sau decizia a fost deja luata pentru noi?

Chiar daca stim care sunt plantele modificate genetic, oare suntem pe deplin informati si despre provenienta carnii animalelor? Stim ca OMG-urile sunt folosite in mare parte si ca mancare pentru animale. Soia modificata genetic a fost, in ultimii ani, un aliment de baza pentru multe din animalele din grajdurile si crescatoriile romanesti.

Romania a fost "poligon de incercare"

Mai mult, Romania s-a aflat printre marii cultivatori de soia modificata genetic, pana cand am inceput negocierile de integrare europeana. Odata cu acest proces, a trebuit sa reducem cultivarea soiei modificate genetic, avand in vedere ca acest produs nu este validat pentru cultivare sau pentru consumul general in UE.

Astfel, se pare ca, indirect, noi am consumat organisme modificate genetic cu mult inainte sa aflam ca acestea exista. Oare nu ar trebui sa avem dreptul ca, in calitate de consumatori, sa ni se precizeze inclusiv hrana cu care animalele au fost crescute de fermieri? Ce ar trebui sa fie prioritar pentru noi? Sa incarcam, din ce in ce mai mult producatorii cu regulamente sau sa acceptam cercetarile actuale, sperand ca nu sunt gresite?

Avem tendinta sa acceptam foarte usor eticheta de "frankenfood" la produsele modificate genetic, fara sa incercam sa ne documentam mai bine. Este la moda sa ne pese de natura, chiar daca in viata noastra de zi cu zi nu facem nici un sacrificiu pentru a reduce actiunile cu efect negativ asupra mediului. Insa, inainte sa spunem un „NU” hotarat OMG-urilor, trebuie sa luam in considerare si alte argumente.

Studiile ne arata ca OMG-urile nu sunt atat de nenaturale pe cat ne place noua sa credem. Tot ce am obtinut in laborator am putea sa obtinem pe cale naturala, dar intr-o perioada mult mai indelungata. Daca comparam ADN-ul din doua mostre, una modificata genetic si una prin selectie, pe cale naturala, nu o sa fim in stare sa spunem care este cea naturala si care este cea modificata genetic.

Pana acum, am incercat sa vorbesc numai din punctul de vedere al consumatorului. Insa, daca ne uitam la cifrele de productivitate, de profit, sau de rezistenta a culturilor, gasim si alte argumente in favoarea OMG-urilor.

Cu siguranta, acest articol nu este menit sa se pronunte asupra unui subiect atat de complicat ca OMG-urile. El incearca sa indice cateva aspecte ale acestei probleme, pentru a trezi interesul, spiritul civic si, poate, implicarea cititorilor. Chiar daca exista argumente pentru ambele parti, consumatorul din Romania are dreptul sa stie ce consuma.

Avem dreptul sa luam decizii documentate. Avem dreptul sa aplicam principiul precautiei si sa asteptam rapoarte mai concludente. Avem dreptul sa spunem nu, chiar daca nu avem nici un argument. Pe langa aceste drepturi, suntem obligati sa dezbatem aceasta problema.

Noi, care ar trebui sa luam decizii in numele consumatorilor, trebuie sa stim ce parere au cetatenii, ONG-urile, dar si organismele de stat despre aceste probleme. Pericolul in sine nu este intrarea OMG-urile pe piata. Problema cea mai mare este luarea unei decizii fara sa punem in balanta toate argumentele pro si contra.

Ministerul Agriculturii si Liga Asociatiilor Producatorilor, de acord cu OMG

Ministerul Agriculturii si Liga Asociatiilor Producatorilor au remis pozitii oficiale privind cultura Organismelor Modificate Genetic, prin care aproba acest tip de cultura atit timp cit studiile nu dovedesc impactul lor negativ asupra mediului.

Magor Csibi este europarlamentar din partea PNL. In virsta de 27 de ani, este cel mai tanar membru al Parlamentului European. Ocupa functia de vice-presedinte al Comisiei pentru Mediu, Sanatate Publica si Siguranta Alimentara din PE.