Am participat ieri la o masa rotunda organizata de Centrul pentru Jurnalism Independent, Hotnews.ro si Fundatia Konrad Adenauer, o dezbatere in concluzia programului “Informare si derapaj in campania electorala”, program care a constat altfel intr-un set de articole publicate de Hotnews, monitorizand modul in care presa a reflectat campania. Despre aceasta masa rotunda puteti citi relatarea Mediafax; dupa cum vedeti, oricat am incercat sa-mi dreg vocea, am ramas mai degraba un spectator tacut. :-)
Am ajuns totusi sa vorbesc, intre altele, despre vestitul “filmulet” in care Traian Basescu apare la un miting din 2004 dand un pumn unui copil. As fi vrut sa spun, apropo de asta, ca el s-a dovedit o arma de campanie extraordinar de eficienta. Ca a reusit sa puna un competitor intr-o serioasa dificultate, ca a reusit sa monopolizeze aproape dezbaterea publica vreme de cateva zile bune.
Ca, dincolo de greselile si excesele celor care au folosit-o, si care probabil ca s-au intors pana la urma in favoarea “victimei” politice, potentialul acestui mod de a face o campanie politica a fost demonstrat cu varf si indesat.
Tinand cont de asta – as mai fi vrut sa spun – ar trebui sa nu “uitam” acest incident, sa-l lasam in urma odata cu campania asta mizerabila din punctul de vedere al comportamentului presei. Ar trebui sa fie un subiect deschis si autenticitatea filmuletului, si faptul ca a fost difuzat, si modul in care a fost difuzat samd; din pricina ca, dupa parerea mea, exista sanse mari sa ne confruntam pe viitor cu episoade similare.
N-am reusit sa spun toate astea, din lipsa de timp si inabilitate in discurs. In loc de asta, am comprimat totul intr-o propozitie mai degraba criptica si dramatica: am spus ca episodul filmuletului respectiv a deschis o cutie a Pandorei.
Cateva ore mai tarziu, a venit o stire: Horia-Roman Patapievici ar fi mentionat in treacat ca presedintele Basescu ar avea o caseta cu Mircea Geoana primind sex oral. Dl Basescu vorbise in campanie despre o caseta compromitatoare pe care ar avea-o despre contra-candidatul sau, si pe care a refuzat sa o foloseasca, fara sa spuna si despre ce era vorba.
De data asta, reprezentantii presedintiei au dezmintit prompt “dezvaluirea” presedintelui ICR, acesta a revenit si a aratat ca, de fapt, a spus ca presedintelui i s-ar fi oferit o astfel de caseta iar dl Basescu a refuzat-o. Dincolo de asta, si episodul “caseta cu Geoana primind sex oral” a acaparat mass-media. Ziare, agentii si jurnale de stiri, toc-souri vorbesc despre caseta respectiva; si tineti cont de doua lucruri: unu, nu mai suntem in campanie electorala si doi, stirea nu ne ofera un singur motiv sa credem ca o astfel de caseta exista, asa cum admite chiar dl Patapievici. …
Insa nu ma indoiesc ca, daca nevoia vreunei campanii politice ar fi indeajuns de mare, o astfel de caseta ar putea fi facuta sa existe, si ne putem inchipui atunci ce ar insemna asta pentru campania respectiva. Ne putem inchipui pentru ca avem un precedent.
In fine, ca sa inchei, subiectul a fost prezentat intr-un toc-sou la Realitatea TV din care am prins doar titlul afisat pe ecran, un titlu pe care-l gasesc foarte nimerit: “Isteria nu s-a terminat”. Ma intreb daca au sesizat auto-ironia. Dnii Dumitrescu si Prelipceanu ce parere au? Da, e foarte probabil ca genul de isterie careia i-au fost autori sa nu se fi terminat odata cu campania asta.
Citeste articolul si pe blogul lui Doc
Docste unul dintre cei sapte cunoscuti comentatori media care au scris despre modul in care mass-media s-a comportat in campania electorala prezidentiala.
