Am aflat-o miercuri seara de la Emil Hurezeanu, care s-a repezit sa-i raspunda lui Alexandru Sassu: daca Realitatea si Antena nu v-ar fi propus dezbaterea publica, TVR n-ar fi facut-o. Altfel spus: ideea unei dezbateri la TVR vine de la televiziunile lui Vantu si Voiculescu. Nu TVR murea de grija unei confruntari intre candidati, ci mogulii care nu mai reusesc sa-i adune pe candidati in studiourile lor. Realitatea si Antenele nu pot oferti garantii ca vor juca fair play, asa ca s-au gandit la un siretlic. Ii atragem la TV, ne bagam acolo moderatorii nostri iar spectacolul il preluam si noi, toata productia fiind pe bani publici.

Asa ceva e greu de conceput in istoria televiziunilor de aiurea: doua posturi particulare de stiri dicteaza politica editoriala a televiziunii publice. Acordul incheiat intre TVR, Antena si Realitatea, prezentat drept istoric, e o mizerie. Adica, de ce televiziunea publica n-ar pretinde exclusivitate asupra dezbaterii?

De ce nu si-ar dori putin rating, avand in vedere ca audienta TVR se prabuseste de la un an la altul? Domnul Sassu se face de ras cand invoca interesul public major ca sa explice infratirea cu Vantu si Voiculescu. TVR a ignorat programatic campania electorala, la fel ca Dinu Patriciu. TVR n-a gasit nici un gram de interes public in prima infruntare dintre doi candidati, cea de la Cluj dintre Crin Antonescu si Traian Basescu.

TVR si-a cedat continutul editorial, produs din bani publici, unor televiziuni private. Unde se mai intampla asta? TVR apeleaza la moderatori de import. De ce mai platim abonament pentru o televiziune cu sute de jurnalisti si angajati?

Televiziunea lui Sassu, ca publica nu mai pare sa fie, n-avea decat sa organizeze dezbaterea intre candidatii cu jurnalistii ei, nu apeland la moderatori de import. N-am chef sa platesc abonament la televiziunea publica sa-i vad tot pe Hurezeanu, tot pe Firea, revarsandu-si obsesiile sau comenzile.

Realitatea si Antena erau libere sa preia ulterior marea confruntare, integral sau pe fragmente, cum aveau chef. Interesul public, cat o mai fi el in campania asta, era la fel de satisfacut.

A nu se intelege ca TVR sub conducerea lui Alexandru Sassu ar fi devenit un fel de BBC. Dimpotriva. Stirile TVR s-au transformat in stirile PSD iar jurnalistii onesti din televiziunea publica s-au revoltat in cateva randuri. Prin urmare, vorbim despre televiziunea publica aflata deja sub control politic total prin intermediul unui fost politruc. Numai ca Alexandru Sassu a reusit mai mult: pe langa anexarea televiziunii publice intreselor PSD, s-a pus si la dispozitia celor doi vestiti moguli.

Partidele politice pot solicita orice: anumiti moderatori, anumite teme, pozitia candidatului in studio si cum sa-i cada lumina pe fata. TVR decide insa cati, in ce format si cu ce moderatori organizeaza dezbaterea. Problema e ca Viorel Hrebenciuc a dictat, Sassu s-a executat.

Hrebenciuc a propus sapte candidati, chemandu-i in ajutorul lui Mircea Geoana pe Vadim Tudor si Gigi Becali. Includerea lor in "liga mare" nu se justifica prin prisma interesului public si indica premeditari evidente. Locul celor doi era langa Ninel Potarca, Ovidiu Iane si Remus Cernea, fiind lideri de partide neparlamentare.

In zilele evenimentelor din decembrie '89 si ceva vreme dupa, in sigla televiziunii publice era TVR-L, adica televiziunea romana libera. Dupa 20 de ani, la capatul siglei putem adauga lejer PSD sau VV. Ar fi cam totuna. Din pacate, se rebrenduieste pe banii nostri.