Hobby-ul meu cred ca s-a nascut din joaca, iar pe masura ce am crescut hobby-ul s-a transformat in pasiune, cercetare, implicare, loc de munca. Am inceput prin a strica tot ce imi cadea in mana, iar acum, prin prisma meseriei, fac lumea sa mearga mai departe. Surubaria s-a transformat in cercetare, cercetarea in munca aplicata, iar rezultatul ne face sa mai urcam o treapta pe scara evolutiei.
Am fost barbat in casa de cand ma stiu. Dupa ce tata nu a mai fost, mama mi-a spus ca acum sunt mana care tine casa si mi-am luat sarcinile in primire. Reparam telefonul, schimbam becuri, bateam cuie. Asta dupa ce le-am stricat inainte. Mi-am facut mana stricand trenuletul si masinuta de politie primite de Craciun. Am luat surubelnita si am inceput sa desfac, vroiam sa vad cum functioneaza, care e mecanismul. Urmatoarea provocare a fost sa pun toate piesele la loc si sa mearga. Evident nu mi-a mers din prima, dar am insistat si intr-un final am reusit. Am stricat masinuta si am facut-o sa mearga.
La 15 ani am rugat-o pe mama sa imi cumpere un letcon. I-am spus ca e o scula de care am nevoie in casa, in caz ca se strica ceva. Mi l-a cumparat. Am umplut toata casa de cositor, lipeam orice imi cadea in mana. Mi-aduc aminte, cred ca avem 17 - 18 ani, ca m-am inchis in camera mea si nu am iesit 3 zile. Mama baga capul pe usa, vedea ca mesteresc si ma lasa in pace. Cred ca era sambata, ca mama era acasa, cand am iesit victorios din camera. Imi facusem dintr-un casetofon stricat si un radio un magnetofon. Gasisem la un prieten o revista care iti arata ce si cum trebuie sa fac, am dat o curea de piele la schimb pentru cateva piese de care avem nevoie si asta a fost. Aveam mag-ul meu, facut de mine. Cred ca atunci am facut petrecere la mine acasa. Avea mama o prietena care lucra la Radio si mi-a adus cateva role cu muzica si mi-a facut cadou o boxa.
Pentru ca aveam nevoie de bani, am spus in stanga si in dreapta ca eu stiu sa repar lucruri. Am inceput cu televizorul unui vecin si apoi din recomandare in recomandare imi faceam sigur rost de banii de buzunar si inca un surplus, cat sa ii cumpar mamei un buchet de flori.
Aveam 22 de ani cand a venit Revolutia. Terminasem liceul, dar nu dadusem la facultate. Ma tot gandeam ca nu pot sa traiesc toata viata reparand televizoare si pick-up-uri. Vroiam sa urmez o facultate care sa faca din hobby-ul meu o meserie serioasa, vroiam sa invat si sa fac cercetare. Am dat la Mecatronica si Robotica la Cluj. Am plecat de acasa cu o pereche de blugi, un borcan de zacusca facuta de mama si o surubelnita. Acolo mi-am dat seama ca ceea ce facusem eu pana atunci era o joaca de copil. Cercetarea, sistemele, echipamentele, tehnicile de calcul, pe toate le-am invatat si le-am aprofundat ajungand sa imi dau licenta cu o lucrare care ulterior a fost realizata 100% de catre cei de la uzinele Mioveni.
Acum lucrez intr-un centru de cercetare in robotica. Ma uit din cand in cand la cutia mea cu scule din copilarie, la letconul si surubelnita cea veche, la magnetofonul facut de mine in tinerete. Mi-am urmat un vis si nu m-am plafonat in surubareala care imi aducea cativa banuti cand aveam 20 de ani. Hobby-ul pe care il am m-a tras de maneca si mi-a spus ca pot mai mult. Mi-am urmat si dezvoltat o pasiune care ma face sa fiu mandru de mine in fiecare zi.
Fa primul pas si vizioneaza filmuletele de mai jos. Descopera povesti de viata in care pasiunea meseriei se impleteste armonios cu sentimentul implinirii. Afla cum poti sa-i oferi copilului tau resursele necesare pentru cariera pe care si-o doreste.
1
3
