(P) ​Modele care pot influenta viitorul copiilor nostri

de HotNews.ro     HotNews.ro
Vineri, 30 septembrie 2011, 10:40 Magister Perspective

M-am gandit de multe ori, chiar inainte de a fi tata, la felul in care imi voi creste copilul. Ma intrebam daca voi sti sa ii dau o educatie buna, daca o sa am rabdare si o sa fiu intelegator, daca voi putea fi un exemplu pentru el. Viata de parinte mi-a demonstrat ca aceasta meserie "vine mancand" si ca abia cand copilul tau este pe propriile picioare poti sa iti spui daca ti-ai facut datoria bine sau nu.

Am ajuns la acea varsta, a trecerii in revista, desi, spun eu, sunt un parinte tanar. La vremea cand am devenit tata, tatal meu imi spunea ca sunt un copil care are copil. Imi placea cum suna asta. Acum ma uit in urma si imi dau seama ca am avut ceva curaj sa ne asumam responsabilitatea unui copil in ultimii ani de comunism. Era greu, cumparam ulei la ratie si stateam intr-un apartament dat de la serviciu pentru ca sotia mea ramasese insarcinata. Lucram amandoi la IMGB. Ne-am cunoscut la Politehnica, unde eram studenti amandoi. Aveam 24 de ani cand un omulet de 2.850 kg ne-a schimbat pentru totdeauna.

Cei care au fost parinti la sfarsitul anilor '80 stiu prea bine cum se traia atunci. Am mancat multe oase doar pentru ca Andrei sa aiba sa manance dintr-un pui cateva zile. L-am crescut cu "cheia de gat" si cu ciorba in termos, dar a crescut frumos. I-am spus de cand era doar un pusti ca in viata copii trebuie sa isi depaseasca parintii. Sa faca asa incat noi sa fim mandri de el, sa invete si sa munceasca. Ca orice parinte, doream pentru copilul meu tot ce era mai bun.  

"Tati, ai sa fii mandru de mine! Am sa ma fac ceva ce nici nu visezi!" Parca a stiut dintotdeauna ca o sa invinga si o sa ne surprinda pe toti. Nu a urmat scoli speciale sau cursuri de vreun fel. A facut generala si liceul in cartier. Punctul lui de cotitura a fost intalnirea cu noii nostri vecini. S-a mutat alaturi de noi o pereche de tineri foarte simpatici. Andrei avea atunci 17 ani. Prietenia dintre copilul meu si Stefan, vecinul cel nou, a adus in casa noastra cuvinte precum "grafica", "creativ", inspiratie", "design", "publicitate". Andrei sorbea aceste cuvinte, tragea linii, facea proiecte. Mereu spunea "gata, eu ma fac designer, ca Stefan. Eu dau la Arte, tata!" Andrei a terminat Artele cu 9 si acum lucreaza intr-o agentie de publicitate. Fiul meu este acum layout designer.

Cand vreodata in viata asta m-am gandit ca voi pronunta aceste cuvinte? Niciodata. Care a fost sansa mea si a fiului meu? Increderea. Increderea ca o idee buna si un sfat demn de urmat nu vin doar din sanul familiei.

Daca ai incredere in copilul tau, oportunitatea poate sa vina de oriunde. In cazul nostru a venit de vis-a-vis, de la vecinul creativ. Am jucat o carte grea, mi-am incurajat copilul sa plece de langa mine si sa invete de la altii. Imi dau seama ca eu si mama lui nu ne-am fi gandit niciodata la o asemenea meserie pentru Andrei.

Vizioneaza filmuletele de mai jos. Descopera povesti de viata in care pasiunea meseriei se impleteste armonios cu sentimentul implinirii.



Citeste mai multe despre   























4449 vizualizari

  • +4 (4 voturi)    
    da (Vineri, 30 septembrie 2011, 14:58)

    MlDOVAN RALUCA [anonim]

    da maredreptate:)
  • +2 (2 voturi)    
    Inca o poveste frumoasa (Vineri, 30 septembrie 2011, 20:34)

    Oana [anonim]

    Felicitari! E o poveste frumoasa, mi-a placut mult partae cu "scoala de cartier" pentru ca e ceva ce mai preocupa si pe mine acum. Eu inca sunt la faza la care ma gandesc la ce scoala sa inscriu fetita pentru clasa I... Locuiesc in Canada, unde diferenta dintre scoli poate fi uriasa, iar scoala noastra de cartier nu e neaparat printre cele de top.

    Eu am crescut insa intr-un oras mic de provincie, am urmat scoala de cartier, apoi am mers la liceul si clasa cele mai bune din oraselul meu, dar de multe ori m-am intrebat daca ar fi fost bine sa fi mers la un liceu mai de prestigiu, intr-un oras mare. La ora aceea mi-era groaza sa plec de acasa intr-un internat din clasa a 9-a. Si acum cred ca la 14 ani locul unui copil e inca langa parinti. Ajunsa mai tarziu la facultate intr-un oras mult mai mare, am constatat ca nu am nici un handicap fata de colegii veniti de la licee de renume, eram in continuare printre cei mai buni studenti din anul meu.

    Pana la urma, o familie in care copilul e ascultat, in care i se ofera un mediu propice cunoasterii, in care se pune accent pe carti si invatatura, o familie care isi incurajeaza copilul sa isi urmeze visul sunt cel putin la fel de importante ca si prestigiul scolii pe care copilul o urmeaza.
  • 0 (0 voturi)    
    felicitari!! (Luni, 3 octombrie 2011, 15:50)

    anonim [anonim]

    vroiam doar sa va felicit pentru ca sunteti un parinte de nota 12!!
  • 0 (0 voturi)    
    layout designer (Marţi, 4 octombrie 2011, 17:37)

    shushanea [utilizator]

    layout designer nu inseamna paginator? la fel cum helper inseamna ajutor de? sau superviser sef? Ca am zapacesc cu termenii astia mondeni.


Abonare la comentarii cu RSS

Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version