Batranetea, vazuta din interiorul ei! // Batranetea, vazuta din interiorul ei, nu de pe gard! Orice stare, situatie, etc. nu poate fi inteleasa complet decat daca este cunoscuta din interiorul ei; trebue sa fie 'traita' de cel care o caracterizeaza. Cei care se afla (s-au aflat) in afara acelei stari, sunt 'privitorii de pe gard'. Dintre cei ce au sansa de a se afla in interiorul batranetii, numai unii dintre ei o si inteleg, nu numai sa o traiasca fiziologic (sa o parcurga). Cei care au favoarea de a o putea intelege (cunoaste in profunzime) sunt 'favorizatii' de soarta. Ei descopera ca batranetea este vasta, in primul rand prin complexitatea ei, prin caracterul ei surprinzator, prin darul pe care il are de a-i da omului 'purtator al ei' (cel inzestrat de 'mama natura') un plus de putere, de cunoastere, a miracolului interiorului batranetii. Cei de pe gard vad doar o imagine a unei persoane incovoiate de neputina fizica, de uzura timpului (ce mizarabila a fost inspiratia poetului : 'un batran si o batrana, doua jucarii stricate..'), dar, cei de pe gard nu vad bogatia, lumina care pulseaza in mintea si sufletul (in capul) trecatorului cu aparenta de muribund. Cei de pe gard au 'infirmitatea' de a nu avea 'la activ' si batranetea. Ei 'vorbesc dupa ureche'. Unii dintre ei isi zic 'batrani' numai fiindca stiu ca, dupa varsta de douazecisicinci de ani, au inceput sa imbatraneasca biologic (muschii, oasele, pielea, vasele de sange, inima, etc.).. Numai batranii 'veritabili' (autentici) - cei ce au sansa de a trai si cea mai valoroasa, mai luminoasa parte a vietii - batranetea, fericitii care inteleg astfel batranetea (din interior) au puterea miraculoasa de a lungi durata batranetei lor, pentru a-si desavarsi cunoasterea ei, al carei final se afla, pentru fericitii de ei, undeva la linia orizontului. Acesti fericiti nu se sperie de moartea lor fizica, ci de moartea batranetii lor, pe ea si-ar dori-o vesnica.