Foametea din Somalia, pe fondul celei mai grave secete din ultimele decenii din Africa de est, nu reuseste sa tina prima pagina a ziarelor. De ce? Expertii interogati de jurnalistii de la AFP considera ca acest fenomen grav, instalat deja de o lunga perioada de timp, nu reuneste elementele uneri "bomba de presa".
"O foamete avanseaza de-a lungul mai multor ani. Or, este foarte dificil de mediatizat un proces, spre deosebire de un eveniment", subliniaza Arnaud Mercier, profesor la universitatea din Metz, specializat in practicile jurnalistice.
"Foametea nu poate fi un 'breaking news' pentru ca nu este brutala", adauga Rony Brauman, fost presedinte al Medecins sans frontieres (MSF).
Daca umanitatea deplange acest fapt care se traduce prea adesea intr-o acoperire mediatica "dezinvolta si indepartata", el recunoaste totusi o dificultate practica, inerenta jurnalismului: "ziaristii vorbesc despre news, de noutate, aici suntem intr-un trecut care revine indefinit...".
In ce moment foametea isi va gasi locul in agenda mediatica?
"Presa vorbeste despre foamete atunci cand incep sa apara mortii. Au acest obicei, pentru a avea o poveste convingatoare, se concentreaza pe morti si pe distrugere", raspunde Susan Moeller, profesor de jurnalism la Universitatea Maryland (Statele Unite) si autoarea unei carti dedicate acestui subiect ("Compassion Fatigue: How the Media Sell Disease, Famine, War and Death").
Si un exemplu elocvent: Foametea din Biafra (Nigeria), in 1968, care s-a soldat cu doua milioane de morti, a fost prima care a fost cu adevarat mediatizata. Publicarea primelor fotografii cu corpurile famelice a socat lumea.
"Nevoia de reprezentare a foametei"
Si un imperativ pentru a lansa cu adevarat acoperirea mediatica: imaginile care vehiculeaza stereotipuri ale imaginarului colectiv. "Migrantii care traverseaza desertul, cozile de la distribuirea hranei, taberele de refugiati, cadavrele descarnate, detaliaza Susan Moeller: este nevoie de reprezentarea foametei".
Trebuie asteptata aceasta vizualizare, prin definitie tardiva, asa cum explica Rony Brauman, "Nu vedem un corp descarnandu-se de azi pe maine".
Un alt elemente esential semnalat de numerosi experti: nu te poti identifica cu victimele foametei, spre deosebire de cele ale catastrofelor naturale precum tsunamiul din decembrie 2004 din oceanul Indian.
"In timpul unei catastrofe naturale, oamenii au impresia ca pot fi utili si pot schimba lucrurile, ca pot ajuta o tara sa se repuna pe picioare", subliniaza Susan Moeller. In schimb, "foametea este o problema endemica. Se spune 'pot salva acest copil, dar asta nu va schimba cu nimic situatia'", adauga ea.
Militiile Shebabsi responsabilitatea populatiei locale
Factor agravant al secetei care a facut deja zeci de mii de morti si ameninta 12 milioane de persoane in Cornul Africii, cu Somalia in frunte: ideea unei forme a responsabilitatii populatiei locale, care franeaza publicul in identificarea problemei.
In Somalia, insurgentii islamisti shebab, care controleaza zonele unde bantuie seceta, au expulzat la finele lui 2009 anumite ONG-uri si agentii ale ONU, agravand foamatea.
"Contrar victimelor inocente ale catastrofelor naturale, cu care ne putem identifica, victimele acestei foamete sunt in acelasi timp considerate drept 'vinovate', din cauza militiilor shebab, tolerate de societatea somaleza care nu ii respinge suficient de puternic", precizeaza Rony Brauman.
13
16
