A starnit valuri in presa internationala, fiind primul raport european in care se afirma limpede ca "China a inceput sa cumpere Europa". Dar cea mai importanta remarca a expertilor de la "European Council on Foreign Relations" este ca rolul din ce in ce mai important jucat de China pe batranul
documente
Batalia Chinei pentru Europa _raport ECFR
(11 Iul 2011) PDF, 966KB
continent poate duce la dezbinarea Uniunii Europene. HotNews.ro a discutat despre strategiile aplicate de China in Europa si despre atitudinea Romaniei in fata asaltului chinez cu Jonas Parello-Plesner, unul dintre autorii studiului mentionat de "The Economist" sau "The Guardian".
Vlad Mixich: Un oficial chinez citat in raportul “European Council on Foreign Relations” spunea ca “noi putem face un proiect intr-un an in termenii nostri. Altfel, localnicilor le trebuie zece ani”. Care este secretul eficientei chineze?
Jonas Parello-Plesner: Are mult de-a face cu felul in care ei utilizeaza forta de munca. Chiar intr-una dintre tarile vecine Romaniei, companiile chineze au adus muncitori care sunt platiti destul de prost. Dar cred ca asta nu va putea functiona in toata Europa. In Polonia am vazut exemplul cel mai relevant. COVEC, o companie chineza, s-a retras dintr-un contract public de construire a unei autostrazi. Motivul oficial a fost cresterea preturilor la materiile prime, dar cred ca motivul neoficial a fost obstacolul pus de legislatia europeana in calea eforturilor de a aduce forta de munca din afara care sa faca treaba cat mai repede si mai ieftin.
V.M.: Exista proiecte importante ale chinezilor in Ungaria, Serbia sau Polonia. Romania nu este la fel de atragatoare pentru investitorii chinezi?
Jonas Parello-Plesner: Nu am auzit de proiecte importante de investitii ale chinezilor in Romania. Chinezii au preluat in Ungaria un combinat chimic foarte mare si sunt implicati in proiecte de constructie in Serbia si Polonia.
V.M.: Studiul “European Council on Foreign Relations” imparte atitudinile tarilor europene in privinta Chinei in cateva tipologii. Unde se incadreaza Romania?
Jonas Parello-Plesner: Romania se incadreaza in noul grup al “afaceristilor insetati de cash”, acolo unde mai gasim Ungaria, Grecia, Bulgaria. Caracteristica acestui grup este dorinta de a determina guvernul de la Beijing sa cumpere obligatiuni de stat pentru a usura povara datoriei publice, cum vedem ca s-a intamplat in Ungaria. O
“Cum pot avea tupeul sa ne ceara sa ne coordonam si unim interesele europene in privinta Chinei cand nu exista un interes economic comun?” – oficial din Ministerul de Externe al unei tari mediteraneene
raportul European Council on Foreign Relations
alta caracteristica, care nu se aplica in cazul Romaniei, este ca aceste tari erau critice la adresa Chinei cu ani in urma si acum nu mai sunt. Cel mai bun exemplu este al Ungariei: premierul Viktor Orban s-a intalnit in trecut cu Dalai Lama dar acum, in timpul vizitei premierului chinez, nici nu a amintit de chestiunea drepturilor omului. Interesul acestui grup de a incheia afaceri schimba complet modul politic de raportare la China. Dar Romania a facut intotdeauna parte din grupul tarilor suportive politic in privinta Chinei.
V.M.: Exista in Romania critici cu privire la nivelul scazut al investitiilor chineze aici. Pe de alta parte, raportul al carui co-autor sunteti concluzioneaza ca ar trebui sa privim cu precautie aceste investitii.
Jonas Parello-Plesner: Cred ca ambele pozitii sunt valabile. Si cei care sustin ca este nevoie sa atragem mai multe investitii din China, si despre asta se vorbeste si in alte tari europene, nu doar in Romania. Dar, in acelasi timp, noi incercam sa privim si la posibilitatile companiilor europene de a face afaceri in China. Companiile europene nu au in China acelasi nivel de acces si oportunitati pe care il au chinezii aici. Piata europeana este foarte deschisa, ceea ce e bine pentru comertul liber, dar inseamna si ca trebuie sa contrabalansam interesele chineze in Europa. Nu trebuie sa cadem in cealalta extrema, sa ne speriem si sa refuzam investitiile chineze, dar e important sa vedem interesul Europei ca intreg. Noi mai ridicam si intrebari in privinta transparentei si implicarii statului in companiile chineze, implicare care nu este intotdeauna foarte clara. In momentul in care aceste companii actioneaza peste hotare, aceasta lipsa de transparenta devine problematica. Astfel de chestiuni trebuie rezolvate, indiferent de cine este investitorul.
V.M.: Cat de curand credeti ca li se va permite europenilor sa participe la licitatii pentru lucrari publice in China, asa cum chinezii pot face in Europa?
Jonas Parello-Plesner: Nu stiu. Uniunea Europeana a avut negocieri indelungate cu chinezii. Lucrurile nu arata foarte bine.
V.M.: Cat de importanta este in realitate dimensiunea achizitiilor chineze de obligatiuni europene, comparativ cu cele din alte regiuni ale lumii? Uneori pare ca China joaca inteligent sarada satului lui Potemkin
Jonas Parello-Plesner: Exista aceasta posibilitate. Nu stim care este raspunsul corect. Chinezii vin, dau semnale, liderii europeni sunt bucurosi atunci cand primesc astfel de semnale, dar suma exacta pe care chinezii o pun la bataie este necunoscuta pentru ca ea este secret de stat. Exista posibilitatea ca sa existe mai multa publicitate si mai putini bani. Putem doar deduce cifra reala din informatii colaterale. In plus, liderii europeni nu sunt prea interesati sa dezvaluie aceste sume pentru ca, precum Zapatero in Spania, atunci pot arata poporului ca au facut ceva pentru a domoli criza. Exista asadar un interes politic din ambele parti si de aceea solicitam mai multa transparenta pentru ca ea ar servi mai bine interesele europene. E in regula ca chinezii investesc, nu e un risc de securitate, au facut asta in Statele Unite pentru un anumit numar de ani, dar trebuie sa stim precis despre ce este vorba, altfel Uniunea Europeana va fi vulnerabila si tarile membre vor fi in particular vulnerabile.
V.M.: Care este comportamentul tipic pentru o companie chineza interesata sa investeasca intr-o tara europeana?
Jonas Parello-Plesner: China intra intr-o noua faza economica si are nevoie de tehnologie avansata pentru
“Companiile noastre nu sunt competitive in China, asa ca nu conteaza pentru noi daca China isi deschide piata achizitiilor publice.” – oficial est-european
raportul European Council on Foreign Relations
propria-i dezvoltare. In anumite zone, acesta este interesul principal al investitorilor chinezi. In alte cazuri, remarcam un interes crescut in zona constructiilor si aceasta este tipic pentru tarile din estul Uniunii Europene. Mai exista si dorinta de a achizitiona marci cu renume in Europa, ceea ce s-a intamplat deja cu Volvo in Suedia sau MG in Marea Britanie. In mod traditional, investitiile straine directe merg in special in domeniile unde exista deja o dezvoltare puternica a investitorului; ciudat este ca investitiile chineze se indreapta adeseori catre domeniile unde China este slaba, ceea ce inseamna ca ea doreste sa evolueze exact in aceste zone.
V.M.: Credeti ca aceste fuziuni intre companii europene si chineze sunt o forma blanda a spionajului tehnologic?
Jonas Parello-Plesner: Nu as formula astfel. Atunci cand cumperi o companie, platesti pentru ea. Atunci cand o companie chineza cumpara una europeana exista un transfer de fonduri. Tinand cont de asta as spune ca e cea mai benigna metoda de a acumula cunostiinte tehnologice.
V.M.: Chinezii aplica in cazul tarilor membre UE strategia “divide et impera” si pare-se ca aceasta strategie are succes, nu credeti?
Jonas Parello-Plesner: Da, are destul de mult succes. Acesta este jocul lor si pe termen lung vom pierde. Aceasta modalitate de negociere bilaterala cu fiecare tara europeana ne limiteaza posibilitatea de a adopta ulterior o pozitie comuna pentru toate companiile Uniunii Europene. Desigur, inteleg interesul national si atitudinea de genul “mai degraba dorim acum afacerile ieftine ale chinezilor decat sa asteptam trei ani negocierile cu europenii”, dar este de dorit ca Uniunea Europeana sa uneasca interesele tarilor membre.
V.M.: Germania este principalul motor al Uniunii Europene. Credeti ca, prin ultimele sale actiuni, Berlinul contribuie la unirea intereselor europene sau din contra?
Jonas Parello-Plesner: Undeva la mijloc. Toata lumea priveste spre Germania pentru a vedea cum functioneaza relatia lor cu China, care este mult mai dezvoltata decat a celorlalte tari europene. Cred ca
In ultima jumatate de an, companiile chineze au incheiat contracte in valoare de 64 miliarde USD, deja mai mult de jumatate din investitiile chineze in Europa in ultimii trei ani. Doar in 2011 chinezii au facut trei achizitii importante in Europa: o companie de petrol din Spania, o fabrica de silicon din Norvegia si un combinat chimic in Ungaria.
raportul European Council on Foreign Relations
germanii, in sinea lor, isi doresc sa fie buni europeni si, in ciuda succesului relatiei economice bilaterale, au ridicat la intalnirea cu premierul chinez intrebari legate de drepturile omului. In general, ei incearca sa urmeze discursul european principal. Dar nu sunt sigur ca celelalte tari europene recepteaza intotdeauna astfel exemplul german. “Iata ce mult succes au baietii astia pe cont propriu”, isi spun colegii europeni. “Ar trebui sa facem si noi afacerile noastre si nu sa asteptam intotdeauna pozitia europeana”.
V.M.: Nu credeti ca Germania abandoneaza interesele UE pentru o relatie economica mai buna cu China?
Jonas Parello-Plesner: Nu cred. Stiu ca e ispititor sa spui asta. Eu insumi am scris un articol despre antanta comerciala sino-germana. Inteleg ca oamenii interpreteaza astfel, dar dupa ce vorbesti cu nemtii iti dai seama ca nu isi doresc asa ceva. Problema politicii lor este ca e prea parohiala. Problema Germaniei vine mai degraba din diplomatia publica si din inabilitatea lor de a-i convinge pe ceilalti ca asta este spre bine tuturor.
V.M.: Credeti ca teoria care vede in China o noua putere militara este valida? Ma gandesc si la ultimele evolutii din marea Chinei de Sud...
Jonas Parello-Plesner: Problema marii Chinei de Sud este o disputa complet nerezolvata. China, care a semnat o declaratie in 2002 prin care promitea ca va rezolva asta pasnic, si-a aratat acum dintii. Asta a adus multe temeri in randul vecinilor mai mici din sud-estul Asiei si a crescut tensiunea in zona. Ceea ce ridica intrebari in privinta teoriei ca China este un jucator pasnic, atata timp cat ei continua sa-si creasca cheltuielile
In Europa exista peste 100 de Institute Confucius, infiintate de catre stat cu scopul de a promova cultura chineza. Un nou forum politic aduce in fiecare an europarlamentari la Beijing. Presa de stat chineza este preluata de organizatii media importante, precum Reuters. In schimb, site-urile europene de stiri sunt cenzurate in China si doar 7 filme produse in afara Chinei pot fi lansate intr-un an in China.
raportul European Council on Foreign Relations
militare. E important ca actorii din zona sa nu devina pripiti. Europa, la bine si la rau, este in afara jocului strategic din acea zona. Uniunea Europeana a fost extrem de absenta din discutia privitoare la marea Chinei de Sud. Pentru Statele Unite, orice miscare in regiune devine rapid parte a unui joc de putere cu China. Tocmai de aceea ar fi bine sa fim mai activi si sa ne asumam rolul mediatorului neutru. Pe de alta parte, trebuie sa recunoastem ca Europa este in genunchi in acest moment si, de aceea, ar trebui sa ne concentram pe rezolvarea problemelor de acasa.
V.M.: O alta teorie considera ca presiunea demografica si economica crescuta a Chinei la granitele cu Rusia va duce la apropierea Moscovei de Uniunea Europeana.
Jonas Parello-Plesner: Resetarea relatiilor dintre Statele Unite si Rusia i-a determinat pe chinezi sa-si reconsidere pozitia. Exista o ingrijorare printre analistii chinezi ca rusii se vor apropia mai mult de Occident. Asa ca ei au fost foarte fericiti dupa ce Putin a iesit cu declaratii dure, acuzand actiunea occidentalilor din Libia ca fiind o cruciada. China isi doreste ca, in problemele internationale, sa aiba in spatele cui sa se ascunda. Asa ca sunt foarte bucurosi atunci cand rusii incep sa strige. Chinezii apreciaza mai mult abordarea premierului Putin decat pe cea a presedintelui Medvedev, care a fost mai deschis interventiei internationale in Libia. Chiar au aparut articole la Beijing care spun ca Putin este pro-rus, in timp ce Medvedev este pro-occidental.
3
8
