Daca acest efort esueaza, Statele Unite vor trebui sa dezvolte o strategie de descurajare a Iranului in calitate de putere nucleara, arata studiul redactat de organismul independent de studii politice Rand Corporation si finantat de armata americana a aerului.
"Este inca timp pentru descurajarea Iranului in ceea ce priveste programul (nuclear) de fabricare de arme", a declarat Alireza Nader, unul dintre autorii documentului intitulat "Viitorul nuclear al Iranului: alegeri politice critice pentru Statele Unite".
Textul reflecta o evolutie in mediului politic american fata de Iran, dupa esecul sanctiunilor internationale destinate sa forteze Teheranul sa renunte la programul nuclear militar acuzat de statele occidentale.
Apelurile la lovituri militare pentru distrugerea instalatiilor nucleare iraniene au disparut pe masura ce implicatiile pe care acestea ar putea sa le aiba pentru intreaga regiune au devenit mai limpezi.
Daca acum Teheranul dispune de materialul si tehnologiile necesare pentru a dezvolta arme nucleare, autorii raportului considera ca exista in Iran grupuri si personalitati care au pareri divergente asupra acestei probleme iar presiunile americane si internationale pot inca influenta rezultatul dezbaterilor.
Eforturile pentru a convinge Iranul sa renunte la arma nucleara "intampina obstacole importante, dar noi credem ca este prea devreme pentru a le abandona", a afirmat Lynn Davis, fost secretar de stat adjunct pentru controlul armamentelor si a securitatii internationale, care a condus studiul.



















Nici o decizie nu poate fi luata fara aprobarea directa a 'Ghidului Suprem', vocea lui allah pe Pamant, ayatolahul Ali Khamenei. E dovada ca Parlamentul, Guvernul sau Presedintele iranian au mai mult un rol decorativ.
De altfel, un consiliu de imami selecteaza candidatii la parlament, incalcand dreptul unui cetatean de a se prezenta liber la mandatul de deputat.
Iar recent, Ghidul Suprem l-a atacat dur pe Ahmadinejad, demonstrand ca presedintele trebuie sa se supuna ordinelor emise de Ghid.
Iranul e intr-o situatie economica f. proasta, norocul sau fiind rezervele de hidrocarburi.
Dar intr-o lume in care Occidentul face eforturi constante de utilizarea a energiilor alternative si regenerabile, Iranul petrolier nu are viitor.
Un embargou petrolier impotriva Iranului nu mai pare utopic, Libia a fost atacata si iata ca pretul la petrol nu a explodat.
Printul ibn Talal, la Ryad, se teme ca pretul la petrol e prea mare pt Occident, ca mai bun ar fi la 70-80 dolari/baril, pt ca europenii si americanii sa continue cu petrolul, nu cu eolianul.
E limpede ca in caz de blocare a exporturilor iraniene spre Occident, Europa si USA vor suferi marginal, nu va fi un 'soc'. Eventual va fi o lovitura pt China (ceea ce nu e rau pt europeni), dar Rusia se va bucura pt ca isi va creste imediat cota pe piata.
Secarea sursei iraniene de petro-dolari ar avea avantajul ca ar pune pe butuci imediat Iranul, ar handicapa China si ar grabi trecerea la energii alternative.
In clar, nu e nevoie de bombe contra Iranului, e suficient sa nu-i mai cumparam petrolul pt ca regimul ayatolahilor sa fie mai aproape de colaps.