De decenii, Muammar Gaddafi s-a bazat rivalitatile tribale si politice pentru a-si sustine puterea, dar sistemul pe care l-a pus pe picioare este pe punctul de a se prabusi, in conditiile in care rebeliunea castiga teren, estimeaza analistii citati de AFP.

Muammar GaddafiFoto: AGERPRES

Potrivit informatiilor Federatiei internationale a ligilor pentru drepturile omului (FIDH), confruntarile dintre populatie si fortele de ordine s-au soldat cu cel putin 640 de victime, dintre care 275 la Tripoli si 230 la Benghazi. Bilantul oficial vorbeste despre 300 de morti.

FIDH noteaza ca Gaddafi controleaza inca ferm capitala, Tripoli, desi a pierdut controlul asupra partii estice a tarii. El se bazeaza pe serviciile a "6.000 de mercenari, dintre care 3.000 la Tripoli si pe garda sa personala, formata din 300 de barbati".

Dupa ce a preluat puterea in 1969, s-a impus rapid ca un personaj imprevizibil si belicos, desfiintand structurile traditionale de putere pentru a instala un control personal bazat pe o puternica retea de forte de ordine.

In 1977, el a declarat Libia "jamahirie" - republica populara, propunand astfel o alternativa la capitalism si socialism care teoretic oferea puterea direct poporului.

Dar, in realitate, Muammar Gaddafi exercita un control absolut. In absenta partidelor politice, interzise, si gratie grupurilor sociale, orice disensiune era redusa la tacere de puternicele comitete populare si in special de membrii tribului Gadadfa, de unde provine si el, originar din sudul tarii.

Membrii comitetelor revolutionare, structura cea mai apropiata de un partid politic, erau atent alesi din randul triburilor in functie de subordonarea de care dadeau dovada.

Muammar Gaddafi intoarcea astfel triburile unul impotriva altuia asigurandu-se astfel ca nicio mare coalitie nu ar putea modifica echilibrul de forte in detrimentul sau.

Afiliatiile tribale au jucat mult timp un rol important in aceasta tara bogata in petrol, creand retele sociale care puteau servi avansarii in cariera, mobilitatii sociale si casatoriilor. Cu toate acestea, importanta lor politica este mai putin evidenta.

"Urbanizarea si dezvoltarea au facut ca sefii de triburi sa aiba o influenta mai mica asupra membrilor lor", explica Mohammad Fadel, un cercetator libian independent, stabilit la Londra.

"Triburile functionau in acelasi fel ca o familie, cu dezacorduri politice ca in interiorul unui cerc familial", spune el.

Luni, Seif al-Islam, influentul fiu al colonelului Gaddafi, a avertizat ca Libia ar putea ajunge la un razboi civil, lasand sa se inteleaga ca ciocnirile soldate cu sute de morti de saptamana trecuta ar fi de natura tribala.

Si totusi, evidentele indica faptul ca luptele au avut loc intre regim si populatie, indiferent de triburile de apartenenta.

Ele atesta ca principala provocare careia regimul trebuie sa-i faca fata provine dintr-o larga miscare care reclama reforme si libertate, depasind structurile traditionale de putere.

"Gaddafi reusise sa creeze un echilibru intre triburi si clanuri, dar acest echilibru avea deja fisuri. Astazi, aceasta structura de putere este pe punctul de a se destrama", afirma Delphine Perrin, specialist in problemele Africii de Nord la Institutul universitar european de la Florenta (Italia).

De-a lungul anilor, Muammar Gaddafi s-a straduit sa-si intareasca propriul trib cu arme si bani.

"Fieful sau este sudul (Sebha), de unde provine tribul sau si de unde racoleaza mercenari ciadieni", spune un specialist din Libia care a solicitat pastrarea anonimatului.

Seful serviciilor secrete, Abdallah Senussi, si fosta mana dreapta a lui Muammar Gaddafi, redutabilul Abdelsalam Jalloud, apartin altor doua mari triburi din sud, Mgerha si Hsauna.

"Pentru a-l indeparta pe Gaddafi, trebuie inceput cu aceasta regiune", spune acest analist.

In ultimele zile, anumiti sefuri de triburi, precum cei din Werfalla, cel mai mare din Libia, au sustinut opozitia.

Tinuti departe de centrul puterii, aceste triburi pot asigura securitatea opozantilor, spune Molly Tarhuni, o cercetatoare londoneza, care subliniaza marea lor mobilitate geografica.

"Capacitatea lor de mobilizare in regiunile lor face regimul lui Gaddafi sa fie nervos. Va incerca sa-i izoleze geografic", noteaza ea.