​Aparent, administratia Obama a mai primit astazi o scatoalca zdravana: primul detinut de la Guantanamo judecat de catre o instanta civila a fost achitat in 284 din cele 285 de capete de acuzare! E vorba despre Ahmed Khalfan Ghailani – acuzat de implicare in atacurile teroriste cu bombe din 1998 de la ambasadele americane din Nairobi, Kenya si Dar es Salaam, Tanzania, soldate cu 224 de morti (inclusiv 12 americani) si cateva mii de raniti.

Foto:

Verdictul e vazut ca o dovada clara ca ideea presedintelui Obama de a judeca teroristii in curtile federale (in locul celor militare), in situatiile in care acest lucru e posibil s-a dovedit fundamental gresita. Teroristii, suna argumentul, trebuie judecati de catre tribunalele militare, unde acceptarea si administrarea probelor nu se impiedica de atatea chitibuserii juridice care pot, de facto, nu doar de jure, modifica verdictul. Un tribunal militar in cazul Ghailani ar fi confirmat, ni se spune, toate (sau aproape toate) capetele de acuzare si l-ar fi condamnat, foarte probabil, la moarte sau inchisoare pe viata. Un tribunal militar ar fi acceptat probele obtinute prin mijloace mai putin ortodoxe (sa nu le zicem tortura) si ar fi aprobat martorul cheie al acuzarii, Hussein Abebe, care ar fi recunoscut ca i-ar fi vandut lui Ghailani TNT-ul folosit pentru a arunca in aer ambasada americana din Tanzania.

Foarte probabil asa ar fi si fost. Inainte, insa, de a ne grabi sa aruncam primii cu piatra, e bine sa ne amintim cateva fapte:

- arestat in 2004, Ghailani a fost detinut (si torturat) intr-o inchisoare secreta a CIA, inainte de a fi transferat la Guantanamo. “Procesul” sau dureaza deja, asadar, de cinci ani.

- singurul capat de acuzare acceptat – participare la conspiratia de a distruge cladiri guvernamentale – e suficient pentru a obtine o pedeapsa cu inchisoarea de la 20 de ani, pana la inchisoare pe viata. Procurorii au anuntat deja ca vor cere inchisoarea pe viata. Din aceasta perspectiva, singura pedeapsa mai grea pe care ar fi putut-o primi (cu unul sau 285 de capete de acuzare) ramanea executia. Daca tot e sa vorbim de chitibuserii juridice.

- decizia de achitare (si condamnare) a venit din partea a sase barbati si sase femei selectati, practic, la intamplare (desi identitatea lor ramane protejata). Acesti 12 americani s-au dovedit mai putin furiosi decat opinia publica americana.

- Judecatorul Kaplan a refuzat cererea avocatilor de a respinge cazul pe motiv ca tortura practicata de CIA ar fi fost “outrageous government misconduct” si ca anii petrecuti de Ghalil in temnita inainte de a fi adus la proces, nu i-au incalcat drepturile constitutionale la un “speed trial” (judecata rapida). Ca precedente, aceste decizii vor putea fi folosite in alte cazuri de judecare a teroristilor.

- in fine, dar nu in cele din urma, haideti sa recunoastem ca un proces al carui verdict si pedeapsa sunt cunoscute dinainte, parca isi pierde rostul de-a fi. Putem la fel de bine evita pierderea de timp si-i impuscam pe loc. Asa am facut, bunaoara, cu Ceausescu, de Craciun, daca va mai amintiti. (Ala da speedy trial!)

Doritorii de razbunari rapide, cu sange mult pe pereti, in buna traditie crestina, il pot consulta, asadar, pe Victor Stanculescu. Inca mai traieste, impiedicat in chitibuserii juridice.

Citeste si comenteaza pe Contributors.ro