Autoritatile americane au inceput sa analizeze diferitele variante de rezolvare a viitorului scandal de spionaj in relatia cu Rusia cu mult inainte de arestarea principalilor protagonisti, sustine Vremia Novostei. Primele sedinte pe aceasta tema desfasurate la Casa Alba, cu participarea reprezentantilor FBI, ai ministerului american de justitie si ai CIA, au avut loc inca din luna februarie.

A fost nevoie de cateva saptamani si de mai multe consfatuiri pentru a se ajunge la un acord asupra modului de actionare. La inceputul lunii iunie s-a dat ordinul de retinere a suspectilor.

Totul s-a terminat vineri, intr-o latura indepartata a aeroportului din Viena, unde a avut loc schimbul de spioni, singurul de asemenea proportii incepand din 1985.

Atunci, polonezul Marian Zaharski, care spiona in favoarea Statelor Unite, a iesit din Berlinul de Est impreuna cu alte trei persoane, in schimbul unui grup de 23 de oameni, care fusesera inchisi in inchisorile din RDG si Polonia.

Fostii agenti isi amintesc ca acest gen de evenimente era marcat de un grad ridicat de dramatism si de o intensa activitate de propaganda. Negocierile puteau dura luni, daca nu chiar ani de zile.

Pe ce secrete au pus mana spionii URSS

In centrul discutiilor se aflau oameni care intrasera in posesia unor secrete deosebite.

Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este obtinerea de catre spionajul sovietic a documentatiei privind bomba atomica.

Au existat insa si alte reusite, mai putin cunoscute publicului larg. Spre exemplu, in anii celui de-al doilea Razboi Mondial, URSS a reusit sa "imprumute" descrierea si schitele instalatiilor radioelectronice din laboratorul american Emerson.

Aplicarea lor pe rachetele sovietice a permis, printre altele, doborarea, la 1 mai 1960, a unui avion de spionaj trimis de SUA.

Pana la izbucnirea razboiului, angajatii din esalonul secund ai Departamentului de stat care lucrau in favoarea URSS au transmis la Moscova schitele noului tanc american cu un sistem de amortizare nemaivazut pana atunci.

Aceasta inovatie a fost folosita la proiectarea si fabricarea renumitului T-34. Pe de alta pare, un grup de agenti rusi infiltrati in ministerul american de finante a obtinut pentru Moscova schita instalatiilor de presa folosite de americani pentru tiparirea noilor marci germane.

Tehnologia a fost folosita, ulterior, de sovietici pentru a tipari sume uriase de bancnote cu care se achitau serviciile agentilor speciali. Dar niciodata, nici chiar in perioadele de goana dupa secrete, in SUA nu a fost dezvaluita existenta unui numar atat de mare de agenti secreti.

La sfarsitul anilor 1950, a existat un caz cand patru rusi care spionau in SUA au fost arestati. Dar ei nu traiau sub nume false si nu vanau secrete de stat, ci intretineau contacte cu comunistii americani.

Bukovski: Gata, m-am gandit. Ma duc in cea mai apropiata padure si...

Disidentul rus Vladimir Bukovski, care a fost subiectul unui astfel de schimb de prizonieri intre SUA si URSS, povesteste, pentru Vremia Novostei, clipele petrecute din momentul in care a fost scos din inchisoare si pana la eliberarea sa. In 1976, el a fost schimbat cu liderul partidului comunist din Chile, Luis Corvalan. Astazi, Bukovski, in varsta de 67 de ani, locuieste in Marea Britanie.

VN: V-ati intalnit cu Corvalan?

Bukovski: In aer, cand avionul a traversat granita sovietica

VN: Ati fost scos din inchisoarea din Vladimir fara sa vi se explice nimic?

Bukovski: Da. Brusc, in celula m-am trezit cu supraveghetorul, care mi-a ordonat: "La iesire cu lucrurile". M-am gandit ca ma muta in alta celula. Am inceput sa-mi strang lucrurile: o bucata de sapun de casa, o carpa pentru curatenie... Supraveghetorul ma zoreste: "Mai repede, sa mergem!". A-a-a, m-am gandit. Ma duc in alta inchisoare. Mi-am amintit ca imi dadusem cizmele la reparat. Niste incaltari bune, comode, le primisem de la un coleg de lagar. Iarna, cu ele nu aveai probleme. Dar el imi spune: "Nu o sa-ti mai trebuiasca cizme". Inima mi s-a strans brusc. Gata, m-am gandit. Ma duc in cea mai aproapiata padure si... Dar m-au urcat intr-un autobuz unde erau 12 agenti taciturni in civil si am demarat in tromba, ruland cu o viteza nebuna. Incotro, nu-mi dadeam seama: geamurile erau acoperite. Am ajuns la Moscova, la Lefortovo, unde m-am linistit: cunosteam locul. Dar dimineata mi s-a spus sa-mi dau jos uniforma si mi s-a dat un costum frantuzesc nou-nout. Am urcat din nou in autobuz. Am mers mult, in acea dimineata mahmura de decembrie... Am ajuns nu stiu unde. Stam. Brusc se aude zgomot de motoare de avion. In sfarsit am realizat: ma izgonesc din tara. M-au urcat in avion. Nu erau pasageri, numai mama, impreuna cu sora mea si fiul acesteia.

VN: A fost o surpriza?

Bukovski: Categoric. Si pentru mama la fel - de plecare fusese anuntata in ajun. Paznicii mi-au pus catuse. Sa stai in avion cu catuse la mainile prinse in spate nu e deloc comod. Am prins curaj si l-am rugat pe cekist sa-mi lase mainile in fata. S-a indurat. Cat am ramas in avion la sol, nu stiu. La un moment dat, comandantul a sunat la Moscova, probabil pe Andropov, pe atunci seful KGB-ului. Cand am traversat granita URSS, mi-au scos catusele si am fost anuntat ca am fost expulzat din tara.

VN: Dar cetatenia?

Bukovski: Ciudat, dar cetatenia nu ti-o retrag. Mi s-a dat un pasaport valabil pe cinci ani. Dar cum ramane cu pedeapsa de inchisoare? Mai am de facut sase ani?, am intrebat. Pedeapsa ramane valabila, mi s-a spus. Reiese ca, fie am fost rapit din inchisoare, fie mi s-a acordat un concediu de cinci ani. Ulterior, din documentele KGB am aflat ca insotitorii mei erau luptatori ai trupelor Alfa, abia infiintate de KGB.