Intr-o relativa indiferenta, o lovitura de stat s-a produs in Kirghistan, o republica foarte volatila din Asia centrala, prinsa in mijlocul relatiilor dintre Moscova si Washington, scrie RIA Novosti. Desi opozitia a anuntat alegeri, oferind o unda de speranta pentru consolidarea democratiei, primele actiuni ale noii puteri indica faptul ca istoria se repeta fara niciun beneficiu pentru poporul kirghiz, care ar putea deveni din nou marele perdant al revolutiei.

Dupa o perioada de nemultumiri generate, la inceputul anului, de cresterea preturilor la produsele energetice, revolta a izbucnit in sase aprilie in nordul tarii, extrem de divizat de tensiunile regionale. Principalii lideri ai opozitiei au fost arestati in 7 aprilie.

Intr-o singura zi, emotia s-a propagat in randul populatiei precum praful de pusca si a degenerat in confruntari cu fortele de ordine in capitala Biskek. Manifestantii au luat cu asalt palatul prezidential, iar politia a raspuns cu focuri de arma. Au murit 84 de oameni iar numerosi altii au fost raniti.

Revolutia repetata a lalelelor

Kurmanbek Bakiev, primul presedinte originar din sudul tarii, a fugit in fieful sau de la Djalal-Abad. Nu trebuie uitat insa ca el a fost instigatorul unei preluari violente a puterii in urma cu cinci ani, denumita Revolutia lalelelor, in marja 'revolutiilor culorilor' care s-au multiplicat atunci in fostul spatiu sovietic. A fost acuzat rapid de atitudini totalitariste de fostii sai camarazi care au ajuns astfel in randul opozitiei.

Fapt uluitor pentru o lovitura de stat, nu a urmat nicio condamnare internationala ferma (doar apeluri la retinere), iar Washingtonul a colaborat bine cu Bakiev, in conditiile in care nordul tarii adaposteste o baza importanta de tranzit spre Afghanistan.

Atunci, puterea a promis sa organizeze alegeri prezidentiale in sase luni, "conform tuturor regulilor democratice", dar aspiratia spre democratie a facut rapid loc nepotismului, coruptiei si saracirii populatiei.

Trocul politic

O declaratie a noilor autoritati ridica insa temeri asupra capacitatii lor de a promova o schimbare reala. Plecat la Moscova imediat dupa revolte, Almazbek Atambaiev, director adjunct al guvernului provizoriu, a declarat: "Reamintesc faptul ca Rusia a deblocat anul trecut 150 de milioane de dolari pentru Kirghistan, intr-o perioada de calm absolut (…). Intr-un context grav, ajutorul financiar trebuie sa fie mai mare".

Acest troc, care subintelege faptul ca ajutorul este acordat "de la sine" si este suficienta negocierea sumei, este revelator pentru relatiile pe care le promoveaza Rusia cu fostele republici sovietice. Fie ca e vorba de Belarus, Ucraina sau Kirghistan, autoritatile de la Moscova subventioneaza guvernele locale (direct sau prin intermediul tarifelor la gazele naturale), generand astfel o forma de coruptie forte persistenta.

Continuarea acestei logici in noua guvernare nu aduce nimic bun pentru schimbarile democratice, in conditiile in care actuala elita ar putea fi tentata sa apeleze la ajutorul financiar extren, in locul dezvoltarii economiei.

Baza militara a discordiei

Republica este intens curtata acum, iar concurenta este acerba. Rusia si-a deschis larg portofelul, promitand un credit nerambursabil de 20 de milioane de dolari si un imprumut preferential de 30 de milioane, atragand astfel suspiciuni legate de implicarea sa in revolte. Ea a fost imediat urmata de Statele Unite, care s-au declarat pregatite sa "sustina" Kirghistanul.

Imediat dupa ce au preluat puterea, noile autoritati au oferit asigurari ca baza de la Manas (nord), folosita de Washington pentru aprovizionarea trupelor din Afghanistan, va fi mentinuta. Baza, o sursa importanta de venituri pentru Biskek, semnifica lupta pentru influenta intre Rusia, care considera tara ca fiind in zona de putere, si Statele Unite. Moscova incearca sa obtina inchiderea sa, pentru a se asigura ca tranzitul NATO spre Afghanistan se deruleaza exclusiv pe teritoriul sau.

In aceste conditii, nu este nimic surprinzator ca Rusia l-a lasat balta pe Bakiev, care nu a beneficiat de azil politic, asa cum a fost cazul lui Askar Akaiev, demis dupa Revolutia lalelelor. Dupa ce a obtinut in martie 2009 doua miliarde de dolari in schimbul promisiunii de a inchide baza americana, Bakiev s-a razgandit si a anuntat doar o 'cosmetizare' a acordului, ceea ce inseamna mentinerea de facto a bazei americane, atragnad astfel mania Rusiei. Faptul ca noile autoritati sufla acum si in iaurt cand se refera la acest dosar confirma ideea de status quo in evolutiile politice.

Riscul de perpetuare a dependentei autoritatilor de ajutoarele externe pune sub semnul intrebarii capacitatea lor de a conduce tara in directia buna. 40% din populatie se afla sub pragul saraciei iar 45% din PIB este generat de banii trimisi de oamenii care muncesc in afara tarii, iar poporul kirghiz risca sa devina, inca o data, marele perdant al noii revolutii.

Ramane de vazut acum daca seful guvernului de tranzitie, Rosa Otunbaieva, diplomat format la Moscova si care a trait mult timp in Statele Unite, va reusi sa impuna independenta sa fata de clanurile de putere si sa puna bazele unei politici benefice pentru aceasta tara, noteaza RIA Novosti.