In 1940, Armata Rosie a masacrat 22.000 de militari polonezi pentru a-si extinde dominatia. Tragedia e inca prezenta in mintile polonezilor, mai mult cu cat partea rusa nu si-a recunoscut oficial vina niciodata.

Polonezii nu au iertat, Rusia a uitat si azi s-au dezgropat mortii. Printr-o coincidenta stranie, dupa 70 de ani, la nici mai putin de 19 kilometri de padurea Katyn au murit seful statului, elitele securitatii nationale si alti demnitari. Polonia e in stare de soc. Semnificatia Katyn trezeste multa durere si furie.

La fel ca si in orice stat, Kaczynski era urat si iubit, dar un lucru e cert. Toti il plang azi. Kaczynski a fost un presedinte puternic ce si-a reprezentat cu mult succes tara in forurile europene si internationale. Vocea Poloniei a fost una raspicata si clara. Unul dintre statele fondatoare ale Uniunii Europene, micuta Luxemburg, desi cu o comunitate luxemburgheza aproape inexistenta, si-a deschis nu de curand o ambasada in Varsovia. Nu fara motiv. Polonia lui Kaczynski a cunoscut nu doar un boom economic ci si unul diplomatic.

Dar poate ce este si mai socant e ca azi si-au pierdut viata Comandantii Fortelor Armate, Aeriene, Terestre, Marine si Speciale a Poloniei. Parca cineva ar fi vrut sa le reimprospateze memoria polonezilor.

Relatiile polono-ruse nu au fost niciodata dintre cele mai bune, dar azi sunt pe muchie de cutit. Si nu pentru ca polonezii nu cred in accidente, ci pentru ca vor o investigatie corecta si o Rusie capabila sa se comporte onorabil si asumat. Neincrederea polonezilor nu este una nejustificata. Masacrul de la Katyn este inca o pata neagra nerezolvata in relatiile dintre cele doua state.

Claudia Silaghi

College of Europe