Prinsa intre Uniunea Europeana si mostenirea acordurilor Dayton, Croatia a incercat de-a lungul anilor sa isi urmeze propriul drum spre Uniunea Europeana, independent de restul regiunii Balcanilor de Vest.
Cu 30 de capitole deschise si 3 aflate pe masa oficialilor europeni, pentru finele acestui an, Zagrebul tinteste semnarea tratatului de aderare la Uniunea Europeana. Inca din 2001, o data cu incheierea Acordului de Stabilizare si de Asociere la Uniunea Europeana, si pana in Februarie 2010, parcursul acestei tari la UE a fost adeseori intrerupt prin refuzul tacit al Zagrebului de a colabora cu Tribunalul Penal International pentru Fosta Iugoslavie (TPIFI) in vederea arestarii si judecarii generalilor croati Janko Bobetko si Ante Gotovina, considerati eroi nationali in Croatia, dar criminali de razboi pentru comunitatea internationala.
Multi specialisti considera ca fara urmele conflictelor armate din razboiul de independenta si, implicit, conditia impusa de catre UE statelor din Balcani de a colabora cu TPIFI, Croatia ar fi devenit membra a Uniunii Europene o data cu „bing bang-ul” din 2004. Conform statisticilor publicate de World Bank, Croatia respecta criteriile macroeconomice impuse de UE inca din 2000. Astazi, rata inflatiei si a somajului, datoria de stat si PIB-ul pe cap de locuitor plaseaza performantele economice ale Croatiei cu mult inaintea celor atinse de Romania si Bulgaria.
Cu toate acestea, cooperarea cu TPIFI nu poate fi considerata ca fiind cel mai important impediment al Croatiei in atingerea obiectivului european. Incapacitatea UE de a depasi blocajele survenite ca urmare a vetoului statelor membre in Consiliul European reprezinta un hop institutional greu de trecut. In acest context, Slovenia, membra a Uniunii Europene inca din 2004, nu si-a lasat ambitiile teritoriale la o parte si a blocat de cate ori a avut ocazia negocierile dintre Uniunea Europeana si Croatia.
La baza conflictului sloveno-croat a stat delimitarea platoului continental din Golful Piran, Marea Adriatica. Desi cele doua state au semnat in Noiembrie 2009 un acord de arbitrare european, in urma caruia Slovenia si-a retras vetoul din Consiliul European, delimitarea zonei maritime ramane una din problemele importante ce vor trebui sa isi gaseasca rezolvarea in sanul UE.
Un alt risc pe care va trebui sa si-l asume UE o data cu aderarea Croatiei este legat de insasi natura incerta a acestui acord de arbitrare. Turcia, oprita din parcursul ei european datorita disputelor teritoriale cu un stat membru (Cipru), se va putea folosi de acest precedent pentru accelerarea propriilor negocieri.
Daca in urma Summitului de la Salonic din 2003, regiunii Balcanilor de Vest i se oferea certitudinea integrarii europene, aderarea Croatiei la UE separat de „totul unitar” poate reprezenta prima piesa dintr-un lung domino problematic in care sunt implicate Serbia, Albania, Muntenegru, Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei (FRIM), Bosnia si Hertegovina si Kosovo.
Urmand exemplul Sloveniei, Croatia, ca viitor stat membru, ar putea ingreuna si mai mult procesul decizional al UE in regiunea Balcanilor. Datorita problemelor penale, teritoriale, minoritare dar si economice bilaterale, eventualul veto al Croatiei in Consiliul European ar risca sa suspende pe o perioada nedeterminata atat procesul de aderare a Serbiei la UE, cat si orice alta decizie luata de EU sub umbrela PESC, in regiunea Balcanilor de Vest. Si daca Serbia va trece vreodata peste hopul croat, cum va scapa Kosovo de vetoul sarb?
In plus, se pare ca la fel ca si in cazul Romaniei si a Bulgariei, UE si-a facut un prost obicei din a importa problemele juridice ale statelor candidate in loc sa le gaseasca rezolvarea anterior aderarii. Desi ridica cele mai mari semne de intrebare, cap. 21 Justitie si Drepturile Omului continua sa fie tergiversat atat de partea croata cat si de UE. In 2009 Freedom House si Committe Protect Journalists punctau faptul ca UE acorda o prea mica atentie libertatii presei in regiune, sistemul croat fiind cel mai represiv din Balcani. Conform datelor furnizate de cele doua ONG-uri, in perioada 2008- 2009 mai multi jurnalisti croati au fost concediati, amenintati, ucisi, maltratati sau inchisi ca urmare a publicarii unor articole referitoare la actele de coruptie si crima organizata de la nivelul guvernamental.
Fara indoiala, exemplul Croatiei demonstreaza ca viziunea europeana sufera de un scurtcircuit, de acea oboseala a extinderii, ce trebuie depasita. Pentru a-si clarifica contradictiile „existentiale”, UE trebuie sa isi stabileasca de urgenta limitele si obiectivele pe termen lung. Inca din 2004 s-a ridicat intrebarea daca UE mai poate si mai trebuie sa fie un „high level club” in conditiile in care in prezent perspectiva europeana reprezinta mai degraba doar un panaceu pentru state si regiuni inca bolnave din punct de vedere juridic si/sau economic.
Claudia Silaghi
College of Europe
1
2
