Interviu HotNews.ro

Vineri, 26 februarie 2010, 0:32 Actualitate | Internaţional

Unul dintre motivele pentru care Romania a fost aleasa sa gazduiasca elemente ale scutului antiracheta este acela ca ea se afla pe ruta dintre Iran si Europa, adica e o  locatie ideala din care sa incerci sa interceptezi orice potential atac iranian cu rachete impotriva Occidentului, a declarat pentru HotNews.ro Daryl Kimball, directorul executiv al Arms Control Association din SUA. Expertul sustine ca sefii militari americani din Europa, si nu oficiali romani, vor fi cei care vor avea controlul asupra procedurilor de lansare a rachetelor. Pe de alta parte, Kimball nu crede ca decizia Romaniei de a participa la scutul antiracheta va duce la relaxarea cerintelor legate de obtinerea vizei pentru SUA si nici la legaturi economice mai puternice intre Bucuresti si Washington.  

Adrian Novac: Presedintele roman Traian Basescu a anuntat recent ca Statele Unite ne-au invitat sa facem parte din sistemul defensiv antiracheta. Informatia a declansat o intensa dezbatere in Romania, de aceea vrem sa aflam si parerea unui expert in chestiuni de aparare antiracheta: cum functioneaza de fapt acest sistem?
Daryl Kimball: Sistemul propus include o baterie de interceptori ghidati de radare sofisticate, care sunt capabile sa loveasca rachete balistice cu raza medie de actiune, in cursul zborului lor pe o traiectorie stabilita. Interceptorii trebuie sa fie lansati in cateva minute de la lansarea rachetei inamice pentru a o putea lovi in aer. Interceptorul care urmeaza sa fie folosit este cunoscut ca Standard Missile 3 (SM-3), care poate fi desfasurat pe nave sau pe uscat. E de presupus ca vor fi amplasati numerosi interceptori pentru a contracara eventualele rachete balistice iraniene cu raze de actiune aproximative intre 1300 si 2000 de km si, poate, in viitor, rachete cu raza lunga de actiune.

Interceptorul SM-3 include rachete in trei trepte, care lanseaza un asa-numit "vehicul ucigas" asupra unei tinte sau unui grup de tinte. Odata ce proiectilul este eliberat de racheta, el isi controleaza singur altitudinea si poate face mici ajustari ale vitezei.

Acest proiectil are un mic telescop si senzori infrarosii care sunt folositi pentru a observa si a se ghida pe tinta. Una dintre marile probleme nerezolvate ale acestui sistem este aceea ca are o capacitate foarte scazuta sa determine care dintre "punctele de lumina" din departare, vazute de telescop, sunt focoasele lansate de inamic si care sunt tinte false sau resturi de materiale. Cu alte cuvinte, sistemul nu este perfect.

A.N.: De ce au ales americanii Europa de Est? Are nevoie Europa de un scut antiracheta?
D.K.: Ideea din spatele sistemului este aceea de a contracara amenintarea potentiala, tot mai pregnanta, venita din partea rachetelor balistice iraniene cu raza medie si intermediara de actiune, asupra instalatiilor militare si aliatilor SUA din Europa. Cu toate acestea, posibilitatea ca Iranul sa atace tinte din Europa este putin probabila, tinand cont de faptul ca un astfel de atac ar provoca un contraatac militar devastator al fortelor SUA si NATO. In plus, ne gandim si ca liderii iranieni nu au ganduri suicidale.

Cum functioneaza scutul antiracheta Foto: Agerpres

A.N.: Cate tari fac parte din aceasta comunitate a apararii impotriva rachetelor balistice? Este ea limitata doar la SUA si Europa sau are o tendinta globala?
D.K.: De-a lungul anilor, doar Statele Unite si Rusia au explorat posibilitatea, fascinanta din punct de vedere tehnic, de a intercepta rachete cu raza medie sau lunga de actiune. Cele doua state au cazut de acord, prin asa-numitul Anti-Ballistic Missile Treaty din 1972, sa limiteze in mod drastic numarul si locatia sistemelor de interceptare impotriva rachetelor balistice cu raza lunga de actiune, de teama ca o cursa a inarmarii antiracheta va duce pur si simplu la amplasarea unui numar si mai mare de rachete nucleare si va contribui la reducerea securitatii si a stabilitatii. Ca urmare a acestui fapt, Rusia a construit si a desfasurat mai putin de 100 de interceptori cu incarcatura nucleara in jurul Moscovei, in anii '70, in timp ce Statele Unite au construit, pentru ca apoi sa-l elimine, un sistem de interceptori nucleari in jurul bazelor lor de rachete, in 1975.

Cu toate acestea, cercetarile legate de aceste sisteme au continuat in Statele Unite. In 2002, Administratia lui George W. Bush a decis sa se retraga unilateral din Tratatul ABM, din cauza obiectilor Rusiei, si a continuat prin amplasarea unui numar redus de interceptori terestri pentru rachete cu raza lunga de actiune, stationati in prezent in Alaska si in California. Acesti interceptori au fost desfasurati pentru a contracara posibilitatea ca Iranul sau Coreea de Nord sa loveasca Statele Unite cu rachete balistice cu raza lunga. In acest moment, niciuna dintre aceste tari nu detine rachete functionale cu raza lunga care sa poata lovi Statele Unite.

Timp de aproape 10 ani, Statele Unite si partenerii lor din NATO au analizat variantele tehnice pentru protectie impotriva rachetelor cu raza scurte si medie in Europa, insa n-au facut niciun pas tangibil in acest sens, deoarece ar fi costisitor si nu este eficient in totalitate. Alte cateva tari, incluzand aici Israel si India, dezvolta sisteme antiracheta impotriva rachetelor cu raza scurta.

A..N.: P.J. Crowley, care este adjunct al secretarului american de stat, a declarat ca in prezent se desfasoara discutii cu alte tari care sa se alature scutului antiracheta. Care sunt tarile pe care Administratia Obama doreste se le includa in acest proiect?
D.K.: Administratia Obama a semnalat ca urmareste sa desfasoare un numar inca neprecizat de interceptori SM-3 in Romania si Polonia. De asemenea, intentioneaza sa construiasca o noua locatie pentru un radar in regiune, pentru a sprijini acest sistem. Aceasta strategie pe etape, adaptiva a administratiei ar putea, de asemenea, include amplasarea de interceptori SM-3 suplimentari pe distrugatoare din clasa Aegis, care sa fie stationate in Marea Mediterana.

A.N.: Care sunt diferentele intre planul ce exista in perioada Bush si sistemul pe care il dezvolta in prezent Administratia Obama?
D.K.: In septembrie 2009, Administratia Obama a finalizat analizarea variantelor antiracheta din Europa si a decis sa suspende planul din perioada Bush, care prevedea desfasurarea a 10 interceptori terestri, de mari dimensiuni, in Polonia si a unei statii radar in Republica Ceha, in favoarea unui numar mai mare de interceptori SM-3, mai mici si mai putin costisitori.

Interceptorii SM-3 pot fi, de asemenea, amplasati pe mare, pe distrugatoare din clasa Aegis, care ofera flexibilitatea de a muta, foarte rapid, interceptori suplimentari catre o zona potentiala de conflict. Aceasta abordare pe etape are potentialul de a contracara numarul relativ mare de rachete iraniene cu raza medie de actiune din locuri aflate departe de granitele Rusiei (si de adaposturile sale de rachete), spre deosebire de silozurile fixe de rachete din Polonia.

Cu toate acestea, ambele sisteme sunt limitate in ceea ce priveste eficacitatea generala impotriva rachetelor: un dusman care e hotarat ar putea pur si simplu sa copleseasca si distruga sistemul defensiv cu un numar mare de rachete sau sa foloseasca tinte false pentru a insela interceptorii si a permite focoaselor sa-si atinga tintele planificate.

A.N.: Care sunt acordurile internationale care acopera acest proiect?
D.K.: In acest moment nu exista acorduri bilaterale sau multilaterale care sa limiteze numarul si locatia interceptorilor balistici ce pot fi amplasati de vreo tara. Vor exista acorduri bilaterale intre Statele Unite si tarile care vor gazdui interceptori si radare. Aceste documente vor reglementa amplasarea interceptorilor americani.


De ce a fost aleasa Romania

A.N.: Statele Unite au renuntat la scutul antiracheta planuit anterior pentru Polonia si Cehia, care provocase furia Rusiei. Care credeti ca au fost motivele pentru care Romania a fost aleasa acum sa fie parte a acestui proiect?
D.K.: Nu sunt clare in acest moment care au fost in mod precis motivele politice, militare si tehnice care au facut ca Washingtonul sa aleaga Romania ca tara ce va gazdui interceptori SM-3. Unul dintre motivele evidente este acela ca Romania se afla pe ruta dintre Iran si Europa si este o locatie ideala din care sa incerci sa interceptezi orice potential atac iranian cu rachete impotriva Occidentului.

A.N.: Unele voci din Statele Unite afirma ca ar fi o greseala sa nu implici europenii in finantarea acestui plan si sa te bazezi complet pe dolarii proveniti de la contribuabilii americani. Cat va costa acest sistem pentru SUA? Care ar putea fi contributia financiara a Romaniei?
D.K.: Desfasurarea interceptorilor SM-3 in Polonia si Romania va fi costisitoare. Deocamdata nu a fost facuta publica vreo estimare de cost specifica pentru constructia initiala si pentru operatiunile care vor avea loc ulterior. Dar dupa toate probabilitatile, sistemul va costa zeci de miliarde de dolari in urmatoarea decada. Nu este clar care parte a costurilor va fi platita de catre Romania sau alti parteneri din NATO. Si da, va exista probabil in viitor o presiune asupra statelor europene, care ar putea sa beneficieze de protectia partiala asigurata de interceptori, sa imparta povara fiscala a sistemului.

A.N.: Va avea guvernul roman controlul asupra procedurilor de lansare a rachetelor?
D.K.: Tinand cont de faptul ca interceptorii vor trebui lansati in cateva minute de la detectarea lansarii rachetelor dusmane, Statele Unite vor mentine autoritatea asupra comenzii de lansare. Timpul scurt necesar pentru a raspunde la un atac potential inseamna, de asemenea, ca autoritatea de a comanda lansarea ar putea fi incredintata comandantilor militari americani din Europa, fara sa mai implice conducerea civila a Statelor Unite.

A.N.: Militarii americani de la viitoarele baze de rachete se vor supune legilor din Romania?
D.K.: Intelegerile care reglementeaza situatia personalului militar american aflat la baza SM-3 vor fi determinate de un acord bilateral privind statutul trupelor. Cel mai probabil, un astfel de acord intre guvernele din SUA si Romania nu a fost inca finalizat. O intelegere similara a fost deja negociata intre Washington si Varsovia, fara insa sa fie facuta publica pana in prezent.

A.N.: Unele voci sustin ca Romania va deveni acum o tinta principala pentru teroristi. Ce le raspundeti?
D.K.: Desfasurarea de interceptori SM-3 nu va face din Romania o tinta a "teroristilor". Teroristii nu au rachete care sa fie doborate de catre interceptorii balistici. Iranul, daca intr-adevar va incerca sa lanseze rachete impotriva tintelor din Europa, nu se va deranja sa incerce sa atace bazele SM-3 din Romania sau din alta parte.
 
Pe de alta parte, Rusia ar putea, daca se va simti amenintata, sa incerce sa atace orice noua baza americana de interceptori si radare din Europa de Est. Posibilitatea ca astfel de actiuni din partea Rusiei sa aiba loc vreodata ramane insa extrem de indepartata. Intr-o analiza finala, interceptorii SM-3 vor contribui cel mai probabil foarte putin la imbunatatirea sau slabirea situatiei de securitate a Romaniei.


Temerile Rusiei, exagerate

A.N.: Multi romani sunt ingrijorati de opozitia Moscovei fata de acest plan. Decizia Romaniei de a gazdui elemente ale scutului ar putea face ca relatiile dintre tara noastra si Rusia, deja tensionate, sa devina si mai rele. Sunt reale aceste temeri? Ar trebui sa ne fie frica de reactia Rusiei?
D.K.: Ingrijorarile Rusiei in legatura cu efectele amplasarii interceptorilor SM-3 asupra capacitatii sale nucleare actuale sunt exagerate. Principala sa preocupare pare sa fie aceea ca desfasurarea de interceptori reprezinta o expansiune spre est a zonei de actiune a complexului militar al SUA si al NATO. Daca aceste temeri sunt reale sau nu, ele sunt totusi ingrijorari de care trebuie sa se tina seama. Felul in care Statele Unite si aliatii nostri din NATO, inclusiv Romania, vor gestiona relatia cu Rusia depinde de un numar de variabile, intre care: daca Washingtonul si Moscova pot sa cada de acord asupa unui nou Tratat de Reducere a Armelor Strategice care va reduce, la modul verificabil, fortele lor nucleare; balanta fortelor militare conventionale in Europa; cat de bine vor coopera NATO si Rusia in ceea ce privesc obstacolele comune si daca NATO urmareste sa se extinda mai departe spre est.

Apararea balistica este si ea un factor. Cea mai serioasa preocupare a Rusiei este legata de faptul ca amplasarea de interceptori americani ar putea fi prea extinsa, dar si capabila sa contracareze arsenalul sau de aproximativ 600 de rachete cu incarcatura nucleara, despre care Moscova inca crede ca sunt necesare sa impiedice un atac nuclear din partea SUA.

Daca desfasurarea de SM-3 este relativ limitata si daca Statele Unite si Rusia gasesc un mijloc de a realiza o evaluare comuna a amenintarii balistice sau sa coopereze in alt mod in domeniul apararii antiracheta, Rusia are putine motive sa continue sa se opuna. Romania ar trebui sa fie interesata in incurajarea cooperarii dintre SUA si Rusia in aceste domenii si sa evite o desfasurare mai ampla decat e necesar a sistemului SM-3.

Romania, invitata in proiectul antiracheta Foto: Agerpres

A.N.: Oficialii romani au declarat ca decizia Romaniei de a gazdui interceptori pe teritoriul sau va intari parteneriatul strategic dintre tara noastra si Statele Unite. Dar romanul obisnuit e mult mai interesat de chestiuni de baza: de exemplu, se intreaba de ce SUA nu ridica interdictia legata de vize. Vom putea vedea de acum inainte mai multe gesturi prietenesti din partea SUA?
D.K.: Desfasurarea de interceptori SM-3 va fi un simbol tangibil al aliantei de securitate existente intre Statele Unite si Romania, prin intermediul NATO. Cum se va "intari" acest parteneriat, nu este limpede acum. Ma indoiesc, de asemenea, ca el va conduce la relaxarea cerintelor pentru obtinerea de vize si la legaturi economice mai puternice, lucruri care sunt influentate de alti factori.

A.N.: Unele voci au afirmat in lunile trecute ca Administratia Obama a abandonat Europa de Est in fata Rusiei, iar interesele acestei zone au fost sacrificate de dragul politicilor facute de super-puteri. Lucrurile par sa se fi schimbat acum, dupa anuntul facut de presedintele Basescu. Sa ne asteptam ca SUA sa aiba de-acum inainte un rol mai important in aceasta regiune?
D.K.: Este ridicol sa sugerezi ca Administratia Obama "a abandonat Europa estica in favoarea Rusiei" si este prostesc sa crezi ca eforturile de a mentine o relatie stabila si sigura intre Statele Unite si Rusia are ca pret Europa de Est. Un parteneriat eficient intre SUA si Rusia este important, de asemenea, si pentru securitatea globala.

A.N.: Decizia de a amplasa interceptori in regiune ar putea tulbura relatiile intre Rusia si SUA, dar si sa puna la incercare legaturile bilaterale. Este acest scut o amenintare la adresa Rusiei, asa cum sugereaza Moscova? Cum va ajuta acest proiect la "resetarea" relatiei dintre Washington si Moscova?
D.K.: Sistemul SM-3 nu este indreptat sau proiectat sa se opuna rachetelor balistice ale Rusiei, desi, asa cum am spus mai inainte, unii oficiali din Rusia sunt de parere ca va fi capabil sa faca asta la un moment dat in viitor. Intr-un mod simplist, decizia SUA de a incerca amplasarea de SM-3 in Polonia si Romania a provocat temeri in mintile rusilor ca SUA nu doreste sa lucreze cu Rusia in ceea ce privesc problemele comune. Cred insa ca, in final, desfasurarea de SM-3 nu va interveni in cooperarea intre Moscova si Washington in ceea ce priveste raspunsul la amenintari comune, intre care terorismul, proliferarea nucleara, programul atomic al Iranului, asigurarea materialului nuclear astfel incat el sa nu ajunga in mainile teroristilor si reducerea arsenalului militar in exces mostenit din perioada Razboiului Rece, totul facut in conditii de reciprocitate si intr-o maniera usor de verificat.

A.N.: Exista posibilitatea ca Rusia sa amplaseze in tarile vecine rachete cu raza scurta si medie de actiune?
D.K.: Teoretic, Rusia ar putea sa amplaseze rachete cu raza scurta, de tipul Iskander, pentru a se opune sistemului SM-3, insa aceasta ar fi in mare masura un gest simbolic, destinat sa arate opiniei publice interne ca se opune americanilor. Rusia nu are o racheta cu incarcatura nucleara, cu o raza intermediara de actiune, destinata sa ameninte Europa, deoarece Washingtonul si Moscova s-au inteles sa interzica aceasta clasa de rachete prin asa-numitul Intermediate Nuclear Forces Treaty, din 1987.

A.N.: Dar de ce nu a invitat nimeni Rusia sa faca parte din scutul antiracheta?
D.K.: Ideea unei cooperari ruso-americane in ceea ce priveste apararea antiracheta balistica a existat inca din perioada lui Ronald Reagan, dar nu a fost cu adevarat validata din cauza dificultatilor ridicate de ideea ca cei doi mari rivali din Razboiul Rece ar putea lucra impreuna in domeniul tehnologiilor militare de mare precizie. In ultimii ani, cele doua parti au discutat propuneri de eforturi comune pentru a analiza impreuna amenintarile balistice la adresa Rusiei, Europei si Statelor Unite, precum si a posibilitatii de a lega radarele rusesti la sistemul antiracheta american, destinat sa se opuna Iranului. Exista noi propuneri in aceste chestiuni, ele fiind luate intens in considerare de cele doua guverne.


Sistemul ofera doar protectie partiala intr-un conflict

A.N.: Modelele de interceptori terestri care vor fi amplasati in Europa n-au reusit sa loveasca tinte in mai multe teste. Government Accountability Office (GAO) a transmis Congresului american ca testele balistice au fost afectate de intarzieri si de "probleme de performanta". Exista vreo garantie ca acest sistem va fi eficient si capabil, spre exemplu, sa opreasca un atac nuclear?
D.K.: Raspunsul scurt e nu. Apararea antiracheta nu e un "scut" care sa ofere protectie totala. Acesta se datoreaza faptului ca este extrem de dificil sa lovesti un focos inamic care zboara la viteze extrem de mari cu o racheta lansata de la sol si dirijata de un complex masiv de radare si sisteme de ghidare. Incercarea devine si mai dificila din cauza posibilitatii ca inamicul sa foloseasca tinte false pentru a pacali sistemul defensiv si a-l face sa rateze focoasele ofensive. De asemenea, dusmanul poate contracara sistemul antiracheta prin incercarea de a-l coplesi cu un numar mare de rachete si focoase.

In plus, un inamic care este determinat ar putea sa decida sa nu foloseasca rachete pentru a ataca o tinta prestabilita, ci mai degraba sa recurga la un atac folosind mijloace mai fiabile si care nu pot fi usor detectate.

In cel mai bun caz, interceptorii antiracheta pot sa ofere protectiie doar partiala intr-un conflict real.

A.N.: In cazul in care este lovit un focos nuclear, la ce pericole am putea fi expusi (ma refer aici la resturi sau la riscuri de contaminare radioactiva)?
D.K.: Interceptorii care urmeaza sa fie amplasati nu folosesc exploziile nucleare pentru a distruge focoasele inamice. Cel mai mare pericol este ca racheta lansata de inamic sa strapunga apararea balistica si sa loveasca tintele prestabilite. Resturile provenite din focoasele distruse vor fi imprastiate pe o suprafata foarte mare si probabil ca nu vor cadea in zone populate, desi nu este exclus ca acest lucru sa se intample.

A.N.: Este inca timp pentru a lua in considerare alte abordari in legatura cu amenintarile venite dinspre Coreea de Nord, Iran si alte state considerate "rele"? Care ar fi formele alternative de actiune?
D.K.: Coreea de Nord are o racheta rudimentara cu raza lunga de actiune, care a esuat de multe ori in timpul testelor de zbor. Iranul are numeroae rachete cu raza scurta care ameninta vecinii din Orientul Mijlociu si este - in ciuda progresului ingrijorator al programului sau de imbogatire a uraniului - la ani distanta de a realiza un focos nuclear functional.

In opinia mea, este inca timp pentru a urmari, in mod agresiv, o rezolvare diplomatica la problemele ridicate de incalcarile, de catre Coreea de Nord si Iran, a garantiilor de securitate nucleara. In acelasi timp, e nevoie sa impui sanctiuni precise impotriva entitatilor din cele doua tari care sprijina programele nucleare si balistice.

A.N.: China pare sa fie tara care, avand capacitati nucleare, este cel mai probabil sa dezvolte o racheta intercontinentala capabila sa loveasca Statele Unite. Oficialii chinezi au declarat ca programul antiracheta al SUA este ostil intereselor Chinei si, ca raspuns, ar putea sa-si accelereze propriul program nuclear. Care este pozitia americana legata de China in aceasta chestiune?
D.K.: China are in prezent circa 30-40 de rachete nucleare cu raza lunga de actiune care pot lovi Statele Unite. China este cumva ingrijorata de interceptorii strategici, cu raza lunga, ai SUA si ar putea sa caute sa-si extinda numarul de rachete nucleare balistice cu raza lunga. Solutia pentru a preveni in viitor intrecerea nucleara intre SUA si China este aceea de a te angrena in negocieri de control al armamentului, destinate schimbului de informatii si limitarii reciproce a capabilitatilor ce reprezinta o amenintare pentru cealalta parte.

Presedintele Obama si secretarul apararii Robert Gates au spus explicit ca doresc sa deschida un dialog cu Beijingul in legatura cu controlul armamentului, dar inca nu s-a concretizat nimic.


Scutul nu este inceputul unui nou razboi mondial

A.N.: Un sistem antiracheta este un simbol urias in aceasta regiune. Pentru est-europeni, el a devenit un simbol al protectiei pe care America o ofera in fata Rusiei, chiar daca sistemul nu a fost conceput sa se opuna rachetelor lansate de rusi. De ce este atat de important acest scut antiracheta?
D.K.: In opinia mea, Articolul V al chartei NATO este cel mai important simbol al angajamentului Americii de a le apara pe celelalte state membre ale Aliantei impotriva oricarei amenintari militare externe. Este imprudent sa percepi acest scut protector costisitor, controversat si, nu in ultimul rand, nefunctional ca pe un simbol al unitatii aliantei sau al protectiei oferite de SUA impotriva Rusiei. Daca este prezentat astfel, e posibil ca scutul sa inrautateasca relatiile Rusiei cu restul Europei si sa duca la o Europa mai putin stabila si sigura.

A.N.: Este scutul antiracheta inceputul unui nou razboi mondial, asa cum sugereaza unii critici?
D.K.: Nu. Insa daca Statele Unite si Rusia nu se inteleg curand sa reduca in continuare arsenalul nuclear strategic ramas mostenire din perioada Razboiului Rece - fiecare tara avand peste 2.200 de focoase -, nu va exista un sistem de reglementare si control pentru primele doua arsenale nucleare din lume. In acest caz, scutul antiracheta va deveni o sursa si mai mare de tensiuni intre SUA si Rusia.


Arms Control Association (ACA) este o organizatie non-guvernamentala, independenta, de cercetare si studii politice, infiintata in 1971. Obiectivul ei este de a promova solutii eficiente amenintarilor la adresa securitatii, precum si de a educa publicul in legatura cu implementarea de masuri eficiente de control al armamentului. ACA publica revista lunara Arms Control Today. Mai multe detalii despre ACA pot fi citite pe pagina de internet a asociatiei - www.armscontrol.org.

Biografia completa a lui Daryl Kimball poate fi citita aici.